Horea Sibişteanu - În căutarea Eului pierdut

Zodiile mele

2012-01-31T13:00:00.000+09:00

Nu am inceput anul prea bine si m-am gandit sa vad cum imi va merge in noul an chinezesc. Pornind de aici mi-am calculat inca odata toate zodiile si mi-am reamintit ca sunt:

Asa ca am inceput sa citesc din nou caractersticile zodiilor si m-am amuzat descoperind ca o mare parte din ele le am. Deci:

Personalitatea zodiei Capricorn

Nativul Capricorn este disciplinat, loial, serios, practic, se orienteaza catre succes. Capata cu greu încredere în ceilalti. Are un puternic simt al realitatii. El se concentreaza asupra esentialului, este sârguincios, perseverent, econom, corect.

Nativul din zodia Capricorn este un om pe care te poti baza. Îsi cheltuie energia metodic si "se catara" încet spre telurile lui ambitioase. Un Capricorn merge la sigur si evita experimentele. Are aptitudini pentru profesiuni ca inginer, administrator, constructor sau mestesugar (în general în profesiuni legate de pamânt).

Daca Soarele este prost aspectat, nativul din Capricorn poate gândi si actiona în mod egoist, înclina spre supraevaluare, este încapatânat, ipocrit si, din cauza neîncrederii în ceilalti, îsi deschide cu greu inima.

Sanatate : Nativul din Capricorn este mai expus la boli cronice decât la cele acute; totusi este amenintat de fracturi, raniri, în special la genunchi sau încheieturi, reumatism, raceli, afectiuni ale stomacului si ale pielii, ca si la dereglari metabolice.

Ascendentul in Taur

Principala caracteristica a unui nativ cu Ascendent in Taur este dorinta de a avea / a poseda / a stapâni - atât bunuri cât si persoane. Aceasta dorinta este chiar mai puternica la nativul cu Ascendent in Taur decât la nativul din zodia Taurului. De multe ori, nativul cu Ascendent in Taur nu se simte implinit decât atunci când se poate inconjura cu cât mai multe dovezi palpabile ale reusitei sale materiale.

Pentru nativul cu Ascendent in Taur este foarte important sa isi creeze un mediu sigur si linistit, in care sa nu poata avea surprize neplacute. Iar când are un astfel de mediu (de obicei, caminul, care este pentru el un sanctuar), greu il convingi sa iasa din "bârlog".

Adeseori, nativul cu Ascendent in Taur este destul de plin de sine si cât se poate de incapatânat, la fel ca nativul din zodia Taurului, dar constientizeaza mult mai greu aceste defecte.

Din punctul de vedere al sanatatii, nativul cu Ascendent in Taur este predispus la probleme cu glanda tiroida.

In ceea ce priveste relatiile, nativul cu Ascendent în Taur este foarte pasional si are un apetit sexual deosebit. Este un partener de viata foarte pretentios, dar stie sa creeze un camin sigur si indestulat pentru persoana iubita.

Zodia Tigru din zodiacul chinezesc

Tigrul are o nestavilita pofta de viata si nu-i lipsesc mijloacele pentru a-si face parte. Averile îl lasa rece, dar se da în vânt dupa aventuri care îi pun puterile la încercare. Nimic nu îi poate sta în cale, nici situatiile neprevazute, nici pericolul.

Tigrul ia hotarâri în functie de impulsul de moment, ascultând mai mult glasul inimii decât pe cel al ratiunii. Entuziasmul sau neînfricat îi mobilizeaza pe cei din jur. Oamenii sunt gata sa-l urmeze pâna la capatul pamântului, numai ca sa fie partasi parte la visurile si proiectele lui ambitioase, prin care urmareste în primul rând sa evadeze din monotonia vietii de zi cu zi.

Aceasta extravaganta merge mâna în mâna cu nevoia Tigrului de a comanda: îi place sa fie ascultat fara crâcnire. Cei care îndraznesc sa-i conteste autoritatea ar face bine sa se pazeasca: risca sa încaseze zgârieturi urâte.

Excesiv în toate, comportamentul Tigrului tradeaza forta emotiilor ce îl anima: pasiunea si înversunarea fac parte din viata lui de zi cu zi. Când cineva încearca sa îl vâre în cusca, înnebuneste de furie si ragetele lui vor fi asurzitoare!

Aventurier neobosit, Tigrul îsi construieste viata din întâmplarile si ocaziile care i se ivesc, profitând de fiecare sansa cu o îndrazneala aproape inconstienta. Din acest motiv, este imprevizibil si nu prea reuseste sa îi faca pe cei din jur sa se simta în siguranta.

Ascendent in zodia Cal

În zodiacul chinezesc, ca si în cel european, Ascendentul este determinat de momentul exact al nasterii. Spre deosebire de cel european, zodiacul chinezesc împarte fiecare zi în 12 intervale orare, carora le corespund cele 12 zodii.

Orele Calului sunt: 11:00 – 13:00. Toti cei nascuti în orele Calului au Ascendentul în zodia Calului.

Ascendentul în zodia Calului îl face pe nativ sa fie mai îndraznet, înclinat catre aventura. Uneori, nativul cu Ascendent în zodia Calului poate fi nestatornic.

Ascendentul în zodia Calului are efecte benefice mai ales asupra celor nascuti în zodiile: Iepure, Sarpe, Caine, Mistret.

Zodia : Lotus
Intervalul : 1 - 10 ianuarie
Corespondent în zodiacul european : a doua decada a zodieiCapricorn

Nativul zodiei Lotus din zodiacul indian este o fire optimista si reuseste întotdeauna sa se faca agreat de cei din jur. În plus, stie sa fie generos si sa sara în ajutorul celor aflati în dificultate.

Datorita felului sau de a fi, nativul din zodia Lotus este simpatizat de toti si uneori este chiar favorizat în afaceri sau pe plan profesional. El nu refuza favorurile si le primeste cu demnitate. Ca partener de afaceri sau coleg de munca, este corect si loial.

În societate, nativul din zodia Lotus este întotdeauna în centrul atentiei, pentru ca este spiritual si are talentul de a destinde atmosfera. În viata personala, este un tovaras de viata destul de dificil, pentru ca îsi doreste multa libertate si nu suporta nici un fel de constrângeri.

Zodia Brad

Nativul din zodia Brad are gusturi rafinate si este mandru si sofisticat. Iubeste frumosul in general, dar are tendinta de a fi capricios si incapatanat.

Desi este destul de egoist, stie sa le poarte de grija celor apropiati.

De obicei este modest, ambitios, talentat si muncitor.

Nativul din zodia Brad are multi prieteni si la fel de multi dusmani. Nu ii place sa vorbeasca despre problemele sale si prefera sa pastreze o aparenta de prosperitate. Are o dorinta paradoxala de a se simti liber si protejat in acelasi timp.

Iti poti si tu calcula zodiile pe eAstrolog.

Pe curand...

09: Cea mai populara masina in Japonia

2012-01-30T13:00:00.000+09:00

Mie imi plac hadgeback-urile, sunt peroane care adora sedaurile si unele care accepta masinile brek. Cei cu bani isi cumpara SUV-uri iar fetele viseaza la coupe. Americanilor le plac masinile de familie iar japonezilor mini-minivanurile.
Asta daca merg cu masina, pentru ca de obicei nu prea o fac..
Daca nu stiti ce sunt acelea, urmariti cu atentie poza alaturata. si in cele de mai jos si o sa vedeti cea mai hidoasa masina, in opinia mea.
Sa incepem cu rotile care sunt minuscule ca diametru si foarte sutiri ca si grosime. Sa nu mai spun ca majoritatea mini-minivanurilor nici macar nu au bot. Posibil ca sunt avantajoase, se poate cara cu ele de la oameni la materiale, nu ocupa foarte mult spatiu (ceea ce e bine pentru Japonia unde exista probleme cu parcarile si drumurile sunt inguste), posibil ca nu consuma mult carburant (cu toate ca la ei benzina are acelasi pret ca la noi, insa in japonia toate sunt de la 2 la 4 ori mai scumpe - deci benzina pentru ei e ieftina) insa sunt urate cu draci. De la cele ce cara oameni la pick-up-uri...
Si le fabrica toti producatorii de masini din Japonia: Toyota, Nissan, Honda, Misubishi, Suzuki, Daihatsu, Mazda, Isuzu (mai ales cei de la Isuzu pentru ca ei fac camioane, autobuze and co) insa nu cred ca am vazut niciuna de la Subaru.
Nu-i asa ca nu stiati toti acesti producatori de masini si nu ati realizat niciodata ca Japonia are atia de multi?

Si asta sunt cateva poze pe care le-am facut in drum spre casa, atunci cand nu mi-a fost jena sau lene sa scot telefonul din buzunar...

Pe curand...

The Descenants

2012-01-29T13:00:00.000+09:00

Lupta pentru Oscar mi-a atras atentia ca in fiecare an, cu toate ca acum am mai putin timp si mai putine resurse IT.
Dupa Artistul, a urmat sa vad The Descendants. Sincer sa fiu, am vazut filmul pe bucati pentru ca sunt extrem de obosit si actiunea destul de lina, mi-l aducea pe Mos Ene.
Dupa parerea mea filmul nu este un film de Oscar si nici nu mi se pare ca isi merita premiul de la Globurile de Aur, insa George Clooney merita Globul si sper sa castige si Oscarul. El face tot filmul.
Ecranizarea romanul autoarei Kaui Hart Hemmings e destul de lina, ce duce mai mult a un film european, demne de Cannes, dar care, oarecum seamana cu viata celor din Havai. Daca pentru majoritatea Havaiul este un paradis, personajul interpretat de Clooney spune: Paradise? Paradise can go f..k itself!.
Matt King este un avocat ce traieste alaturi de familia sa in una din insulile din Havai. Actiunea ni-l prezinta intr-un moment cant viata lui lipsita de griji, se intoarce la 180 de grade: sotia sa se afla in coma, in urma unui accident cu barca, fata cea mare (17) are probleme cu droguri, alcool si relatii dubioase iar pe fata cea mica (10) se pare ca nu o cunoaste mai deloc. Toate astea ii pica pe cap, tocmai cand el si verisorii lui vor sa vanda un teren pe care il au ca mostenire de la bunci (bunica sa fusese o printesa din Havai), teren pe care se va construi un intreg resort hotelier. Afacerea are un mare impact asupra familiei (majoritatea erau saraci si aveau nevoie de bani) dar si asupra comunitatii, ce era obijnuita cu o insula linistita.
In toata aceasta nebunie Matt simte ca se sufoca.
Peisajele sunt superbe, muzica este specifica iar toate persoanajele par rapanoase (Clooney are parul gras mai tot filmul) iar cu camasile alea inflorate par cu totii niste sarantoci.
Eu recomand acest film pentru Matt, care ne spune o poveste foarte interesanta a unui om ce trebuie sa iasa la suprafata atunici cand se scufunda pentru ca toata lumea se bazeaza pe el insa el nu are nici cea mai vaga idee ce trebuie sa faca. Clooney cu talentul lui actoricesc si cu vocea lui ce poate calma pe oricine da viata personajului asta trist si cu un umor negru si o face exceptional.

Hius! Am reusit s-o fac si pe asta, sa scriu inca odata despre un film fara sa spoilere si fara prea multe opinii personale.
Pe curand...

PIMP my iPhone

2012-01-28T10:33:00.001+09:00

Imi aduc aminte ca acum vreo 3 ani mi-am facut pentru prima data jailbreak la telefon, impreuna cu Q. Eram amandoi tarsiti si panicati sa nu se intample ceva iar Cydia la vremea aia era atat de greoi si nu prea imi placea sa il folosesc. Apoi cand mi-am facut update la soft, Andrei- prietenul meu de la Apple Store, mi-a pus si Installous insa nu prea intelesesm la vremea aia ce face.
Saptamana trecuta a aparut jailbreak-ul pentru iOS5. Si pentru ca am avut o saptamana un pic mai libera mi-am facut timp sa imi tunez telefonul.
Si dupa ce intr-o noapte si o zi l-am facut asa cum am vrut, m-am gandit totusi sa instelez si Installous, care apropos, e un program in care gasesti toate aplicatiile pentru care sa platesti in iTunes, pe gratis. Insa am accesat o alta sursa, care s-a dovedit a fi un virus, si mi-am frecat telefonul. Adica nu mai reactiona la touch. Asa ca am incercat sa il fac restore la ultimul backup insa tot nu a mers asa ca i-am facut restore de tot, cu reisntalare de soft, ceea ce m-a costat o noapte alba. Insa in 24 de ore telefonul meu a devenit perfect. Cydia ca Cydia, ca mi-a dat voaie sa il tunez, insa Installous e perfect. Cum nu am o carte de credit, nu am putut niciodata avea aplicatii calumea, doar ce imi punea timpul de la Apple Store. Insa acum in Japonia, chiar vroiam cate una alta, mai de bun gust (de la jocuri pana la programe cu care sa deschid sau editez documente de tip office). Deci acum am tot ce vreau.

Si de ce recomand Cydia?

1. Am scapat de sunetul de la camera foto (pe care il uram). In Japonia toate camerele au sunet pentru ca exista multi perversi ce fac poze pe sub fuste. Eu ascult Radio in drumul spre scoala, si daca aud o melodie care imi place si nu o stiu, imi fac print-screen la playlistul din radio.Din cauza sunetulul de la camera, si pentru ca sunt cu telefonul in mana, intr-un tren aglomerat, mereu cate una se uita urat la mine.
2. Pot sa imi pun ce tema vreau (Acum am una numita Legacy care teoretic costa, insa am cracuit si Cydia :))). Iubesc Winter Board si toate temele pentru telefon. Imi aduc aminte ca la inceput nu puteai sa ai imiagine de fundal pe iPhone, si cand mi-am facut jailbreak pe telefonul vechi a fost pentru prima data cand puteam sa pun imagine de fundal. Plus ca atunci cand trec de la o pagina la alta, iconitele se schimba invartindu-se (Barrel).

3.SBSetitngs e o aplicatie pe care, atunci cand atingi de la stanga la dreapta cu degetul partea superioara a ecranului, acolo unde e semnalul si bateria, iti apare o fereastra cu care poti sa activezi de la wi-fi pana la restartarea dispozitivului si refresh. Daca ii instalezi si Remove BG, si SBS Settings for Remove Bg, mai ai un butonel ce iti inchide toate aplicatiile deschise in backgorund, fara sa mai trebuiasca sa le inchizi tu una cu una. Iar daca vrei ca o aplicatie sa fie mereu deschisa, poti sa setezi sa nu o inchida pe aceea.
Plus alte zeci de aplicatii ca de exemplu una care iti deschide e-mailul pe ecranul de notification (atunci cand te duci cu degetul de sus in jos) sau cea care iti da voie sa iti puim5 aplicatii pe bara de jos.
Pe curand...

The Artist

2012-01-27T13:00:00.001+09:00

Japonia nu e o tara in care lumea se uita la filme. Filmele japoneze sunt de obicei filme dre groaza, pentru ca acest gen prinde cel mai bine. La cinema merg doar cuplurile pentru ca au preluat asta de la americani, deci biletele sunt scumpe si de obicei se vand doar bilete cu cate 2 locuri.
Astfel mi-am pierdut interesul pentru filme, pornind de la premiza ca nu voi merge la cinematograf in astia doi ani cat voi sta aici, si in acelasi timp mi-am marit portofoliul de seriale.
Insa ori de cate ori aflu de un film bun, citind un artiol, sau primind o recomandare, ma intorc la prima dragoste si il urmaresc cu interes.
Prima data am auzit de film intr-un top al celor mai bune filme ale anului 2011, top facut de criticii romani de film. Atunci nu l-am gasit si mi-am reamntit de el cand a fosat nominalizat la Globurile de Aur, dar nici atunci nu am fost norocos.

Dupa ce filmul a castigat Globuri pentru cel mai bun film de comedie sau muzica, cel mai bun actor in rol principal in film de comedie sau muzical si cea mai buna muzica dintr-un film, pelicula a devenit mai accesibila si piratata.
Astfel, aseara am avut ocazia sa-l vad. Genial! Filmul a fost o revelatie pentru mine. Filmul prezinta drama unui actor, vedeta de film mut, ce decate odata cu aparitia filmelor vorbite si succesul unei noi actrite, ce a fost oarecum promovata de vechea vedeta.

