De la un sistem medical infect la ceea ce e cu adevarat Iasiul

Cand i-am spus Lavinie ca ii voi tine companie pana sora ei va iesi din spital, unde se dusese pentru ca se simtea rau, am crezut ca voi sta maxim o ora. Nu mi-am imaginat ca voi sta de la 11 noaptea pana la 3 jumatate.
Pe scarile de la Casa de Cultura a studentilor era destul de multa lume: Motociclisti si tineri ce se racoreau iesin din Dublin, unde petreceu.

foto: Pro Image

Deodata, un mos, ce aducea a boschetar a venit la noi si ne-a spus ca a cunoscut odata o caprioara cu ochi mari ce l-a facut sa nu mai fure. El este Mihai Avasilicai - Fanfan, scriorul cu 2 clase mai mult ca trenul. Dintr-o geanta a scos cateva foi plasticate cu poezii si cu fata lui pe ele si a inceput sa ne recite o poezie despre cum isi vinde poeziile pe strada pentru un bilet de RATP. Apoi s-a uitat la mine si a spus: "Asta e cartea mea. A doua. Am trei de proza si una de poezii si mai scriu acum una despre cea mai veche meserie: despre curve si pestii de pe strada.". Pe carte scria "Borfasii secolului XX", mi-a intins-o si timid am inceput sa o rasfoiesc. "Ma vedeti imbracat asa mai sarac, dar am facut 20 de ani de puscarie, am 60 de ani", "Locuiesc in Podul de Piatra, am cativa bani si iau un taxi pana acolo". Apoi vazut ca ma uit interesat prin cartea lui m-a intrebat cum mi se pare. L-am intrebat daca e autobiografica iar atunci a zis ca sunt destept si ca ma iubeste. I-am cumparat cartea. De la 50 de lei, cat vroia pe ea, am scos-o la jumatate iar apoi i-am asculat povestea, pe care ocricum o voi descoperii si in carte. "O carte ca asta nu am sa mai citesc niciodata, am stat la masa cu nume mari, cu Calinescu, cu Dinescu. Eu scriu ca nimeni altul". Apoi incepea sa planga usor si sa isi stranga pumnul in gura si sa puna "Ce carte ti-am dat, sa mor in puscarie" Dupa aceea o ora ne-a povestit despre viata sa: despre cum a furat din alimentare, a furat arme, a furat mobila "numai de la stat", cum s-a casatorit cu o profesoara care l-a facut sa nu mai fure, ca are cu 2 clase mai mult ca trenul, ca a invatat sa scrie si sa citeasca in puscarie, s-a nasut la 7 luni si ca avea 1.2 kilograme, cum a fost batut de profesori in scola ca nu stia sa zica paralepiped, ca a fost gropar, ca a vazut un mort cum s-a ridicat din groapa, cum s-a iubit cu multe ca a fost gagicar, ca a facut box si multe altele pe care le voi descoperii in cartea sa. Cam pentru fiecare poveste pe care o spunea avea si o poezie. A invatat in puscarie tot Luceafarul, ca a citit poezie la viata lui, ii place Arghezii, Goga si Minulescu. Are cunostinte generale. L-a un moment dat a facut numere de iluzionism, a dansat si s-a confesat:"Iti spun ceva, sa nu razi : Eu o sa ma intorc pe acest pamant is ma trag din hindusi, ma visez noaptea cum ma lupt u inamicii".
Dar cand il vedeai sau daca nu aveai chef de prezenta lui, spuneai ca e un boschetar nebun insa era un om simplu careia i sa dat atentie muncii lui iar acum, usor si-o luase la cap "Sunt bolnav de intelegenta, boala grea", "Sunt un artist, un om de valoare al acestei tari", "Copii copiilor vostrii vor invata despre mine in scoli". Iar apoi o lua iar de la capat. isi punea pumnul in gura si cu lapcrimi spunea "Ce carte ti-am dat, sa mor in puscarie. Unde te mai gasesc, sa iti dau celalte carti ale mele. Esti un om mare, un om inteligent"
O sa ma apuc sa ii citesc cartea iar daca soarta va vrea sa ne mai vedem, o sa ii cumpar si alte carti, daca merita.
Dupa asta a urmat o noapte alba, pe care acum o simt in fiecare celula...
Pe curand...