Filmul est filmat in totalitate alb-negru si aprope tot este mut. In perioada filmelor mute, premiera la cinematrogaf se facea cu orchestra ce incerca sa surpinda prin muzica, momentele din film. Muzica se afla pe totalitatea filimlui, jocul actoricesc este mult mai teatral iar convesatiile rare, sunt scrise, pe un ecran negru, ca in filmele clasice.
Michael Hazanavicius, regizorul filumuli a vrut sa aduca un tribut filmelor clasice mute, pentru ca totul este facut ca la carte. Figurantii din spatele actorilor se misca cu precizie matematica, mereu cat doi, cu o ritmicitate ce se vede ca este fortata pentru a fi perfecta (exact ca in filmele vechi), actorii sunt foarte teatrali si actiunea se desfasoara mai mult prin gesturi iar muzica este perfecta si ajuta la crearea starii pe care actorii o interpreteza prin miscari.
Scena mea prefeata din film este scena cu sunet, atunci cand personjul principal (interpretat perfect de Jean Dujardin - care a luat Globul de aur si premil la Cannes pentru acest rol) are un cosmar legat de lumea cu sunet. Realizeza ca totul are sunet in jurul lui, de la paharul care atinge masa, pana la pasi, mai putin el. Scena reprezinta cheia personajului sau, un classic care moare odata cu universul sau, neputand sa se adapteze la noile tendinte.

Pe curand...

I Love meiji

2012-01-26T12:30:00.000+09:00

Si cand spun meiji nu ma refer la Meiji Era, cei 45 de ani in care Japonia a trecut de la feudalism la capitalism, ci la ciocolata meiji.
Pentru ca trec print-o perioada mai nasoala din punct de vedere psihic, si pentru ca de obicei in astfel de momente mananc ciocolata (nevoia de ciocolata reprezinta lipsa de crom in organims - si probabil ca pe fond de stress, organismul meu consuma crom). Dupa ce in toamna reusisem sa slabesc destul de multicel, acum am mai pus kilograme in plus pentru ca in fiecare seara devorez o meiji cu lapte (58 de grame are o tableta).

Si pentru ca meiji e ciocolata mea favorita aici, am incercat zilele astea mai multe sortimente.
Multi spun ca ciocolata e cea maro, cea ce are culoarea ingredientului principal: cacaua, insa si ciocolata alta contine cacao, insa nu pudra, ci unt de cacao, de aceea are acea culoare untoasa, ce duce spre alb:

Insa intr-o zi am mancat ciocolata roz, facuta din lapte, unt de cacao si capsune. Cred ca a fost cea mai buna ciocolata pe care am mancat-o vreodata:

Si am incercat si pe cea traditionala japoneza, ciocolata verde, facuta din ceai verde, insa nu e pe gustul meu, cu toate ca inghetata de ceai verde imi place la nebunie, la fel si ciocolata neagra, insa amareala acestei ciocolate verzi imi aduce aminte de pastile. Pentru cei ce agreaza ceaiul verde, cred ca ciocolata asta va fi o revelatie. Are gust de ceai verde iar mie ceaiul asta nu imi place...

Pe curand...

Si a nins...

2012-01-25T12:00:00.000+09:00

Luni am avut o zi nasoala. Injectii in masea pentru anestezie, dureri de cap, oboseala, emoneala. Nimic nu ma scotea din starea mea... Pana am vazut ca ninge afara.
De la 10 pana la 2 am stat afara. Mozoleala, batai cu zapada, om de zapada si plimbari.
A fost misto de tot pentru ca:
1.Iarna e anotimpul meu preferat, si imi place iarna pentru zapada.
2. Am stat afara cu Pushkar ce vedea a doua oara in viata lui zapada si era peima data cand vede cum ninge, Arno ce vedea pentru a 4-a oara zapada si Morgan care traia experienta asta pentru prima data (se minuna pana si de sunetul pe care il face zapada cand o calci). Deci am fost 4 oameni maturi ce pentru 4 ore s-au comportat ca niste copii.
Am uitat si de dureri si de oboseala si de tot. Am ajuns in camin fleasca din cap pana in picioare, pe jumatate inghetat si m-am tratat cu ceai. Sper sa nu racesc...
Marti am vazut zapada in Tokyo, unde e mereu cu 2 grade mai cald decat in Kodaira. Este gheata peste tot, masinile nu au cauciucuri de iarna si nimeni nu a curatat strazile. Deci cine spune ca pe drumarii romani ii prinde iarna pe nepregatite, nu stie ca japonezii nu stiu ca iarna nu-i ca vara.
De obicei ninge in februarie, in a doua parte a lunii, deci au cam fost luati pe nepregatite.
Am pus cateva poze de luni seara pe photoblog si cateva poze pe facebook. In weekend cand Morgan o sa imi dea pozele pe care le-a facut el, o sa mai pun cateva.
Acum astept zapada urmatoare, pentru ca s-a cam topit totul si tot ce mai e, sunb bucati de ghiata imi aduc aminte de bucuria de acum doua zile.
Pe curand...

Fata disparuta

2012-01-24T10:47:00.000+09:00

In laborator exista un birou cu un calculator ce nu e folosit. In prima luna, pana sa ne vina calculatorele, ni s-a spus ca putem folosi acel calcultor, daca avem nevoie de calculator sau internet. Am intrebat al cui e calculatorul si ni s-a spus ca al unei tipe ce nu a venit inca.
Initial am crezut ca e al pachistanezei (si ea a venit mai tarziu, si BARFA: nu se mai marita, ca nu ii da voie statul pakistnez viitorului sot, sa paraseasca tara. Cica ea boceste in fiecare zi), iar apoi am uitat complet de el pana saptamana trecuta.
Eram intr-o seara in laborator si vorbeam cu Ikki (unul din doctoranzi), despre una, alta, cand am ajuns sa discutam despre web-site-ul laboratorului. Ikki spunea ca in fiecare an se update-aza cu noii veniti si ca eu si Hakan trebie sa ii dam o poza cu noi pentru site. Ne-am uitat pe site si am vazut o poza cu o tipa pe care nu o stiam asa ca am intrebat cine e. Ikki mi-a zis ca e o fata care nu a mai venit la scoala de la sfarsitul semestrului trecut, ca era la master in anul 1. Am intrebat daca e tipa al carui calculator e cel mereu liber si mi-a zis ca da. Am ramas tampit. Nu a mai venit la scoala din vara si nimeni nu ii foloseste calculatorul pentru ca e cel destinat ei. Am intrebat daca se stie de ce nu a mai venit si mi-a spus ca nimeni nu stie, ca nu raspunde la telefon.
Primul lucru care mi-a venit in cap e ca a murit, ca a fost rapita sau ca s-a sinucis. Ikki a inceput sa rada si mi-a zis: ca probabil nu a facut fata, probabil ca era prea obosita si i se parea prea greu si a renuntat. Iar de rusine nu raspunde la telefon. Ii este rusine ca a fost aleasa intr-un laborator bun si ca a dezamagit.
Mie mi se pare o comedie proasta. Adica bunul lor simt, in unele cazuri se duce la un extrem ridicol... Asta e: nu ai facut fata, ai o diploma de facultate, te angajezi, mergi mai departe. Nu pentru toti e masterul. Asta nu inseamna ca trebuie sa te rusinezi si sa nu raspunzi la telefon....
Pe curand...

Horea's Brown Shoe

2012-01-23T13:00:00.000+09:00

Am avut o perioada, din clasa a 7-a pana in clasa a 9-a cand imi cumparat in fiecare inceput de an scolar un penar nou. De obicei erau niste chestii cilindrice, ce aratau ca niste doze supradimensionate (am avut cel putin doua din acelea). Pe parcurul unui an se murdareau de la pasta de pix, sau se intampla sa se sparga un pix si sa curga toata pasta sau de la praf.
Insa in clasa a-10a am dat lovitura. Am gasit in Metro un penar in forma de papuc (tenis), maro de la ZigZag. Ilinca (pentru cei ce nu stiu cine e Ilinca, e sora mea, mai mica cu un an) is luase si ea unul roz. Pentaul asta a facut istorie. A mers cu mine de la Vranceanu la Facultatea de Constructii din Iasi si acum in Japonia.

Primul care mi-a observat penarul a fost domnul Vieru, proful meu de Info, un oltean ratacit printre moldoveni (cum ii placea sa spuna), care si inventase o poveste despre mine si Ilinca care ne-am transformat papucii de cand eram mici in penar, pentru ca stim sa pretuim lucrurile.
Apoi profa de chimie, Frunza s-a luat de mine ca m-am descaltat si mi-am pus papucul pe masa. Toata clasa a inceput sa rada si i-am explicat ca e un penar. S-a si enrvat, spunand ce e o idee proasta sa faci un penar in forma de papuc.
In anul 1 de facultate penatul a primit si un nume. Tudose (cunoscut si sub numele de Nasol - coleg de grupa, si prieten) a scris cu un pix negru: Horea's Brown Shoe pe botul penarului.
Dupa cum se vede in fotgrafia de mai sus, in 8 ani jumatate, penarul a trecut prin multe: pete de pix, cerneala cursa, s-a decolorat, iar unul din snuturi si-a pierdut varful asa ca a fost reparat cu un nod, apoi cu scotch, capsat cu capsatorul, iar in final a fost taiat excesul.
Acum e cu mine in Japonia. Au fost oameni si aici care s-au uitat lung la el, insa mie nu mi se mai pare nimic nou...
Vineri am pierdut 10 minute, in timpul unui curs, analizandu-l si am hotarat sa-l pensionez. L-am pus in dulap, alaturi de pixuri pe care nu le iau cu mine la scoala. Cand o sa ajung acasa, o sa-l pun la loc de cinste. E timpul sa se odihneasca.
Insa nu m-am hotarat sa nu mai am penar ci mi-am luat unul nou, pe care il vazusem candva intr-un magazin.
Domanelor si domnilor va prezint noul meu penar: De la ZigZag la Converse- Noul papuc :D

De cand l-am vazut: in perioada Craciunului, m-am tot gandit la el. Vechiul penar a trecut prin multe si merita sa de odihneasca. Oricum il voi pastra, pentru ca face parte din mine, iar in semn de respect, il inlocuiesc cu aceasi idee.

Pe curand...

Am o stare mai naspa, va rog sa ma scuzati

2012-01-22T13:00:00.000+09:00

Mi-a ajuns oarecum cutitul la os si ma ma enervez extrem de repede. Am niste sentimente ciudate ce mi se zbat in cap si cred ca zilele astea am fost cam ciufut cu cei ce au incercat sa vorbeasca cu mine.
Nu va scriu acum sa ca ca rog sa imi trimiteti mesaje de incurajare ci doar incerc sa ma justific.
Sunt 4 luni jumatate de cand sunt plecat de acasa. E prima data cand sunt atat de departe pentru atata timp. Japonia e total diferita de Romania si incercarea de adaptare imi consuma prea mult din energie.

Am vrut sa fac o nebunie si sa vin acasa in vacanta. Am asteptat bursa si am zis ca toti banii pe care ii am o sa ii bag in aceasta excursie. Insa nu imi ajung. Trebuie sa platesc caminul, telefonul si restul de bani nu imi ajunge pentru excursie. Si eram mai ieftin decat daca as fi cumparat deja biletul pentru la vara. Preturile sunt absurde... Chestia asta m-a demoralizat de tot. Si sper sa pot venii la vara acasa, chiar si cu mana in fund, cred ca eu as fi cadoul perfect pentru prieteni si familie (cadoul va venii in septembrie 2013 cand ma voi intoarce de tot, si voi avea zborul asigurat). Apoi mi-am zis ca imprumut niste bani si tot vin acasa. Am cautat pe net preturile si peste tot imi spunea ca nu mai pot cumpara biletul, pentru ca timpul e prea scurt. M-am dus la o agentie si am primit acelasi raspuns. Pentru zborurile internationale trebuie sa cumperi biletul cu o luna inainte. Iar singura perioada in care puteam sa vin e Februarie pentru ca in Martie, cu toate ca e vacanta, trebuie sa fiu in laborator.

Povestea cu laboratorul in vacanta a fost un alt lucru care m-a demoralizat. Pai ce fel de vacanta mai e asta, cand trebuie sa mergi la scoala?

Saptamana asta ma tras ca nebunul sa lucram la dizertatie, ca sa pot sa plec acasa, pentru ca trebuia sa cerem voie profesorului. Am ramas dezamagit cand din 6 pasi pe care trebuia sa ii rezolvam in 3 saptamani, ne-am prezentat cu 5, facut intr-o saptaman iar poful ne-a intrebat de ce nu l-am facut si pe ultimul.
Ne-a desfintat, spunandu-ne tot ce era gresit si nu a zis nimic despre ce era bine. Apoi am aflat ca asta e stilul. Japonezii sunt robotei ce trebuie sa stie ce au gresit si sa repare, nu au nevoie de o incurajare, ca mine, de exemplu.

Proful meu e un om extraordinar si un expert in domeniu insa nu e un bun petagog. Nu inteleg nimic din ce incearca sa ne predea, si ne preda pentru ca nu avem acele informatii. Apoi exista bariera de limba. Nu intelege ce il intrebam si rapsunde la misto: da iar noi o luam de buna. Asa ne-a facut cu o tema si m-am strofocat 6 ore sa fac din cacat, ciocolata, pentru ca asta am inteles ca vrea, cand de fapt, vroia sa punem cacatul intr-o forma de ciocolata (scuzati metafora murdara, insa se trage de la stare).

Vreau sa ninga insa tot ce cade din cer, din cand in cand, e lapovita sau ninsoare uda. E frig si sunt balti peste tot...

Mi s-a mai rupt un dinte si credeti-ma ca am o igiena dentara buna si merg de 2-3 ori pe saptamana la dentis (inca). Am aflat ca nu sunt singurul cu probleme din astea, probabil ca e din cauza schimbarii de alimentatie.

Am un ten ca al unui adolescent la puberitate. Sunt plin de cosuri in jurul gurii, am un cos in frunte, de mai mult de o saptamana si nu imi mai trece, pielea mi-e toata burbucata, imi cade parul, am facut din nou matreata, sunt iritat pe scalp iar pielea de pe corp mi-e foarte uscata. Cred ca nu imi prieste apa de aici. Nu sunt invatat cu astfel de probleme de ten si lucrul asta m-a demoralizat. Nu mai spus ca ma apuca plansul cand vad cat par imi cade. Trebuie sa ma tund, insa mi-e ca platesc cacalau (200de lei minim) si ma ciundeste dracului ala.

Mi-am luat in sfarsit frigider (am facut o afacere- luat la mana a 2-a, vechi de 4 luni si am platit 66% din pretul lui initial) insa nu ma pot obijnui cu zgomotul pe care il face. E silentios rau, insa suna ca un cooler de calculator si ma trezesc in timpul noptii gandindu-ma ca am lasat laptopul deschis.

Vreau sa vina vacanta si poate dupa ce o sa dorm cateva zile si o sa vizitez cate ceva, o sa-mi revin. Pana atunci, stau sub presiunea asta, ce ma apasa din toate directiile.
Pe curand...

08:Scrisoarea

2012-01-21T13:00:00.000+09:00

Luni, inainte sa ma apuc sa scriu toate articolele de pana azi, a trebuit sa trimit un e-mail profesorului meu, sa ii spun despre ce am rezolvat la institul de cercetare. In acel moment a inceput sa ma doar capul si mintea doar la ideea conceperii unui e-mail.
Andreea, mi-a explicat cum sta treaba cu scrisorile in Japonia si cu toate ca sunt scrisori electronice, e-mailurile in Japonia trebuie sa pastreze din regulile scrisorii clasice, doar ca e mai lejer.
Deci daca vrei sa trimiti o scrisoare cuiva sau in cazul meu un e-mail pentru a intreba cand pot sa ii fac o vizita in birou pentru a-i prezenta datele pe care le-am obtinut, trebuie sa scri ceva de genul:

0. Draga/ Domnule/Doamna...
1.Introducere este de obicei un salut ce difera de la anotimp la anotim, chiar de la luna la luna. Salutul este de fapt o metafora legata de natura si de obicei este unul deja stabilit, insa daca ai calitati artisice poti sa inventezi si tu unul. (acest pas se sare de obicei in e-mailuri)
2. Se discuta despre vreme. De: exemplu: S-a facut frig afara si bate un vant rece. Sper ca purtati haine groase ca sa nu raciti. (eu am sarit si peste acest pas)
3. Se intreaba de sanatate si de viata. Eu mi-am inceput e-mailul cu: Sper ca ati avut un weekend linistit si v-ati odihinit.
4. Se prezinta contextul premergator subiectului tau. In cazul meu, de ce vreau sa il vad. Deci ii sciu ce am facut la institut, cum a fost acolo, pe cine am cunoscut si ce am rezolvat (lucru pe care as fi putut sa i-l spun face to face in birou cand il vedeam - deci in Romania as fi sarit peste acest pas).
5. Motivul pentru care ii scriu: Cand pot sa trec pe la dumneavoasta in birou sa va prezentam datele?
6. II transmiti de sanatate, il intrebi de familie si de cei apropiati (eu i-am urat o dupamasa placuta).
7. Inchierea cu multumiri si bla bla bla-uri.
In Romania din cei 8 pasi as fi folosit 3 (0,5, 7), maxim 4, daca aveam chef de palavragit pe mail (+4). Dar in nici un caz aceasta barbologie...
De aceea, prima data cand i-am trimis un e-mail profesorului, sa il intreb cand e ok sa trec pe la el (lucru care mi se pare stupid, pentru ca in Romania bati la usa si daca e liber te primeste, daca nu , astepti ca prostul pe langa usa), mi-a spus ca i-am scris un e-mail foarte scur. Ramasesem masca, nu intelegeam ce vroia de la mine...

Pe curand...

My new favorite place to eat

2012-01-20T13:00:00.000+09:00

Stau de 4 luni in camin si pana saptamana trecuta nu am fost niciodata acolo. Nu stiu numale restaurantului dar e genial. Este un restaurant de Tempura Udon. Udon sunt niste taitei din faina de grau, taiati gros ce servesc ori simpli ori in supa. In restaurantul despre care va povestesc taiteii sunt proaspeti. Acolo se fac de la aluat pana la taiere, fierbere si servire. Si asta este primul motiv pentru care imi place. bucataria este oarecum deschisa, aflata la intrarea in restaurant. De aceea poti vedea ceea ce fac ei acolo, cat de curat si igienic e. Insa dezavantajul e ca miroase. Am fost de doua ori acolo si de fiecare data trebuie sa imi spal geaca (am ajuns sa o spal in fiecare saptamana ).
Tempura este un fel de pane facut din vietati marine (peste, creveti, salam de peste) sau legume, imbracate intr-un fel de pesmet (gen crispy) si parajite in baie de ulei. Crevetii tempura sunt preferatii mei, deci acesta este al doilea motiv pentru care imi place restaurantul asta.
Localul este destul de aglomerat iar in timp ce stai la rand sa comanzi ce fel de udon vrei, iar apoi sa iti alegi tempura (pentru tempura e bufet suedez), in timp ce impingi tava pana la casa de marcat, poti observa cum butararii pregatesc taiteii, cam ca in filmuletul de mai jos:

Pe curand...

07: Impartirea pe sexe

2012-01-19T13:00:00.000+09:00

In istorie femeile au fost oarecum persecutate si nu au avut acces la invatamant superior sau nu au avut voie sa aiba o cariera profesionala. Sau nu au avut drept la vot, lucru care inca se intampla in anumite tari. De aceea au existat scoli pentru baieti (de obicei cele tehnice dar si universitatile) si scoli pentru fete (internate de tip pension, iunde invatau sa devina casnica perfecta). Dar odata cu perioada interbelica femeile au inceput sa castige drepturi iar astazi cam totul e la comun. Insa ca sa nu se simta discrimnate, acum ele au mai multe drepturi (existand, de exemplu, inca licee doar pentru fete, licee de elita). Singuile locuri care sunt inca impartite pe sexe ca wc-urile publice si uneori caminele studentesti, dar asta doar din motive de intimitate sau magazine ce sunt destinate doar unui sex, dar asta din motive de target.
In Japonia insa exista aceasta impartire si in trenuri. Nu fiecare companie feroviara are aceasta impartire, iar in Tokyo eu am inalnit-o numai pe Fushiama Metro line. Cele mai multe de astfel de trenuri sunt in Kyoto. In timp de ma intorceam de la Riko, luni, Hakan mi-a spus panicat ca suntem intr-un vagon de femei. Am ramas tampit si l-am intrebat despre ce vorbeste. Mi-a spus ca in Kyoto toate trenurile sunt asa. Vagoanele din mijloc sunt pentru femei si cele de pe margini pentru barbati. Iti dai seama pentru ca banchetele sunt roz in cele de femei si albastre in cele de barbati. Pe peron iti spune care vagoane sunt pentru barbati si care pentru femei. Insa in Tokyo se aplica regula doar la orele de varf. In statia din Nishi-Waseda, scrie ca iesirea 2 este de fapt iesirea pentru femei, pentru ca este iesirea cea mai apropiata de vagoanele destinate femeilor. Dar de ce este nevoie de aceasta cateogisire? Tot din motive intime. Atunci cand sunt ore de varf si trenurile sunt mai mult decat pline, pentru a se evita pipaitul involunar.

Pe curand...

Cadoul de la Hakan

2012-01-18T13:00:00.000+09:00

Nu am apucat sa va spun despre schimbul de cadouri de Craciun intre mine si Hakan. Ne-am zis ca ar fi frumos sa ne facem cadouri de Craciun si am convenit de acord sa fie cadouri haioase. El mi-a spus ca ce voi primi de la el va avea rol de cadou de Craciun si de ziua mea.

In vacanta am cautat disperat idei pentru cadouri haioase si practice in acelasi timp, iar cand mi-a venit ideea mi-a fost greu sa o pun in practica.
Hakan e un mare fan al mancarii picante. Asa ca i-am luat o sticluta de Tabasko, condiment picant japonez si ulei picant, toate in recipiente mici. Am cumparat un saculet (am cautat o cutie interesanta si suficient de mare sa incapa cele trei recipente, in draci- ba erau prea mici, ba prea mari) pe care l-am gasit cu chiu, cu vai pe care am scris ""Save me Kit" si am pus toate recipientele in el. E destul de greu sa cauti ceva, cand nu sti daca exista sau unde ai putea sa gasesti.

Miercuri, cand ne-am vazut prima data la scoala am facut schimb de cadouri. A fost placut impresionat de ideea mea iar eu am lesinat de ras la cadoul lui.
1. O caserola pentru banane. Bananele fiind ieftine in Japonia sunt foarte populare pentru o gustare la serviciu sau scoala. Asa ca japonezii au inventat si caserole pentru asa ceva.

2. Un breloc pentru chei in forma de monstrulet. E unul din monstrii ce te pazesc de hoti, din Japonia. Brelocul e din plus iar chia se ascunde la spate, avand un fir cu un arc ca sa o scoti la iveala.

3. Preferatul meu: un breloc pentru telefon sau stick in forma de gyoza. Am ras cel mai tare cand l-am vazut pe asta. Mi l-am pus la stick si imi vine sa musc din el de fiecare data cand il vad

Pe curand...

06: Activitatile de grup

2012-01-17T13:00:00.000+09:00

Eu nu am fost niciodata fan Japonia si de aceea prea multe cunostinte despre aceasta tara nu am avut. Cred ca asta e si motivul pentru care ori de cate ori ma uimesc de o chestie care e comuna in Japonia dar total diferita in Romania, scriu la acest serial.
Nu am fost niciodata fan anime sau manga si singurile desene japoneze pe care le-am vazut au fost Saylor Moon, de aceea am fost socat cand am vazut ca uniformele din desen sunt adevarate. Chiar asa se imbraca elevele la scoala... Pe vremea cand exista Heroes, am vazut ca japonezii se aduna dimineata pe acoperisul cladirii unde lucreaza si fac impreuna exercitii de inviorare. De cand sunt aici, am mai vazut pe acoperisul cladirilor, copaci sau gard si nocturna ceea ce deducea ca acolo fie e un parc zen fie e un teren de sport. Insa luni am vazut pentru prima data cum se aduna sa faca exercitii. Peste drum de caminul meu, este un santier. Din fericire blocul pe care l-au construit e aproape gata si nu o sa mai fiu deranjat de sunetul macaralelor si de praf. Insa, cu toate ca trec zi de zi, de cel putin de doua ori prin fata santierului niciodata nu i-am vazut cand fac exercitiile de dimineata.

Poate ca e pentru prima data cand am plecat la 8 fix din camin, sau poate ca nu mai au gardul ala mare din plexi-glass, luni am auzit o muzica ce venea de pe santier. Am ridicat ochii din telefon (cautam o melodie in playlist) si i-am vazut pe toti adunati, erau cateva zeci, si faceau exercitii de invioare, cum faceam si noi la sport incalzirea. Unul din ei era in fata, cu un casetofon langa el si le arata ce sa faca. Pana si portarul, care era inafara santierului, la poarta, facea exercitiile. Mi-a fost rusine sa ma apuc sa filmez, insa acum regret ca nu am facut-o (dar eram oarecum in intarziere).
Puteti vedea in imaginea alaturata cum arata o uniforma de muncitor pe santier in Japonia (sunt foarte amzuante) iar in filmuletul de mai jos ceva simila cu ceea ce am vazut eu luni dimineata. Muzica de pe fundal era aceeasi, ceea ce ma face sa cred ca e o melodie traditionala, aceasi peste tot.

Pe curand..

Daca dai de luni, dai toata saptamana...

2012-01-16T18:58:00.002+09:00

Expresia asta se aplica de obicei la bani. E o supersitie si stiu multa lume (inclusiv eu) care nu da bani de luni.
Insa eu am inceput sa lucrez cu forta pentru dizertatie de luni. Deci oare o sa am spor toata saptamana? Pentru ca luni am rezolvat doi dintre cei 4 pasi grei. Mai avem 3 usori si inca 2 grei si terminam prima etapa.
Dupa cum va spuneam zilele trecute, pentru luni aveam programata o vizita la Riken, un mare institut de cercetare. Institutul se afla in Wako, unul dintre orasele satelit ale Tokyo. Campusul cuprinde peste 40 de cladiri in care lucreaza aproximativ 3000 de cercetatori, cantina, restaurante, cafenele, gradinita si apartamente de locuit pentru cercetatorii straini. Tot acest campus se afla intr-un parc imens, inconjurat de un rau, lacuri si copaci. Este un loc atat de frumos, choar ca iti doresti sa devi cercetator. Institutul are ca ramuri de cercetate: biologia, chimia, mecanica, inginerie seismica dar si multe alte laturi.
Profesorul Hamada este bun prieten cu presedintele de la Astom, ramura ce se ocupa cu ingineria. Cei de la Astom au un software ce realolva integrale duble de tip Fourier.
In stilul Japonez, am fost invitati initial in biroul presedintelui si ni s-a prezentat institutul in timp ce am servit o cafea. Apoi am fost plasati in grija unui tip ce a facut masterul si doctoratul in Canada, asa ca stia bine engleza, doctor in mecanica, unul dintre cei ce a lucrat la dezvolatrea softului. Ni s-a explicat cum functioneza si cum trebuie sa arate datele de intrare iar apoi ce trebuie sa facem sa obtinem rezultatele. Astel am obtinut din valorile date de accelerometre deplasarile in timpul seismului. Eu transfomam datele din excel in document text, iar Hakan introducea, la un alt calculator, documentele create de mine si obtinea deplasarile. In 5 ore am terminat de introdus toate datele.

La ora 12 presedintele ne-a invitat la masa, in cantina institutului, masa ce a platit-o dumnealui. Apoi am servit o cafea si ne-a mai dat informatii despre institut. Am purtat discutii despre Turicia si Romania dar si despre Japonia si Canada.

Eu am fost placut impresionat de deschierea lor si de bunatate. Ei nu sunt obligati sa ne primeasca acolo, sa le folosim programul si sa ne plateasca masa, insa asa sunt japonezii. De aceea ii respect atat de mult.

Dupa ce am plecat, ni s-a factut foame din nou si am fost la Burger King. Da, recunosc, e pentru prima data cand am mancat la Burger King si mi-a placut foarte mult. Carnea chiar are gust a vita iar inelele de ceapa sunt geniale.

Pe curand...

05: Interviul pentru angajare

2012-01-16T13:00:00.000+09:00

Probabil va mai amintiti ca 4 adintre articolele mele anterioare le-am numerotat, formand un serial. De obicei aceste episoade se refera la lucruri ce apar zi de zi, lucruri ce sunt total diferite de Romania.

A inceput scoala si am ramas socat sa vad cat de putina lume e la ore. Si asa suntem 10-25 studenti la o ora, insa acum studentii japonezi lipsesc cu desavarsire. Vinerea am un curs de fundatii, curs ce e in limba japoneza (da, trebuie sa merg la cursul ala cu toate ca nu stiu nicio boaba de japoneza, numai pentru ca e predat de proful meu) si eram numai eu, Hakan si inca doi tipi, iar de obicei sala e plina. Pe la mijlocul orei, unul din tipi s-a ridicat si a plecat, cerandu-si scuze si explicand ce se intampla.
Apoi profesorul Hamada ne-a explicat si noua. E periaoda recrutarilor in companii. Ce inseamna asta?

Daca va gandeati ca realizarea unui CV pe un site gen best jobs si aplicarea la job-uri dand un click cu mouse-ul e complicat? Daca vi se pare ca sunt destul de multi pasi pentru angajare: cont pe un site de job-uri, interviu... o sa vedeti cat e de ingrozitor in Japonia.
Etapele sunt mai multe si sunt destul de importante pentru ca in Japonia lucrezi cam toata viata in aceasi companie. Rare sunt cazurile cand persoanele se muta de la o companie la alta. Deci, de aceea sa te angajezi, trebuie sa urmezi urmatorii pasi:

1. Companiile anunta cate posturi au disponibile (logic ca sunt pentru absolventi - nu cer experienta, pentru ca cei cu experienta au deja un job) si anunta data pentru seminarul de orentare.
2. Toata aceasta etapa de recrutari e in iarna, inainte sa se termine scoala (dupa cum v-am mai spus, in Japonia, in februarie se termina semestrul 2, adica anul scolar iar in mrtie incepe noul an. In septembrie incepe semestrul 2) si are ca public tinta pe studentii in an terminal sau pe cei de master.
3. La orientari compania isi prezinta filozofia si cu ce exact anume se ocupa. Apoi isi prezinta modelul de candidat pentru job, pe care il au.
4. Daca iti place si te vezi lucrand o viata acolo (suna destul de infricosator) iti depui CV-ul si scrisorile de recomandare si astepti etapa a doua.
5. Dupa ce compania termina de citit toate CV-urile, anunta prin e-mailuri cei ce au fost selectati pentru recrutari. In perioada de recrutari se dau interviuri si diferite teste.
6. Daca treci de aceasta perioada si esti admis vei fi instintat in luna martie si trebuie sa le spui daca accepti sa lucrezi la ei sau nu.

Unul din tipii de la mine din laborator a fust la zeci de seminarii de orentare si a fost acceptat pentru recrutari de 10 companii. Acum, cam in fiecare zi se duce la o alta companie sa dea probele.
Incepand de la seminarii, si pana in ultima etapa, tinuta obligatorie este costum, camasa alba si cravata neagra. Nu te duci oricum... Prima impresie conteaza chiar de la seminar.
E amuzant in perioada asta, ca ii vezi mai pe toti la costum si realizezi ca au un interviu in ziua aia.

Pe curand...

Un grup de cercetatori britanici...

2012-01-14T19:11:00.001+09:00

Un grup de cercetatori britanici a venit cu o stire halucinanta. In timp ce lucrau la un raport privin numarul de virgine la varsta majoratului in Europa au descoperit ceva ce schimba intreaga conceptie despre lume.
Pentru ca numarul virginelor este destul de mic, cercetatorii au ajuns la concluzia ca Dracula a murit!
Dupa cum stiti Dracula se hranea cu sangele fetelor virgine si se pare ca ajutoarele lui nu i-au gasit hrana o perioada inelugata, astfel, dupa 6 secole, cel mai cunoscut vampir a murit.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca acest lucru s-a intamplat cu cativa ani in urma, atunci cand slujitori de-ai Contelui, aflati in America, au inceput sa scrie carti si sa poduca seriale despre tineri vampiri, creand un nou curent si o perceptie falsa despre acestia, ca sa se uite de adevarata lor fata.
Vestea ca adevaratul lider al Vampirilor a murit, nu a socat pe nimeni astazi pentru ca toata lumea este acum prinsa de noul curent cu vampiri tineri, slabi si palizi...

Pe curand...

Rabufnirile unui roman moldovean in opozitie (Daca nu va place cum suna NU cititi)

2012-01-14T12:12:00.001+09:00

Ma mananca limba (de fapt creierul si buruicul degetelor) de mult sa spun (scriu) de ceva timp aceste randuri, insa am zis ca sigur voi atrage din nou antipatii. Insa de cateva zile s-au adunat multe in paharul asta si a dat pe afara. Porneste de la principii si nationalism tot ce o sa scriu, doua virtuti pe care majoritatea romanilor nu le mai au. Si repet, e parerea mea, intr-un loc unde cred ca pot sa mai fiu liber, asa ca nu aruncati cu noroi ca niste oligarhi, pentru ca asa nu imi vor mai trece frustrarile.
Frustrarile din acest articol sunt de doua naturi:
1. Politica
2. Geografica

1.Politica

a) interna
Ne aflam pe un vas ce sta sa se scufunde de ceva vreme si nimeni nu ne intinde un colac de salvare pentru capitanul nostru beat, nu se incelege cu nimeni si nu e placut de nimeni. Din cauza manageriatului prost murim cu totii....
Tara moare de foame si blonda schimba perdele la minister. Ce naiba aveau alea vechi? Pai daca iti stateau pe creier si te deranjau, puteai sa le schimbi din banii tai, ca dupa cum te imbraci se vede ca ai bani. Si cumparai niste perdele de la Pascani sa sustii industria romaneasca sau eati atat de snoaba...
Tot blonda construieste partii de ski acolo unde nu trebuie, in orase fantoma unde nu se duce nici moartea. In loc sa le dezvolte pe alea care deja sunt cunoscute ea inventeza statiuni noi...
Insa capac mi-a pus tot scandalul cu Arafat si SMURD. Si ma bucur ca in sfarsit romanul de rand a luat atitudine. Pai SMURD e singurul lucru bun din sistemul medical romanesc. Daca il inchid pe asta, chiar ca suntem morti. Ca sa fi o tara dezvoltata trebuie sa ai un sistem medical pus la punct, apoi un sistem educational si al treilea sistem e Justitia. Marinarul de 8 ani de cand e la putere in astea a dat, si singura mea explicatie logica e ca vrea sa faca rau tarii.

Si cel mai tare ma enerveza curvili. Am o droie de curvi din astea pe facebook, curvi ce probabil ca vor citii acest articol si se vor revolta, ca i-am numit asa. Curevili sunt acele persoane care Acum 8 ani erau PRO Basiste, apoi la alegerile trecute au devenit PNL-iste, insa cand Crin nu a intrat in turul 2, si cu toate ca el a spus ca sustine PSD-ul, curvili au votat iarasi cu prima dragoste. Si se bateau in piept ca cu chioru' e mai bine decat cu prostanacul. Si acum sunt primii care posteaza poze si statusuri anti Basiste. Uitand ca din cauza lor suntem aici. Diferenta de voturi a fost mica, asa ca e vina curvilor, ca ele si-au mutat popoul dintr-o barca in alta... Macar de ati sta acum in banca voastra si nu ati mai iesi in evidenta, pozand in mari revolutionari pe facebook.

b) externa.
Corea de Nord are un nou lider, nebun si alintat. Americanii au mai mult ca niciodata probleme cu Pakistanul si mai nou si cu Iranul. Mi-e ca porneste un razboi cat sunt in Japonia si nu pot pleca acasa... Si in Romania cred ca o sa fie nasol, fara bani si in razboi... Dar asta e un scenariu putin probabil. Am incredere in diplomatie si in inteligenta liderilor mondiali. Dar totusi ma gandesc si la varianta asta, pentru ca sunt paranoic...

2. Geografica

Mi s-a umplut paharul de moldovenism (nationalist fata de Moldova). Zilele astea am citit un articol pe un blog, articol ce face misto de moldoveni ca sunt betivi. Articolul spunea ca dupa sarbatori Moldova e pustie ca mor multi din cauza consumului excesiv de alcool. Aricolul era amuzant, oarecum rautacios, dar suportabil. Insa comentariile au fot de tot rahatul. De la tampiti ce spuneau sa populeze Moldova cu Caracaleni, ca sa se mute toti prostii intr-o singura parte de tara, pana la altele care ne faceau sarantoci si intarziati.
Apoi am vazut pe youtube (din nou am probleme cu cei ce scriu pe acolo) un videoclip filmat in Iasi si toti ragatenii si oltenii comentau ca ce-au cautat aia la sarantocii din Iasi sa filmeze, cand moldovenii vin sclavi in Bucuresti sa munceasca.
Da sunt moldovean si sunt mandru cu asta. Cele mai multe genii romansti de aici vin, cele mai frumoase romance ale noastre sunt... Suntem saraci pentru ca nimeni nu investeste aici. S-a investit in Bucuresti sin in Vest- ca au venit strainii si s-au oprit acolo ca era mai aproape. Cine sa investeasca aici? Rusii? Pai nu avem relatii diplomatice bune cu ei, ca noi suntem cu American Dream acum...
Si suntem intarziati? Ca sa nu scriu despre modele din istorie si despre cum Bucurestiul e capitala tarii pentru ca noi moldovenii v-am dat voua aceasta sansa, in timp ce noi am ramas cu capitala culturala. Si da, conform listelor de la minister, cele mai bune facultati tot la Iasi sunt, cu toate ca e mai cool sa fi student in Bucale. Eu zic ca viata in Iasi, ca student e de zeci de ori mai buna. Si mi-au confirmat-o si oameni ce studiau in Bucuresti si au venit in Iasi in schimb de experienta... Pai de asta fac gat ca venim sa muncim in Bucuresti, ca le e frica ca le luam joburile, ca suntem mai bine pregatiti.
Ce e popular acum in muzica? Pop-cornul. Ce e pop-cornul asta? Un fel de muzica dance (trance,house) mai comerciala. Cum a aparut acest stil? E foarte popular trance-ul. Unde se asculta? Printre altele si la radio (Vibe Fm, One Fm, Dace fm). Pai primul radio de gen e Vibe, fostul Deea Bacau! Moldova adica...
Asa ca lasat-o moale cu moldovenii pentru ca se vede de la o posta ca va luati de noi pentru ca ne vedeti ca o amenintare.
Si asta o spun pentru cel de rand dar si pentru cel mai frustrat cantaret (noul idol al femeilor la menopauza , odata cu el au imbatranit si fanele) care isi manifesta frustrarea la emisiunea lui, Danut SRL, legata de moldovencile ce au umplut Bucurestiul si televiziunile. Mars ma! Nu-i nimic, si baietii plang cateodata...

Pe curand...

Omochi

2012-01-13T12:00:00.000+09:00

Luna trecuta a fost marti 13, azi e vineri 13. De aceea o sa va mai povestesc ul alt mod de a-ti face un an mai bun, conform traditiilor japoneze.
Cu cateva zile inainte de anul nou mi-am cumparat un Omochi, de fapt un Kagami mochi. Scriam atunci ca acest desert se tine in casa pana pe data de 7 ianuarie, timp in care este vizitat de spirite si apoi se gateste si se mananca pentru a avea un an bun. De fapt acest desert, ce consta in doua sfere, asejate una peste alta, reprezinta anul ce a trecut si anul ce vine, un fel de ying si yang, unite impreuna, pentru ca mergem mai departe in noul an, influentati de ceea ce s-a intamplat in cel anterior (care a fost la randul lui influentat de cel dinainte si tot asa).
Daca nu mananci acest desert, dupa ce l-ai cumparat, e semn rau, ghinion. Si la noi se spune ca e pacat sa arunci painea, la ei e ghinion daca arunci acest desert. Asa ca am rugat-o pe "mama de camin" sa ma ajute sa il pregatesc.
Femeia asta este atat de draguta,si s-a oferti sa il gateasca ea, fiind destlul de mare, mi-a spus sa mai invit cativa oameni: Pushkar, Alireza, Morgan si ea ne va pregatii ceva traditional cu acest desert, iar ce ramane va manca dumneai si sotul.
Asa ca luni, ne-am prezentat la ora 6 in sala de mese si am servit acest desert traditional. A taiat prajitura in bucatele si le-a copt. Apoi peste ele a pus azuki. Azuki este un fel de planta, din familia fasolii, ce are boabele mici si dulci. Este unul din cele mai populare deserturi japoneze dar totodata este si scump. Azuki este numit Rubinul Asiei. Eu mai mancasem odata niste cornuri cu azuki si nu am stiut exact ce e. Gustul nu prea e pe placul meu, e un pic fainoasa, si nu prea dulce. Parca ii lipseste ceva, insa cum japonezii adora mancarea fara gust, aceasta fasola e pe gustul lor.
Cu acest episod am mai marcat una din traditiile de An nou in Japonia. Asta dupa ce marti am aflat ca biletul pe care l-am tras, biletul ce imi prezice anul, e unul din cele mai rare bilete. Cu toate ca imi spune ca voi avea un an bun, si nu foarte bun, acest bilet,spune despre posesorul lui ca este o persoana speciala, aparte. In acel manunchi de betisoare ce iti spun ce fel de an o sa ai, e unul singur ca cel pe care l-am tras eu.
Pe curand...

Noul an cu cercetare

2012-01-12T12:00:00.000+09:00

Va spuneam la sfarsitul anului ca iarasi mi s-a schimbat tema de cercetare... De data asta o sa incercam sa gasim raspunsuri la intrebarea ce s-a intamplat cu un tunel din Tokyo.
Marti am avut o vizita de lucru, pentru a vedea exact despre ce este vorba, mai mult decat din inregistrarile pe care le avem si datele stranse. Intotdeauna ceea ce vezi cu ochii tai, face mai mult decat ce citesti in rapoarte sau masuratori ale aparatelor. Cel putin asa merge la mine. Ca sa inteleg ceva ce oarecum e abstract, trebuie sa vad cu ochii mei.
La ora 11 jumatate ne-am intalnit in birou la domnul profesor sa discutam despre datele ce apar in inregistraile de dupa cutrenur si sa ne dam cu presupusul despre ce s-a intamplat. Tunelul este in primul rand, subacvatic, deci are doua rampe de acces iar apoi continua drept. Lungimea totala este de 1.8 km. Tunelul este format din mai multe cutii, legate intre ele cu niste joinuri metalice, pe peretii laterali si cauciuc pe pietonal. Iminarile sau miscat, marindu-se in partea rampelor si s-au miscorat in centru. Dinstanta nu este mare, nu va imaginati miscari de centimterii, ci doar zeci de milimetri.

Compania care a construit tunelul si a angajat laboratorul nostru pentru ai ajuta, au venit la 12 cu doua microbuze, negre, cu geamuri fumurii. Inauntru erau doar 7 locuri, 7 fotolii de piele de fapt, ce erau dotate cu informatii despre proiecte, ceea ce vom vizita, apa si ceai. Pentru incept am vizitat un tunel construit in anii '70 iar apoi tunelul cu pricina. Ca sa va imaginati, in sectiune, un tunel este format din tunelele pentru sensurile de mers, despartite prin pereti, si in exterior, tunelele tehnice sau de vizitare. In primul tunel, cel de vizitare, era ingust si m-am lipt de toti peretii plini de praf.
In al doilea tunel, cel de vizita, avea o latime de vreo 4 metri, era bine luminat si am putut vedea fisurile ce porneau de la 0.12mm si ajungeau pana la 0.8mm.
Incerc sa explic cat e atehnic pot acest articol, dar mi-e greu si mi se pare ca suna de parca as fi retardat.
Imi pare rau, ca din cauza motivelor de siguranta nationala, nu pot pune fotografii de acolo, fotografiile le folosesc numai pentru teza.

Miercuri am avut o intalnire cu profesorul si ne-a dat prima etapa din teza, prima etapa ce are vreo 6 pasi din ce in ce mai complicati. Ca sa facem calulele avem nevoie de un program pe care ni-l va pune la dispozitie un centru de cercetare, insa va trebui sa mergem acolo sa facem calculele.
Vom avea intalnire cu cei de la compania ce produce acel soft, luni dimineata la 10. Sunt curios cum va decurge vizita si cand vom incepe munca. Eu sincer ma asteptam sa inceapa de semestrul viitor, de prin aprilie, nu de acum... Dar asta nu e Romania...
Ma asteapta un an greu, plin de munca. Insa incerc sa privesc cu optmism ceea ce ma asteapta...
Pe curan...

Olteanca si moldoveanul

2012-01-11T13:00:00.000+09:00

Mi-a fost dor sa scriu pe blog...am cam trisat si am avut articole programate in ultimile zile. Mă simt mai bine. Ficatul mă mai deranjează ușor, din cand in cand. Parca si problemele cu insomnia se rezolva încet, încet.
Ieri a fost sarbatoare așa ca a fost liber. A fost Coming of Age Day, o sarbatoare in care toți ce au devenit majori in ultimul an (20 de ani e vârsta majoratului) sărbătoresc, îmbrăcati in haine tradiționale si organizeaza petreceri.
Nici astăzi nu se fac ore la Waseda, insa nu știu de ce. Doar ca astăzi, am fost in vizita de studiu, pentru proiectul de dizertatie, lucru despre care o sa scriu mâine. Si cum a fost sarbatoare si am mai avut inca o zi de vacanta, m-am întâlnit, in sfârșit, cu Andreea.
Cine e Andreea? Va spuneam mai demult ca am aflat de existența a doi romani la Waseda: Catalin si Andreea. Cu Andreea am reușit sa mă vad.
După ce paranoia mea caracteristica si-a spus cuvântul: i-am spus ca nu vrea sa se vadă cu mine pentru ca-s moldovean si ea e olteanca si dupa ce ne-am tachinat cu subiectul asta, am reusit si ne-am intalnit.

. Totul a pornit de la o purikura pe care ea o postase. Purikura sunt niște poze tradiționale japoneze, pe care le fac de obicei prietenii între ei dar cel mai des fetele si cuplurile. Sunt pline de briz-brizuri si au in oarecare Photoshop incorporat. Eu am fost fascinat de ele si mereu am vrut una. Si uite ca Andreea mi-a îndeplinit dorința.
După ce am făcut poza, am luat pranzul. Am mâncat pentru prima data abura soba, un fel de paste , găsite cu ulei, legume si carnita. Asta e un lucru ciudat in Japonia pentru ca de obicei pastele lor fie sunt in supa, fie doar fierte.
In timpul mesei dar si apoi, in timp ce ne-am plimbat, am vorbit in româna!!! Da, e un lucru normal pentru doi romani, insa eu eram foarte încântat. La inceput am fost timid in folosirea limbii native, insa la un moment dat Andreea mi-a atras atenția ca vorbesc prea tare.
Îmi era dor de româna, vorbita in alta parte decât la telefon sau skype. Si îmi era dor de o persoana ce vorbește mai mult decât mine.
Pentru ea, Japonia e visul cel mare. A studiat japoneza la Universitatea București si asta e apogeul ei educational. Eu in câteva ore am învățat destul de multe lucruri despre Japonia si despre japonezi de la ea. Pentru ca le are!
Mi-a placut ca a observat ca japonezele poarta pantalni scurti si iarna. Si a avut o replica tipic romaneaca: n-o sa poata sa faca copii niciodata.
Mi-ar face plăcere sa mă revad cu ea, dar cred ca asta ca fi după sesiune, când mai mult ca sigur vom merge intr-un club împreuna.
Pe curând...

Iute-iute

2012-01-10T12:00:00.000+09:00

In limba hawaiiana wiki-wiki inseamna iute-iute.
Am realizat zilele trecute ca ar trebui sa le multumesc celor de la Wikipedia ca exista. Ar trebuii sa ii multumes lui Jimmy Wales si lui Lary Sanger ca au avut aceasta idee geniala dar si lui Bogdan Stăncescu, cel care a pus bazele Wikipedia Romania.
Fara wiki nu stiu unde as fi facut toate trimiterile cu informatii suplimentare de pe blog si nu stiu unde as fi aflat atat de usor informatii despre lucrurile pe care le caut.
Cea mai tare faza e ca am gasit informatii despre wikipedia, despre fondatori si despre organizatie cautuand "Wikipedia" pe site-ul lor.
Si daca tot sunt la acest capitol pot sa spun ca pe langa wiki mai folosesc si The Free Dictionary, site-ul ce pe langa dctionar, enciclopedie si wikipedia, ofera o gama larga de informatii plus acel box pe care il am si eu in stanga blogului, E un motiv sa imi vizitati blogul in fiecare zi, doar ca sa aflati lucruri noi de la ei.

Pe curand...

Ursul

2012-01-09T13:00:00.000+09:00

Intotdeauna l-am apreciat pe Chisu, Noaptea devoratorilor de publicitate e un proiect foarte tare, apoi a fost Singur sub dus ce mi s-a parut o carte excelenta despre o viata interesanta.
Iar apoi s-a apucat sa faca filme. A facut WebSite Story, ce a fost bun. A fost dur, actual si bun, iar apoi a facut Ursul, care e genial.
Am vazut filmul intr-o seara de vacanta. Cu o seara inainte vazusem Lover Boy iar in ziua respectiva Aurora. Eram dezamagit de cinematografia romaneasca si am scris un articol despre asta. Atunci mi-am adus aminte de Chisu, si de un articol pe care il citisem despre o comedie ce o facuse. Am cautat repede, am aflat despre ce e vorba si am inceput sa il caut online. L-am gasit aici, daca vreti sa il vedeti si voi.
Un film cu actori pe care ii stiu, cu nume ale cinematografiei (fara actori din teatre de provincie, adusi pentru prima data in fata publicului de film). Un film de la care nu te doare capul- pentru ca nu toti ne uitam la filme ca sa meditam, ci ne uitam ca sa ne relaxam. Un film care stie sa surptrinda realitatea romaneasca nu intr-o drama, ci intr-o comedie de situatie.
Un road movie despre vremurile tulburi de imediat dupa revolutie. Despre viata de circ, despre tigani si traditii si mai ales despre nemtii ce vor sa vaneze celebrii ursi romanesti.
Pentru asta Dan Chisu are tot respectul meu. Felicitari!

Pe curand...

Tu cat rezisti?

2012-01-08T12:00:00.000+09:00

Romanul e ca un caine. El e invatat sa indure. A indurat ani de-a randul saracia si ratia in timpul comunismului, acum suporta scumpirile si nedreptatile din partea guvernantilor. Atata timp cat are ce sa manance, fie chiar un colt de paine, are caldura cat sa supravietuiasca si tv la care sa se uite, el indura. Nu iese in strada sa isi ceara drepturile. Crede ca e o pedeapsa pe care trebuie sa o indeure si asteapta sa se intoarca roata. Dar cat indura? Pana cand?
Femeile din Romania sunt abuzate fizic de barbati. Copii sunt batuti de parinti. Angajatii sunt jigniti de angajatori.
Se fac zeci de campanii care incearca se sensibilizeze lumea, campanii care spun femeilor sa isi denunte sotii dar nimic concret nu se intampla.
Cati romani lasa totul si o iau de la capat in alt oras, in alta tara? Foarte putini... Suntem legati de glie, de pamant, de casa si de familie.
Cate cupluri divorteaza cand relaitia nu mai merge? Putine... Se gandesc la partaj, la prieteni, la familie, vad divortul ca un esec, ca o rusine. Si cand au copii e si mai greu sa ia aceasta decizie. Se gandesc ce o sa aiba copilul de suferit in urma divortului fara sa realizeze ca si asa sufera cand traieste cu tensiunea deasupra capului.
Eu as vrea sa cred ca eu o sa am curajul sa iau o asta decizie si atunci cand o sa fiu nefericit o sa inchid un capitol si o sa o iau de la capat.
Pe curand...

4 luni

2012-01-07T12:08:00.000+09:00

Uneori ma gandesc daca nu sunt sociopat... Apoi se intapla ceva, gen luna ce tocmai a trecut, si realizez ca sunt doar superficial.

Luna trecuta ma plangeam de probleme cu dintii si imi era frica de luna pe care tocmai am incheiat-o. S-a dovedit a fi doar o luna plicitsitoare.
Nu am avut sarbatori. Sincer, nu am simtit Craciunul si nici Anul Nou si nici ziua mea. Am vorbit in schimb cu mai multa lume pe net, dar am si avut timp berechet, timp sa incep 4 seriale si sa ma plictisesc de moarte.
Cum sa simti Craciunul cand nu ai carnati, toba, caltabosi si prajiturile de Craciun ale mamei. Cum sa simtit trecerea in noul an fara Revelion, petreceri, tinute si sampanie si cum sa imi simt ziua fara prietenii mei dragi, familie, pizza si petreceri...

Dupa cum stiti, am experimentat un nou fel de An Nou, cu noi traditii, insa a fost pentru mine, altceva...
Am incercat sa simt spiritul de sarbatoare, inpodobind camera si bradul de Mos Neculae, ornamente ce inca le tin, pentru ca azi, e Craciunul pe stil vechi. Insa cand credeam ca voi avea o luna linistita, a venit momentul cu Mario - faptul ca s-a sinucis. Sunt zile cand inca ma gandesc la asta, zile cand parca ii simt lipsa. In sala de mese, avem un tablou cu nistre placute cu numele nostru. Cand te duci la masa, iei placuta de pe tablou, si o pui intr-o cutie, la tezgheaua de la bucatarie. Asta ca sa nu dai tzeapa si sa mananci de doua ori, si sa ramana altii fara mancare. De fiecare data cand ma duc la masa, ma uit sa vad cine, din cei cunoscuti a fost deja la masa si cine nu. Pentru ca ar putea sa vina in timp ce mananc. Si de fiecare data, ma uit spre locul unde trebuia sa fie placuta lui Mario, placuta ce acum e goala...
Am vizitat doua lucruri in vacanta, as fi vizitat mai mult, daca as fi avut cu cine... Ma gandesc ca vine vacanta in februarie si sper ca in cele doua luni sa am cu cine sa merg creanga si sa vizitez, pentru ca o iau razna in camin... Iar pe Hakan nu ma pot baza, pentru ca pleaca acasa...
Dar luna asta am fost in Akihabara, zona din Tokyo unde cultura pop este cel mai bine raspandita, si in Odaiba, cea mai colorata (magazine, parcuri de distractie, plaja) zona din Tokyo.
Tot luna asta am incercat doua noi tipuri de mancare, foarte bune, si in acelasi timp am petrecut timpul intr-un fel foarte interesant, pregatind Shabu-Shabu si Okonomiaki.

Dar din pacate starea mea de sanantate nu e atat de buna. Din cauza modificarilor majore din ultimile 4 luni: alimentatie, schimbare fus orar, stil de viata, aer, din cauza insomiilor din ultima luna si din cauza ca am un ficat mai lenes, a inceput sa ma supere. Am fost la o clinica si am fost dianosticat cu ficat obisit. Nu e nimic grav, timp de trei zile trebuie sa iau niste pastile ce imi dau somnolenta si ma fac un pic ciufut, si sa fiu mai atent cu ce mananc...
Din motivul asta ieri nu prea m-am simtit ok de ziua mea si mi-am petrecut ziua intre somn, seriale tv si chat-uiala. Am primit 155 de mesaje pe wall pe facebook :D si am raspuns la fiecare, am vorbit cu cam toata lumea cate un pic, chiar cu lume cu care nu mai vorbisem de mult iar aseara, pe la 11 Pushkar, Mart si Ali mi-au facut o surpriza. Au venit buluc peste mine cu mancare de la Mc, suc, chipsuri, votka si ciocolata sa ma sarbatoareasca. A fost super! Chiar m-au impresionat mult...
Si pana la urma m-am culcat la 4 dimineata. Pentru ca mi-au dat energie si nu mai aveam somn, dupa ce au plecat pe la 1

Si intorcandu-ma la ideea de la inceput... Mi se pare ca am trecut prea repede peste multe aspecte din luna asta, parca mi-a trecut prea repede episodul Mario si parca nu sunt atat de afectat de Sarbatorile ruinate.. Nu sunt sociopat, pentru ca mi-a pasat la un moment dat, si am foat afectat, sunt superficial, pentru ca le-am uitat repede...
Si ca sa ii rapsund oficial unei persoane dragi mie (pentru ca intr-un fel, alaturi de alte doua persoane, reprezinta pentru mine un fel de model): Nu am ganduri sumbre cu insuratoarea... ziceam si eu asa (de la pastile)... ca am prieteni ce deja s-au insurat si au o familie. Insa nu e croiul meu. Eu nu ma vad in categoria pe care americanii o numesc "suburbie" prea curand, cu toate ca locuiesc momentan in suburbie :)).
Pe curand...

Un sfert de secol

2012-01-06T13:27:00.000+09:00

Nu imi imaginam sa imi petrez ziua asa, stiam ca intr-un fel o sa fiu singur, insa nu ma asteptam sa fie atat de depresiv.
Azi e ultima zi din luna a treia de Japonia. Acum 4 luni plecam de acasa, spre Bucuresti, spre Munich, spre Tokyo...

Cand ma gandesc ca astazi am implinit 25 de ani, ma gandesc ca e o varsta atat de mare... e un sfert de secol... Incep sa ma comport ca Fofo, care se gandeste ca de acum trebuie sa se marite. Asa si eu, poate ca e cazul sa ma insor? Nu imi vine sa cred cum a trecut timpul, cum au trecut anii. Nu imi venea sa cred ca port ochelari de mai mult de 6 ani..., nu imi vine sa cred ca au trecut 10 ani de cand stateam in baruri si cantam muzica interbelica. Timpul trece si nu ne iarta... Dar totodata ma gandesc ca totusi am facut destul de multe in viata asta. Ok, nu sunt genul care sa aiba o relatie serioasa, sa se insoare prea devreme... nu e capat de lume. Imi conturez o cariera acum!
Am un calendar de la prietenii mei (cei din Iasi+ Ilinca), un calendar cu poze cu mine si cu ei. In luna ianuarie e o poza cu mine si cu Mara, o poza pe care o iubesc pentru ca e reprezentativa. Insa poza aia e veche, de 3 ani. Imi aduc petrecerea aia, de 22 de ani, ca ziua de ieri (ei, ca si cum as fi baut prea mult si imi aduc aminte franturi), insa nu imi vine sa cred ca e de acum 3 ani... Da, o sa imi lipseasca genul ala de petrecere de ziua mea. Cu gasca langa mine... Nici nu stiu ce o sa fac anul asta.

Tocmai m-am intors de la spital/clinica. De ieri ma doare intr-o parte. Nu stiam daca e ficatul sau rinichiul. Nu stiam, de ce ma doare. Am decis sa nu merg la scoala, mai mult sau mai putin, de aseara. Insa dimineata, m-am trezit de durere si am zis ca nu ma duc. Pe la 11 am fost la clinica. Am un ficat obosit. Din cauza stresului, schimbarii, a fusului orar, din cauza mancarii total diferite si a stilului de viata diferit si pentru ca de o luna de zile am insomnii, ficatul meu a obosit. Nu conteaza ca am un stil de viata mai sanatos acum. El saracul era obijnuit cu stilul ala... Deci, azi, imi sarbatoresc ziua cu pastile ce imi vor face somn si cu ceai, in pat, la caldurica. Mi s-a recomandat repaus pana duminica. Mi-a dat niste pastile ce le iau de doua ori pe zi, pastile ce imi vor face somnulenta si mi se recomanda sa stau in pat.

Acum intelegeti de ce nu imi imaginam ca o sa imi petrec ziua asta asa...?

Pe curand...

Shabu-Shabu

2012-01-05T15:00:00.000+09:00

Acum o saptamana am mancat pentru prima data Shabu-Shabu la Moo-Moo Paradice.
Stiam de mult timp despre acest fel de mancare si toata lumea imi spunea ca Moo-Moo para, e cel mai bun loc din Tokyo unde poti manca asa ceva, insa nu avusesem ocazia. Si daca vi se pare ca moo-moo suna la fel ca sunetul pe care il face vaca, sa stiti ca de asta se cheama asa. Carnea de vita este foarte scumpa in Japonia, iar shabu-shabu este o mancare, la origini, de vita, asa ca acolo este un paradis pentru carnea de vita.

Shabu-Shabu este o manncare relativ noua, aparuta in sec XX, in Osaka. Numele de shabu-shabu reprezinta sunetul pe care il face carnea cand este gatita pe o placa fierbinte.
Mancarea are la baza doua mancaruri traditionale, una chinezeasca si una coreana, si este una din cele mai populare feluri de mancare, pe care le servesti in oras.
In ce consta de fapt acest fel de mancare:
La fel ca si Okonomiaki, este o mancare pe care ti-o prepari singur. Ti se aduc toate ingredientele necesare sa iti prepari mancarea si asfel este mult mai distractiv. Mie unul imi place foarte mult acest stil, iar Shabu-Shabu a devenit mancarea mea preferata, in Japonia. La Moo-Moo paradice, meniul costa 2000 de yeni + 550 daca vrei orez si bere (cam 100 de lei in bani romanesti, avand in vedere ca mancarea e cam de doua ori mai scumpa in Japonia, ca e vita si e nelimitata) , iar in privinta carnii si legumelor, principiul e "all you can eat".
Ingredientele necesare sunt: bolul de supa, impartit in doua, intr-o parte o supa coreana- picanta, pentru carne, iar in partea cealalta o supa de alge, pentru legume

Dupa care carnea: pentru inceput ti se aduce vita si porc (taiate fasii subtiri), insa apoi comanzi numai ce vrei si legumele: morcov, ceapa verde, varza, pastai albe (sunt niste pastai ce sunt crescute fara lumina si sunt foarte bune), ciuperci, nu stiu ce fel de buruiana, taitei de orez si tofu.

Si sosurile: soia cu lamaie verde, un sos picant corean si preferatul meu, sosul de susan

Mai sunt cateva condimente ca: ghimbir, ridiche alba data pe razatoare si codite de ceapa verde, tocate, pe care poti sa le torni peste sosuri.

Si acum modul de preparare: Cand supa incepe sa fiarba, pui carnea in supa rosie si legumele in cea galbena. Carnea fiind taiata fasii subtiri, foerbe imediat, legumele in schimb dureaza un pic mai mult. Iei cu betisorul o fasie de carne, o inmoi in sosul dorit, o pui in blolul cu orez, si impreuna cu orez, o mananci.
Dureaza destul de mult sa mananci, iar mancarea e mereu fierbinte si numai buna de mancat, insa e un mod de a manca in oras, pentru ca acasa, e destul de greu, sa stai in fata focului cu toata familia si sa astepti sa fiarba.
Am gasit un filmulet despre cum se gateste felul asta, e o emisiune celebra in Japonia, cu un caine ce xplica ce gateste stapana, filmuletul il vedeti mai jos.

Pe curand...

Akihabara

2012-01-05T14:18:00.001+09:00

Asteptam de mai mult de o saptamana sa merg aici. Mi-am facut toate plaurile posibile, am citit informatii despre zona si am postat pe grupul nostru de pe facebook. Nimeni nu a vrut sa mearga... Apoi a venit Anul nou si totul era inchis... Asa ca am amanat-o pe miercuri, cand se re-deschideau toate si cand putea venii si Puskhar si Hakan.

De fiecare data cand ne facem planuri sa mergem undeva, nu ne iese. Asa s-a intamplat si de data asta. Cu toate ca l-am sunat de la 10 pe Pushkar sa se trezeasca, de nenumarate ori, de fiecare data spunandu-mi ca e treaz, pe la 11:45 imi trimite mesaj ca a adormit la loc si abia s-a trezit, si ca ne vedem direct acolo. In Takadanobaba am stat 20 de minute sa il astept pe Hakan care nu raspundea nici la mesaje si nici la telefon. Dormea si el. Asa ca am plecat de unul singur, si in loc sa fiu la 1 si un ferst cum ma gandisem, am ajuns la 2.

De la 2 pana la 3 ne-am plimbat prin Electric City. Electic City este o zona din Akihabara plina de magazine electrice: de la becuri si cabluri pana la electrocasnice, karaoke, sali de jocuri, pocanele si tot felul de nebunii, colorate si cu muzica data tare. Tot acolo vezi fete imbracate in haine gen Heidy si magazinele de unde isi cumpara hainele alea ciudate.
In timp ce ne plimbam m-a sunat Hakan, care se trezise si vroia sa vina si el. MI-a spus ca ajunge in jumatate de ora, si i-am zis sa vina intr-o statie, Ochanomizu, pentru ca in apropierea statiei erau lucrurile pe care voriam sa le vizitez. Insa ne-am ratacit. Eu nu m-am uitat pe google maps sa vad in ce directie mergem iar Pushkar era foarte sigur de indeletmisirile sale, mai ales ca mersese de nenumarare ori in Ochanomizu.. Insa am ajuns cu totul si cu totul in alta parte, in alta statie de tren, la o alta linie feroviara. Noroc de niste domni draguti, pe care i-am intrebat unde suntem si nu numai ca ne-au luminat, ci ne-au si explicat pe harta, pe care o aveam, cum sa ajungem la locatia dorita. Partea buna era ca nici Hakan nu aparuse pentru ca se hotarase sa faca un dus mai intai.

In Ochanomizu a foat urmatoarea intamplare ce ne-a facut sa mai pierdem din timp. L-am asteptat pe Hakan vreo 10 minute in fata iesirii din statie si nici urma de el. Il sun, il intreb unde e, imi spune ca e in statie, la iesire. Aceasi iesire, dupa nume. Ma intreba daca sunt la A sau B. Ii zic ca nu exista nici un A sau B, ca e doar una. Imi spune ca nu e una, ca sunt 2. Ma roaga sa ii trimit un print-screen cu locatia mea de pe google maps, si apoi ma suna sa imi spuna ca nu sunt in Ochanomizu ci in Shin-Ochanomizu. M-au apucat toti dracii si ii explicam ca intre cele doua statii e o distanta de 5 metrii, de aia apar intre ele. Incep sa ii citesc tot ce scrie pe reclama luminoasa a statiei si se face liniste. Esti la statia JR, nu la Metrou, ma intreaba... A... exista si o statie de metrou... Dupa logica mea era mai simplu sa ia din Takadanobaba un tren pana in Akihabra si apoi sa schimbe linia, insa el a luat un metrou din Nishi-Waseda si apoi a schimbat linia. Asa ca am mai pierdut ceva timp pana ne-am gasit.
NOTA: Hakan sta undeva, intre aceste doua statii: 1.Takadanobaba - e statie pentru trenuri, JR (Japanese Railways- compania de statm un fel de CFR dar mai evoluat) si Seybu Lines - o companie privata, ce face legatura intre Tokyo si Kodaira (trenul pe care il folosesc eu). Trenuril de la JR arata toate la fel, insa au o dunga de culoare diferita, in functie de linie (verde, abastra, portocalie, rosie etc).
2.Nishi-Waseda - statie de metrou. Metrourile sunt scumpe daca faci schimb metrou-tren, in schimb daca ai ruta numai cu metrou, e uneori mai ieftin decat cu trenul.
In Ochanonizu, statia de tren era pe celalalt mal ar raului fata de statia de metrou, de asta nu ne gaseam.

La cateva minute de mers era Nicolai-Do, singura Biserica Ordoxa sin Tokyo. Biserica a fost construita de Sfantul Nicolae Kasatkin, un pelerin rus ce a venit in Tokyo pentru a raspandii ortodoxismul. Biserica, construita in stitul bizantin, a fost ridicata intre1884 si 1891 si refacuta dupa cutremurul din 1923. Din pacate era interzisa fotograiferea inauntru, insa pentru ca eram ortodox mi s-a dat voie sa intru pana in fata altarului sa ma inchin. Am aprins lumanari si am donat niste banuti bisericii, dupa care am plecat, pentru ca orele de vizita se terminasera.

Dupa aceea am vizitat prima scoala teologica din Tokyo si templul budist din incinta, constuite in 1630.
Urmatoarea oprire trebuia sa fie un templu sintonist contruit in 730, insa strada unde era, era plina de oamnei si de politie ce incercau sa tina in frau traficul.

Asa ca ne-am indreptat spre strada muzicala, o strada unde sunt numai magazine ce vand instrumente muzicale. Am inrat in cateva magazine, ne-am uitat la instrumente si am acultat oamenii ce cantau in interior.
Ar mai fi trebuit sa vizitam o strada cu buchinisti (anticariate) insa era tarziu, se lasese firg si ne era foame.

Ne-am intors in Takadanobaba, unde am luat cina la Moo-moo paradise, incercand pentru prima data Shabu-Shabu. Despre Shabu-Shabu o sa scriu un articol, ce probabil va fi planificat pentru data de 11 ianuarie, pentru ca pana atunci am planificate alte articole.

Pe curand...

30

2012-01-04T13:00:00.000+09:00

Poate ca nici nu va vine sa credeti dar numarul 30 se refera la numarul de seriale pe care le urmaresc in momentul de fata. Una dintre nebuniile mele, ce ma face uman (daca eram perfect, eram un semizeu) este ca daca incep un serial, trebuie sa il vad pana la capat. Din cauza aceste fixatii am suferit mult cu Prison Break si Lost ce imi doream sa se termine odata, sa ma pot elibera. Acum a o problema cu Private Practice si cu Supernatural, ce sper din tot sufletul sa se termine. Stiu ca vor mai avea cel putin un sezon, dar poate din toamna 2013 se va oprii.
Singurul serial pe care l-am oprit a fost 90210. Nu imi placea si il vazusem doar pentru ca nu aveam ce sa vad, intr-o vara cu practica la facultate. A mai fost The Borgia si Spartacus pe care le-am incercat insa nu mi-au placut de loc, asa ca nu am continuat cu ele. Cele ce mi-au placut la un moment dat, sunt cele de care nu pot sa ma debarasez.
Mai era Scrubs, ma oprisem la sezonul 7, atunci cand trebuia sa se termine pe NBC. Eram impacat cu ideea ca se termina, iar cand ABC a anuntat ca il continua m-am enervat si nu m-am mai uitat. Apoi, in vara urmatorului an am vrut totusi sa vad sezonul, cand citisem ca ii mai fac un sezon, fara majoritatea actorilor, si cu o poveste noua. Atunci chiar ca mi-am bagat picioarele in el. Pana saptamana trecuta, cand am vazut ultimile doua sezoana. Sezonl 8 a fost bun, 9 - multumesc Domane ca l-au oprit.

Au fost mai multe seriale, dar multe s-au terminat, cu parere de rau: Jeriko, Hiroes, Lie to Me, The Tudors; altele au fost alegeri proaste si au fost oprite din cauza audientei scazut nu au avut nici macar un sezon: Of the Map, Charlies Angels, Criminal Minds Special Behaviour.
Din vara am inceput 6 seriale: The Mentalist, The Good Wife, Once Upon a Time, Suburgatory, Episodes, Happyly Divorced, iar in vacanta asta am vazut 4 noi seriale: American Horror Story, Homeland, The Big Bang Theory si Modern Family (simteam nevoia de comedie).
In ianuarie cred ca o sa incep sa urmaresc The River, produs de Spealberg pentru ABC (atunci vor fi 31 de seriale).

Si din cauza fixatiei ca trebuie sa vad un serial pana la final, o sa vedeti anumite seriale in lista mea:
Deci, eu urmaresc acum:
House M.D, Dexter, Californication, Gossip Girl, Supernatural, Grey's Anatomy, Desperate Housewives, Criminal Minds, Private Practice, Dwo and a Half Man, CSI, CSI NY, How I Met Your Mother, Cougar Town, Hot in Cleveland, The Walking Dead, The Killing, Nikita, Body of Proof, 30 Rock, Happily Divorced, The Mentalist, The Good Wife, Once Upon a Time, Episodes, Suburgatory, American Horror Story, Homeland, The Big Bamg Theory, Modern Family.

Pe curand...

Despre arta de a face ceva din nimic sau Despre cinematogragia romaneasca

2012-01-03T13:00:00.000+09:00

O definite a postmodernismului spune ca literatura postmoderna (cred ca se poate aplica si la cinematografie) prezinta o zi obijnuita din viata unui om obijnuit.
Moartea domnului lazarescu, 4 3 2, A fost sau n-a fost, Politist Adectiv, Eu cand vreau sa fluier, fluier, filme premiate la Cannes, au povesti de rahat, insa modul in care regizorul le pune in scena e genial.
M-am uitat zilele astea la Lover Boy si am fost dezamagit. In primul rand Catalin Mitulescu incearca succesul cu aceasi echipa de actori: George Pistereanu, Ada Condeescu si Clara Voda. Apoi actiunea are loc cam in aceazi zona, insa de data asta povestea e mult mai proasta si apeleaza la sex si manele ca sa o faca mai autentica. Insa nu i-a reusit. E un film prost, in care au investit prea mult pentru promovare. Am fost dezamagit.
Plus ca regizorii, sau producatirii merg de cele mai multe ori pe aceasi reteta. Boby Paunescu a produs Moartea domnului Lazarescu, si apoi a mers cu aceasi echipa sa faca serialul Lombarzilor 8, iar apoi filmul Francesca. Stii la ce sa te astepti... Cum Radu Munteam merge mereu cu Dragos Bucur.
Pana acum, din tot valul asta de regozori m-a impresionat Cristian Mungiu pentru ca stie sa faca ceva bun: fie ca e vorba de drama, fie ca e comedie. Cristi Puiu m-a dezamagit cu Aurora, film pe care am incercat sa il inteleg. Ok, e vorba despre nimic si din acel nimic incerci sa faci ceva, dar sunt scene care nu au ce cauta, sincer. E o pierdere de timp. Inteleg ca vrei sa surprinzi natura omului de rand, probelele cotidiene din Romania, dar puteai sa scurtezi filmul, totusi 3 ore? Pai in prima ora nu se intampla nimic. Se plimba si se plimba, face dus si are inundatie.
Am trait aceasi senzatie ca la filmul lui Corneliu Porumboiu, Politist, adjectiv. Primise totusi Un Certain Regard, la Cannes, am vrut sa il vad pana la capat, cu toate ca ma plictiseam de muream la scenele in care fuma o tigara intreaga in timp ce bea un ceai, sprijinit de un stalp. Si pana la sfarsit am sperat sa se intaple ceva. Fara de inceput si fara de final. Timp piedut... Poate candva, cand o sa ma invart din nou, in cercuri intelectuale, o sa fiu unul din aceea care a vazut filmul si o sa fiu privit cu alti ochi. Pana atunci, pana nu ii gasesc un scop, e timp pierdut. Am pierdut timpul cu Aurora, pe care criticii il considera un film genial, si regret mai mult decat timpul pierdut cu LoverBoy, ca acolo nu ma asteptam la atat de mult, acolo era curiozitatea: sa vad daca le merge si a doua oara cu aceasi reteta.
Aurora e o incercare nereusita de a face din nimic ceva. Imi pare rau si scriu acest articol ca sa nu va pierdeti trei ore din viata, vazand o poveste proasta despre nimic.
Iar daca Cannes-ul ii da vreun premiu inseamna ca sunt mai prost decat credeam... Sau ca festivalul asta a ajuns o gluma la fel ca premiul Nobel pentru Literatura. Apropos, sincer, cine a putut sa citeasca o carte castigatoare de Nobel in ultimii ani? Eu am incercat, dar m-am lasat balta...
Mi-e dor de un film de Nae Caranfil si as vrea sa vad daca Tudor Giurgiu e genial sau e norocos ca sus-numitii.
Sau Chisu, ce pare il apreciez ca om... trebuie sa vad Ursul
Pe curand...

100

2012-01-02T19:00:00.000+09:00

Cand am inceput blogul asta aveam un obicei frumos de a scrie un articol la fiecare numar rotund. Cred ca am scris un articol la 100, 200, 300, maxim 400 de articole. Apoi m-am lasat pagubas, am inceput sa scriu mai putin. Am inceput blogul in 2007, la sfarsitul lui septembrie. Am scris 70 de articole, apoi in 2008 am scris 341 articole, apoi am inceput sa scriu din ce in ce mai putin. In 2009 am scris 188 articole, apoi in 2010, 107, iar in 2011, 191. Pai cum sa mai scriu articole aniversare daca eu nu mai scriam de loc?

Insa articolul asta pregateste un articol viitor, cu un numar rotund. Probabil ca daca ati facut calculele mai sus stiti cat sarbatoresc acum, si cat voi sarbatorii apoi.
Pe curand...

Omisoka si Shogatsu

2012-01-02T13:00:00.000+09:00

Anul nou (Shongatsu) este cea mai importanta sarbaotare in Japonia. A doua sarbataoare ca importanta este Ajunul noului an (Omisoka). Aceste sarbatori sunt importante din cauza credintei japoneze, care pe langa budism este si Sintoism.
Sintoismul este o religie politesita ce poate fi tradusa ca si Calea zeilor. Japonezii cred in mai multe spirite sau genii, sau locuri sacre cum ar fi Muntele Fuji. In Japonia Shintoismul se imbina cu Budismul. De obicei japonezii se casatoresc sau isi duc copii pentru prima data la un templu budist, pentru ca budismul crede in viata, iar penrru sarbatorile de zi cu zi, merg la templurile sintoiste, pentru ca sintoismul sarbatoeste mortii si spiritele ce te ajuta in viata.
Recunosti un templu Shintoist dupa poarta de al intrare, poarta ce este de fapte pentru spirite, pentru a putea intra si veghea templul (shrine). Templele budiste nu au poarta si au statuia lui Budha in interiorul templului. Acele biletele care iti ghiesc viitorul se gasesc doar in templurile Sintoiste.

In ultima zi din an, se sarbatoreste Omisoka, ceea ce insemna ultima ultimă zi din an. In aceasta zi se face curatenie, se duce gunoiul pentru a nu avea nimic din ce nu ai nevoie in noul an. In fata casei se pun niste aranjamente facute din pin si bambus, numite Kaomatsu, ornamente ce primesc spiritele bune sa iti patrunda in casa in noul an. Aceste ormanente se pun langa usa, si se atarna de porti.Japonezii mai cumpara un fel de desert traditional, facut din orez, ce este nepreparat. Il pastrezi in casa pana pe 7 ianuarie, pentru a fi vizitat de spirite, dupa care il gatesti si il mananci, pentru a avea un an bun. Dupa ce s-a terminat curatenia, familiile japoneze urmaresc la televizor un spectacol traditional de muzica, in care canta cele mai importante nume din industria muzicala. Anul acesta invitat special a fost Lady Gaga. In timp ce urmaresc spectacolul mancanca mancarea traditionala, toshikoshi-soba, un fel de taitei facuti din hrisca, inmuiati intr-o supa maro, in care se mai gaseste carne de pui si un fel de jambon de peste.

Cu putin inainte de miezul noptii incepe ce mai importanta manifestare religioasa, ultima vizita la templu din an si in acelasi timp prima din noul an. In templele budiste toata noptea se bat clopotele de 108 ori, numar ce simbolizeaza cele 108 pacate ale omului, in religia budista. De aceea vizita la templu consta in aruncarea a 10 yeni in cutie, apoi se trage de clopot, pentru a scapa de pacatele din anul ce a trecut, si a intra fara de pacat in noul an, apoi se bate din palme de doua ori si se pune o dorinta. Dupa ce ai facut acestea, se bea alcool dulce, Amazake (facut din orez fermentat, ce are o textura groasa, ca iaurtul de baut si este ingrozitor de dulce si gretos, dar bun la raceala), si oamenii se aduna in fata unui foc. Apoi se trage un bilet ce fel de an vei avea (foarte bun, bun, nu foarte bun si prost). Eu voi avea un an nu foarte bun (pe jumatate norocos).

Dupa aceea lumea se intoarce acasa si serveste o masa de anul nou. Noua, mama de camin, ne-a pregatit aripioare de pui, pe care a trebuit sa le mananc cu manusi de plastic pentru ca in Japonia nu e politicos sa mananci cu mana si un fel de latura (scuzati-mi expresia) formata dintr-o supa cu ceapa, varza, ciuperci (ghebe si penurotus), branza tofu, raku (un fel de aspic facut dintr-o planta, ce nu are nici un gust, si ajuta la curatarea intenstinelor si la digestie) si intestin gros de porc.

Zilele de 1 si 2 ianuarie sunt zile libere, de stat acasa cu familia. De aceea majoritateam agazinelor si a insitutiilor sunt inchise.
Pe 1 ianuarie, pe la 2 jumatate a fost un cutremur de maginitudine 7. Intenistatea in Kodaira a fost de 4 asa ca l-am simtit destul de bine. Adevarul e ca m-am panicat un pic. Singura grinda pe care o vedeam era langa balcon, insa geamurle sunt primele care cedeaza, am zis sa ma asez sub birou insa pare cam fragil ,apoi am zis sa ma pun sub tocul usii. Cred ca a durat vreo 30 de secunde si s-a druncinat destul de tare camera, ca mi-a cazut ceva de pe un raft.

Pe curand...

Dorinte pentru noul an!

2012-01-01T12:00:00.000+09:00

Aveam cateva obiceiuri interesante pe blog, iar unul din el e acesta. Sa scriu in prima zi din an ce imi doresc pentru noul an si cum a fost anul ce a trecut.
Citeam articolul de anul trecut si vedeam ca imi doream pentru 2011: sa evoluez. Anul asta vreau sa plec. Vreau sa vizitez si sa ma indragostesc. Vreau sa ma eliberez de incorsetarile societatii si sa zbor. Sa ma joc de-a copilaria, pe drumul maturitatii. Pentru ca e ultimul an in care mai am voie. Am plecat, am zburat, pana la celalalt capat al lunii, m-am indragostit de Japonia, insa mi-a trecut. Am copilarit cand am fost la Disneyland si mi-am indeplinit o dorinta pe care o avea copilul din mine. Am fugit la 8 grade celsius descult pe nisip spre mare, anul asta am avut curajul sa o iau de la capat, sa fac ceva ce multi nu au ocazia, deci a fost un an nebun si bun.
Dar imi lipseste jumatatea. Poate ca asta e cea mai mare dorinta pe noul an. Sa ma indragostesc de cineva, nu de ceva. Sa nu fie comlicat si sa fie ceea ce caut. Apoi imi doresc sa am ambitie sa imi schimb infatiarea. Am inceput sa slabesc usor, insa anul asta imi doresc sa slabesc mult. Imi doresc sa acumulez cunostiente, sa imi adun in 2012 toate creditele necesare pentru a termina masterul, sa am pe 2013 pentru cercetare. Si imi doresc sa acumulez multe cunostinte si sa imi termin in proportie de 70 % dizertatia. 2012 va fi un an al cunoasterii.
Pe curand...

Miezul noptii in epoca mea de Aur

2011-12-31T12:14:00.000+09:00

Astazi la miezul noptii vom trece in noul an. Eu voi trece cu 7 ore mai repede decat familia si prietenii de acasa. Voi fi primul care va simtii mirosul noului an.

Zilele trecute ma apucase melancolia visului din adolescenta. Imi adusesem adinte de visele marete pe care le aveam, de locurile unde ma visam ca o sa ajung, si acum ,a aproape 10 ani, imi dau seama ca nu sunt nimic din ce vroiam atunci sa fiu. Nu sunt trist, pentru ca sunt mandru de unde sunt acum, sunt melancolic...
In liceu mereu ma visam in Perioada Interbelica, coborand pe scarile Universitatii, cu frumoasa si inteligenta mea logodnica, fugint pentru un sfarsit de saptamana la o cabana de piatra si lemn, la munte. Eu eram scriitor, student la Litere, ea era cea mai buna din clasa si vroia sa devina critic literar (e meserie prea indrazneata pentru o femeie, in vremurile alea). Aveam o masina (o masina de epoca ce ne tinea de cald iarna si ne salva de ploi toamna) iar seara de seara ieseam in baruri, discutam cu prietenii mei eruditi despre carti si literatura, ne dezvaluiam persoanajele din viitoarele romane, toate pe muzica anilor. Muzica ce in capul meu era cantata de Loredana. Si toata povestea asta, se intapla sub vocea naratoare a lui Camil Petrescu.

Insa am crescut, si a trebuit sa renunt la vise. Am cerut lui Dumnezeu sa imi taie aripile cu care zburam atat de sus, si sa ma lase sa vad cum e langa muritori. Eram un singuratic si imi doream altceva. M-am obijnuit apoi aici, printre muzica pop-corn, am renuntat la scris literatura si mi-am facut blog. O parte din Horea acela interbelic inca exista in mine, alaturi de copilul din mine si de celalalte personaje ce ma definesc. Din cand in cand, tipa ca ii e foame de cultura, tipa atunci cand ma mediocrizez mai mult ca nicioadata.
Si dupa de a tipat saptamana trecuta, am inceput sa citesc niste ziare online si articole destepte (de la Dilema, pana la blgoguri de oameni destepti). Asa am dat de un top al filmelor facut de criticii romani, asa am dat de Midnight in Paris. Am vrut sa il vad pentru ca e scris si regizat de Woody Allen.
Filmul a picat manusa pe starea mea, stare pe care am descris-o in prima parte a blgoului. Asa ca il urasc! Il urasc ca e film, si ca nu e adevarat, il urasc ca eu nu o pot tranii niciodata ce a trait el. Si trebuie sa vad Parisul!
In 2013, cand ma inorc acasa o sa vad Parisul...
Pentru toti cei care iubesc vremurile de mult uitate, pentru toti melancolicii, filmul asta e despre noi... A devenit unul din filmele mele preferate, cu toate ca nu imi place de Owen Wilson. Un lucru interesant e ca prima doamna a Frantei are un rol micut in film.

Pe curand...

Si cand ma loveste lenea...

2011-12-30T11:18:00.001+09:00

S-au amestecat multe: dezamagire, lene, oboseala, si nu am mai scris...

Am vreo cateva idei despre ce si cum sa scriu, insa imi era sila sa intru pe blog si sa scriu...

Oricum nu citeste mai nimeni ce scriu, am vazut rapoartele pe ultimile zile, e vacanta, nimeni nu sta calare pe calculator sa citeasca blogul unuia care se plange ca e singur de Craciun...

Dar am uitat sa va spun ca, din nou, mi s-a schimbat tema de dizertatie. Acum voi studia despre tunele. Proful a primit de la minister datele inegistrate de aparatele puse intr-un tunel ce aproape e gata, si se pare ca in timpul cutremurului din martie, pamantul s-a lichefiat, undeva, si le e frica de efectele ce pot aparea asupra tunelului. Eu nu stiu nimic despre acest subiect. Nu am invatat nimic despre tuneluri, lucru pe care i l-am explicat profului. Asa ca mi-a dat un articol antic, niste modele de calcul si dupa vacanta imi va explica mai multe.

Toate astea se intamplau in periada post Mario, cand tot ce vroiam era sa fiu lasat in pace. Insa se aflase si la socala, si mai aveau un pic si imi recomandau si un pshiholog. Secretariatul ma intreba daca sunt OK, apoi proful m-a intrebat, si a pus-o pe Namyi, sa vorbeasca cu mine, sa vada daca intr-adevar sunt bine. Discutia aia m-a enervat la maxim, nimeni nu intelegea ca vreau sa fiu lasat in pace, ca sa pot trece peste eveniment.

Apoi a venit experimentul, experiment ce trebuia sa ma ajute la lucrarea de dizertatie, insa cum tema s-a schimbat, am fost doar sa asist. Partea buna e ca nu m-am mai dus de la 7 dimineata sa pregatesc experimentul, ci de la 12, cand am stat 2 ore intr-o camera, sa astept sa fie gata, dupa care m-am uitat la experiment. Experimenul era despre solutii pentru minimalizarea efectelor lichefierii la casele unifamiliare. Solutia propusa de echipa s-a dovedit ca nu e buna, asa ca experimentul va trebuii reinceput, cu o alta solutie. Aici e partea in care ma bucur ca nu mai fac parte din acest experiment.

Institutul de cercetare, unde s-a tinut experimentul, era o cladire moderna. Am vazut si eu amortizare seismica pe stalpi, pentru prima data. Tot pentru prima data am vazut o centrifuga mare, ce a invartit modelul nostru experimental pana la 120 de rotatii pe minut.

Singurul inconvenient a fost ca nu am putut face poze. Regulile erau stricte: doar cei ce fac experimentul fotograifaza, vizitatorii, nu.

Apoi a venit vacanta, si inafara de vizita in Odaiba, nu am facut nimic. As fi vrut sa merg ieri sau azi in Akibahara sa vizitez niste lucruri interesante acolo, insa nu am avut cu cine... Nimeni nu e disponibil, tot isi fac teme si studiaza. Poate dupa anul nou...

Si eu am teme, am de citit, insa nu am chef. Pierd zilele pe net, sau dormind. E vacanta si nu am chef sa fac nimic legat de scoala. Am doua teme pe vineri, cand incepe scoala. Dar atunci e ziua mea si nu am nici un chef sa merg la scoala.

Voi vedea cu ce va mai incant pe blog... cand scap de lene...

Pe curand...

Pheonix

2011-12-27T13:15:00.002+09:00

Am mai scris de nenumarate ori, despre cum mi-am pierdut toate pozele de pe blogger, si despre cum am pierdut, astfel, photoblogul. Insa acum o luna am avut curajul sa o iau de la capat. Sa sterg tpate articolele, ce acum erau o mimagine neagra, cu un triunghi gri pe mijloc, in interiorul caruia era un semn de exclamare. Pot spune ca e un nou blog, insa el a fost creat in 2008, pe 15 ianuarie, acum aproape 4 ani. In 2008 eram foarte activ in blgosfera, visam ca e lumea mea, o lume unde pot sa ma plang despre tot, era normal pentru mine atunci, pentru ca nu aveam nici o idee, unde e acel Eu pierdut...
Pe 13 octombrie 2008 am lansat Horea Sibisteanu - Povesti Urbane. Un blog ce se vroia sa fie si mai de nisa. Un blog pe care anuntam ca voi scrie rar, un blog ce era si este pe sufletul meu. Insa am uitat de el, nu am mai avut timp, sa ma impart in atatea locuri, plus ca renuntasem sa scriu si aici.
Astazi l-am relansat. I-am schimbat interfata, am renuntat la bennereul (ce nu mai aparea pe blog, insa eu il aveam salvat undeva...) ce era ca si titlu, benner facut de bunul meu prieten Alex (insa cred ca acum nici lui nu i-ar mai fi placut), am pus o tema prestabilita, m-am jucat la culori, la fontri si am scapat de ael gri si rosu, culori care il defineau, si a devenit un verde inchis. Are un ceas interesant si motivatia blgoului ca header, apoi, in jos veti gasii articolele.
Apoi m-am jucat un pic si cu photoblogul, pentru ca acum sunt mai multe postari si am putut sa ii dau o alta infatisare (tot una prestabilita de la blogger- insa sunt bune) pe care am mai modificat-o un pic. E turcoaz...
Acum arata toate cat de bine, si seamna cu acesta, cel principal. Sper sa va placa si sa le vizitati din cand in cand, mai ales ca sunt poze noi pe photblog, si un articol amuzant si interesant pe povesti urbane.
Deci nu uitati de:
Horea Sibisteanu - Joaca de-a fotografia
si
Horea Sibisteanu Povesti urbane

Pe curand...

A doua zi de Craciun, in Odaiba

2011-12-26T22:56:00.002+09:00

NOTE:
1. In articol exista mai multe trimiteri catre wikipedia. Trimiterile sunt pentru informatii suplimentare despre anumite lucruri despre care vorbesc. Sunt lucruri cunoscute de japonezi, probabil nu foarte interesante pentru toti, de aceea am decis sa nu dezvolt subiectele, ci sa pun linkurile.
2. Mai multe poze din Odaiba, puteti vedea pe photoblog.

Acum vreo doua luni si jumatate vazusem la tv, ca in Japonia e o expozitie a muzeului MadameTussauds, insa am uitat repede de ea.
Zilele trecute, uitandu-ma la pozele cuiva, pe facebook, mi-am amintit de expozitie si mi-am zis ca nu trebuie sa o ratez. E ultima saptamana in care este deschisa, asa ca era pe ultima suta de metrii.
Am vorbit cu cine mai e prin camin, iar Morgan si Ali mi-au raspuns provocarii. In a doua zi de Craciun, urma sa mergem in Odaiba sa vizitam expozitia, iar apoi sa ne plimbam pe insula.
Odaiba este cea mai mare insula artificiala construita in Golful Tokyo. Construita in anii 1860, insula a avut ca scop, strategia militara, insa in secolul 20, din cauza dezvoltarii portuale, a ajuns o zona economica: dezvoltata pentru parcuri de distractie si mall-uri. Este singurul loc in Tokyo unde exista plaja, alaturi de Yokohama, ceea ce a dus la cresterea popularitatii.

Ca sa ajungi in Odaiba poti luat trenul, vaporul sau masina. Cea mai convenabila metoda, este trenul, cu linia speciala, Yurikamome (ce insemna pescarus negru), o linie construita in 1981, fiind prima linie 100% controlata de calculator, neexistand un mecanic care sa conduca trenul. Totodata sistemul de locomtie al trenului este special, pentru ca trenul se misca cu ajutorul unor roti de cauciuc ce se afla pe niste canale, pe patforma de beton, pe care se deplaseaza. As putea scrie un articol separat despre insula, despre, linia de tren sau despre sistemul folosit, insa cred ca e plictisitor pentru cativa din voi. Dar daca vreti informatii suplimentare, puteti citii pe Wikipedia aici, aici si aici.
Accesul pe insula se face pe Rainbow Bridge, construit intre 1987 si 1993. Podul are o lungime de 798 de metrii si o latime de 49m. Primul nivel este pentru tren, urmatorul pentru autovehicule si pietonale. Uneori, cand este senin, se poate vedea muntele Fuji de pe pod.
Am vizitat pentru inceput expozitia unde erau statuile lui: Kyle, Angelina, Brad Pit, Leonardo di Caprio, Bruce Wiliams, Johnny Deep, lady Gaga, Michael Jakson, Beyonce, Rihanna, Audrey Hepburn, Spider Man, Beckam, Jacky Chan, o componenta a unei trupe celebre japoneze, un rockstar japonez, un celebru violonist japonez, inca un nene celebru de-al lor si Astro Boy (cel mai vechi personaj animat japonez).

Apoi ne-am plimbat pe plaja, am facut poze langa ocean, pe ponton si langa replica Statuii Libertatii si celebra cladire a televiziuni Fuji
Ne-am plimbat pe strazi si am dat de un Gundam (varianta japoneza a Transformers). Statuia e foarte celebra, atunci cand a fost montata o sumedenie de cupluri au ales sa se casatoreasca langa ea.
Apoi ne-am dus catre Dakanransha, o roata de 115 m, in care timp de 12 minute poti vedea intreaga insula. Noi am ales cabina facuta in totalitate din sticla. Peisajul a fost superb, mai ales ca deja se innoptase cand am ajuns acolo.

Infrigurati, impresionati de ceea ce am vazut, me-am intors in camin.
Pe curand...

Ce mi-a(m) luat (de) Moș Crăciun

2011-12-25T12:14:00.001+09:00

Anul asta Mos Craciun a fost practic si mi-a adus cateva lucruri de care aveam nevoie.

1. Covertura de pat: ca stia ca am pitici pe creier si nu imi place sa stau fara covertura

2 Feon: ca cel de acasa, cu tot cu adaptorul de priza nu mergea, din cauza voltajului. Japonezii folosec 110v nu 220v ca in Romania

Si cadouri dragute: ca ceasul Bel Air si plover/cardigan/geaca ca nu stiu ce e, dar e tare misto.

Sus puteti vedea masa mea de Craciun. Sushi de creveti, pui pane, un fel de mezel de porc, branza topita, maioneza, paine, votka si Pepsi.

Pe curand...

Thumbs up!

2011-12-24T10:30:00.000+09:00

Nu știu ce i-a apucat pe cei de la google să iubească atât de mult iarna anul ăsta. Probabil că știți că:
1. dacă tastezi "let it snow" pe google începe să ningă pe pagina motorului de căutare
2. dacă tastezi "Christmas" îți pare o ghirlandă de beculețe între rezultatele căutării și partea superioară a paginii.
3. Youtube are un buton special pe care când apeși începe să ningă peste videoul pe care îl urmărești.

Youtube a făcut public cele mai vizionate videouri din anul pe care tocmai îl terminăm. În acest clasament apare și un video românescȘ Alexandra Stan - Mr Saxo Beat.

Și după aceste știri introductive ajung și la problema mea și anume cei de pe youtube și a lor "thumbs up dacă ești de acord cu mine!". Conștientizez și regret destul de mult că azi sunt o persoană mai superficială decât în adolescență, că în loc să evoluez pe plan intelectual, m-am plafonat, și probabil că am și involuat un pic... Știu că ascult muzica de căcat: pop-corn, însă nu imi plac toate melodiile. Nu mai suntem în modernism, să avem un singur țel comun, ci în postmodernism, unde există mai mult de un model de referință spre care toți vrem să ajungem, sau dacă ambițiile noastre sunt mici, doar gravităm în orbita lui.

Îmi place să îmi exprim opinia asupra unui lucru și mereu sunt în căutarea de muzică pop-corn nouă. Si nu sunt un hipster! Cum apare un video nou, cum mă uit pe youtube la el. Însă acolo există o mână de ex-maneliști, frustrați, ce vor să își ascundă trecutul Guțist cu orice chip și fac maneliști pe toți cei care nu agrează o piesă.
Adică dacă nu îți place de Lesko în noul ei videoclip sau de Andreea Bănică Electrificând youtube-ul ești manelist! Si thumbs up dacă ești cu mine și dacă nu ești manelist!
Apreciez: Inna, Alexandra Stan, Akcent, Eduard Maya, Dan Bălan și Anda Adam că au dus muzica lor dincolo de granițe și că prin muzică au reușit să schimbe ideea despre România, că prin ei lumea știe că nu suntem numai țigăni cerșători și hoți, ci că rup cluburile pe muzica noastră. Iar pe lânga pop-corn există zeci de alte genuri muzicale mult mai bune. Însă youtube-iști sunt de parere că dacă nu îți place muzica lor, ești manelist. Cei care comentează de rau și cei care dau un-like la melodie sunt maneliști.
Zilele trecute ascultam Zu și am aflat că imnul de iarnă Zu, e interpretat de Antonia Filip una din ex-concurentele de la X Factor. Mi-a plăcut de fătuca aia așa că am intrat pe youtube să ascult melodia. Am fost total dezamagit de ea. Versuri ca pentru o Odă de partid, în care tot ce spune e că zu e cel mai tare pentru că și pentru că, nimic interesant, nimic ieșit din comun... Păi așa lansezi tu un artist? Logic că am comentat spunând că sunt dezamgit de melodie și că o voce ca e ei, merita mai mult. Și s-au trezit doi să ma facă prost si manelist și să mă trimită înapoi la Guță și Salam. Ce să le mai zici că dacă nu îți place un căcat de cântec, compus pe WC, pentru că așa sună: a inspidație de budă (scuzați-mi imaginea pe care v-am creat-o), nu înseamnă că ești manelist, ci că ai gusturi mai bune? Pentru ei pop-cornul e muzica absolută, dedesupt există manelele, iar deasupra nu mai e nimic, nu mai exista alte genuri de muzică, alea sunt pentru moșnegi ce nu folosesc youtube-ul. Deci dacă nu îti place de ei, e logic, dupa logica lor de elevi ce nu au luat Bac-ul, că ești manelist. Asta probabil că li se trage de la etnobotanice...
Pe curând...

În ce an suntem?

2011-12-23T12:00:00.000+09:00

Astăzi este ziua Împăratului Japoniei și mi-am adus aminte de anul în care sunt, aici.
Oficial anul în care suntem este 2011, și după cum știți, este al 2011-lea an de la nașterea lui Iisus Hristos.
Este curios cum o lume întreagă îsî numeroateză anii după un lucru creștin, când doar 30% din populația lunii este creștină.
Cu toate că în Japonia se știe că suntem in 2011, pe toate actele scrie că suntem în anul 23. Oficial, pe acte, facturi și documente 23 este anul trecut. De ce 23? Pentru că este al 27-lea an de domnie al Împaratului Akihito.

Cred că cea mai interesantă fază e să fi născut în anul 30 (după un împarat) și să mori în anul 1 după altul. Ar fi ciudat să citești o astfel de placă funerară. Înso probabil că au canji diferiti care spun că e anul în care a început să domnească bunicul împaratului de acum...
Pe curând...

Blog în enlgeză

2011-12-22T12:00:00.000+09:00

Mart imi spunea să îmi transform blogul intr-un blog în engleză ca astfel va fi mult mai popular.
Luna asta am avut cam 100 de vizualizări din Japonia. De la cei ce din curiozitate au vrut să îmi vadă blogul.
Păi mie mi-e lene să corectez ce scriu în română... ce să mai zic să gândesc frazele în engleză...
Nu sunt analfabet și nici anticalofil, dpar mi-e lene să corectez sau să citesc ceea ce scriu. Știu că foarte multă lume îmi zice că am de pierdut că nu corectez ceea ce scriu însă mi-ar lua prea mult timp, timp pe care nu îl am.
După cum imi spunea si bunul meu prieten Alex Chirilă, sunt o persoană foarte activa pe multe ramuri virtuale, deci pierd mult timp pe net.
Încerc să minimalizez timpul ca să pot face cât mai multe lucruri (să văd filme, seriale și să vorbesc cu câți mai mulți pe skype, mess sau facebook, plus școala, temele și timul în care vizitez sau mănânc sau dorm)
Așa că îmi cer scuze pentru greșeli și promit că voi încerca să fiu un pic mai atent.

Scriu acest articol luni, atunci când am scris articolele de luni, marți, miercuri, cel de azi și cel de maine. Pentru că luni am avut timp și inspiratie.
Pe curând...

Sanie cu zurgalai

2011-12-21T17:27:00.002+09:00

La vremea lor faceau senzatie. Aceasi melodie trei abordari diferite in 67 de ani
1944. E prima datare pe care o gasesc pentru cantecul asta. Atunci in interpreta Maria Lataretu

1976. #2 de ani mai tarziu Angela Similea venea cu o noua abordare a cantecului asta.

2011. Astazi (la 35 de ani de la Angela Similea), Anda Adam, unul din cantaretii recunoscuti international (cel putin in Europa) pentru muzica pop-corn pe care o canta, vine cu o noua abordare.

Pe curand...

Okonomiyaki (お好み焼き)

2011-12-21T12:00:00.000+09:00

Dumica seara am fost la un restaurant unde se serveste Okonomiyaki. Ceilalti mai incercasera acest fel de mancare, pentru mine a fost prima data, si fiind atat de incantat de idee, de la inceput mi-am zis ca o sa fac poze la fiecare etapa si o sa scriu un articol despre asta.

So, Tamami, Mart, Morgan and Satoshi, this article is about Okonomiaky. What is that, and my first experience with it. But all the article will be in Romanian, like usual. Only this paragraph is special for you.

Okonomiyaki este un cuvant compus: okonomi- ce insemna ceea ce vrei, sau ceea ce iti place si yaki ce inseamna gătit sau la gratar. Si este de fapt un fel de clatita (gen cele americane) cu ce vrei tu.
Ingredientele de baza sunt faina si ou, iar celalte ingrediente le alegi tu. Acest tip de mancare este popular in Kensai si Hiroshima, fiind una din mancarurile de baza acolo, iar in Tokyo e o mancare care se serveste cand ai chef de distractie. De ce spun asta? Pentru ca restaurantele de okonomiayi din Tokyo te lasa pe tine sa iti prepari mancarea. In meniu ai diferite sortimente, de la cele cu legume, la cele cu carne sau peste.
Restaurantul la care am fost noi era unul din acele restaurante, unde te descalti la usa, si stai pe perna, in genunghi sau in pozitie turceasca. Masa e joasa, iar pe mijloc e plita incinsa. Insa mai multe detalii despre gasiti pe wiki.

Eu am ales sortimentul cu trei feluri de carne, varza, ceapa verde si ghimbir (care apropos, nu il mai suport; acasa imi placea, sau pentru ca era praf, insa aici, cel proaspat e prea aromat si nu imi place).

Dupa ce mi s-a adus bolul cu ingredientele, le-am amestecat pe toate, facand un del de pasta, relativ uniforma.

Am pus amestecul pe plita incinsa si i-am dat o forma de turta/ clatita/omleta.

Dupa cateva minute, cu doua palete, si cu galerie din partea celor ce erau la masa, am ridicat-o si am intors-o. Sunt mandru de reusita, pentru ca niciunul din cei cu care eram, nu reusesera sa o intoarca din prima, fara sa o scapre sau sa o rupa.

Dupa ce s-a copt si pe partea celalta, am ridicat-o cu paletele, din nou, si am asejat-o pe farfurie.

Incepe etapa asezonarii. Pentru inceput se pune un sos gros de soia si scoici, din cate am inteles. Sosul se unge pe intreaga suprafata cu o pensula.

Peste acest sos se pune maioneza

Apoi se pune Aonori (un soi de alga, uscata, bogata in calciu, magneziu si alte minerale si vitamine) si Katsuobushi (ton afumat si uscat, taiat fasii subtiri, ca niste fulgi)

Acum e gata sa fie mancata. Nu stiu cum vi se pare din imagini insa e foarte delicioasa. Pentru ca una din persoanele de la masa comandase una cu legume, primise rasaduri de ridiche sa puna peste okonomiyaki, si cum pentru el era prea mult, ne-a dat si noua din verzitura lui.

Pe curand...

Un fel de Microrevelion

2011-12-20T12:00:00.000+09:00

Cam toate companiile in perioada asta au microrevelioane cu angajatii lor. O astfel de pertrecere am avut si noi sambatata, insa in stilul petrecerilor japoneze.
Prins in toata nebunia de saptamana trecuta, fix sambata, era aceasta petrecere de sfarsit de an. Nu aveam dispozitia sa merg, insa trebuia. Am zis ca o sa plec mai repede, spunandu-le ca cineva din camin a murit sau ca e ziua bunicii mele. Ambandoua erau adevarate.
Dar despre ce e vorba in aceasta petrecere: profesorul nostru, invita toti colaboratorii din anul respectiv (reprezentanti ai companiilor de constructii, ai institutelor de cercetare, oameni de afaceri, profesori si fosti studenti), colaboratori ce au ajutat la activitatile practice ale laboratorului. Intr-un fel, cei de anul 4, de fapt cei in an terminal, fie ca e master, doctorat sau facultate, le multumesc colaboratorilor ca i-au ajutat sa isi realizeze teza.

Trebuia sa fim la 3 jumatate in laborator, la 4 si 20 a inceput conferinta. Ca de obicei, nu stiam despre ce e vorba, pentru ca mailul cu lamuriri despre petrecere era in japoneza iar cel in engleza spunea doar locul si ora.
Daca as fi stiut ca totul incepe cu o conferinta de doua ore in japoneza nu veneam. O sala plina de oameni si doua prezentari: una de la un institut de cercetare si unul de la Ministerul Constructiilor.
In stea doua ore am incercat sa gasesc noi metode sa inving plictiseala, si telefonul m-a scos din incurcatura ca de obicei. Nu stiu despre ce s-a discutat, stiu doar ca au avut poze misto in prezentari. Singurul lucru pe care l-am auzit de cateva ori, si de fiecare data ma infunda rasul era "futai". Futai in sus, futai in jos. Si eu radeam pe sub mustati.
Dupa conferinta a avut loc o masa, gen bufet suedez, cu tot felul de bunatati. S-a mancat si s-au tinut discursuri. Eu si Hakan a trebuit sa ne prezentam la microfon. Mi-a fost atat de rusine... Si mi-am auzit vocea si rusian-english-ul meu.

Toata nebunia asta s-a terminat la 8 jumatate. Deja eram ametit (am baut un fel de bautura alcoolica cu gust de migdale) si ghiftuit cu sushi. La 9 eram la restaurant, unde pentru 2 ore trebuia sa petrecem, din nou cu mancare si bautura. Am gustat niste scoici si din nou, sushi, insa am baut bere pana cand simteam ca ametesc cand misc capul. La 10 jumatate am plecat, spunand la toti ca trebuie sa vorbesc cu bunica mea pe skype sa ii spun la multi ani.
Pe curand...

Si cand imi spuneam ca s-a terminat...

2011-12-19T18:10:00.000+09:00

Am zis ca le las pe toate ce s-au intamplat saptamana trecuta, ca arhivez totul si incerc sa uit....
Dimineata am decis sa nu ma duc la birou astazi. Azinoapte nu prea am dormit bine si de fiecare data cand inchid ochii fie ca il vad in sicriu, fie ca vad oasele alea pe masa aceea.
La 1 m-a hotarat sa ma duc sa imi cumpar cate ceva (detergent, ca l-am terminat dupa 3 luni, caciula, iti inghiata mailinile la 8 grade, nu mai zic ce cap... si un sprey de camera. Insa mi-am cumparat si o solutie pentru pete, pentru ca masinile de spalat aici, spala cu apa rece si niste pete de cafea de pe o camsa nu s-au dus) si sa iau pranzul (legume la gratar cu carnita si gyoza).

Cand am ajuns la parter l-am vazut pe administrator impreuna cu un tip pe care il stiu de la facultate (e cel ce se ocupa de studentii internationali) impreuna cu tatal lui Mario. Mi s-au inmuiat picioarele si nu stiam ce sa fac. Administratorul m-am vazut si le-a atras atentia ca apar. Tipul de la scoala mi-a multumit pentru tot ce am facut si mi-a spus ca isi aduce aminte de mine de la orientari ca stateam langa Mario si ca ma vede mereu pe la secretariat. Apoi tatal lui m-a strans mainile, a inceput sa planga si sa imi spuna din nou ca imi multumeste pentru tot si ca si-ar fi dorit sa ma cunoasca in alte circumstante. Nici nu stiam ce sa mai zic...

De obicei skype-ul meu sta pe profile, si nu pe home. Adinioarea, m-am gandit sa trec pe home, sa vad ce statusuri mai sunt. Si l-am vazut pe el.

Iarasi m-a intors... Iarasi ma gandesc daca as fi putut face mai mult...
Pe curand...

Multumesc

2011-12-19T08:29:00.001+09:00

As vrea sa va multumesc pentru tot sprijinul acordat zilele astea. Am incheiat o saptamana neagra si vreau ca de azi sa las totul in urma. Vin sarbatorile si vreau sa aiba macar un licar de fericire. Si asa mi-e greu, singur, fara familie si prieteni...
Oricum ,zilele astea am vazut ca imi sunteti altaruri: am primit mailuri, mesaje pe facebook, mesaje private pe facebook, convorbiri pe skype sau mess si comentarii pe blog.
Daca de obicei am o medie de 300 de vizualizari pe zi, 500 in zilele bune, ieri am avut 1500. Nu stiu ce s-a intamplat, cat si cum ati intrat, insa m-ati dat peste cap. La prima postare despre ceea ce se intampla am avut vreo 500, apoi 700 iar ieri a sarit contorul. Acum voi avea mereu acel salt imens in graficul vizualizarii, varf ce imi va aduce mereu aminte ca sunteti alaturi de mine.
Si stiu ca imi sunteti prieteni. Acest blog este pentru prieteni, pentru ei scriu si ei mi-l citesc. Nu cred ca exista prea multe persoane pe care sa nu le cunosc si care sa imi citeasca blogul.

Va multumesc!
Pe curand...

Înmormântare si lamuriri.

2011-12-18T15:08:00.001+09:00

Nu pot sa nu mă gândesc ca dacă l-as fi crezut, as fi putut face mai mult... As vrea sa multumesc tuturor celor care m-ați încurajat zilele astea. Adevarul ca totul s-a întâmplat atât de repede si de aia am fost si sunt marcat.

As vrea sa incep prin ai face o prezentare. Numele lui nu a fost Sobolan ci Mario. Era u tip retras si raucios, insa in spatele acelei măsti era un tip bun. Pentru ca nu simtise niciodată iubirea, devenise închis si ciudat. Regret ca nu am petrecut mai mult timp cu el, insa nu am știut niciodată ca se va termina așa. Așa e in viața, cand nu prea îți place de cineva, inceput sa nu mai ieși cu el.
Ii placeau Anime si Karaoke. Era înnebunit după sushi. El m-a făcut prima data sa mananc shusi, cu el al băut prima data alcool aici. Cu el am fost in Shunjilu si am văzut zgârie noroi si el mi-a spus ce maioneza sa cumpăr. Ii plăcea sa cânte si sa posteze pe YouTube. Mai jos puteți asculta un cover de-al lui.

Nu pot sa cred ca m-a păcălit. Am crezut pana in ultima clipa ca vrea atenție. Asta nu pot sa mi-o iert. Nu pot sa mă iert ca nu am răspuns la telefon si sa mă alături baietilor ce au fost in căutarea lui. Cu toate ca au făcut tot ce era posibil. Au oprit trenurile, au fost la poliție, l-au sunat non-stop. Au făcut tot ce era posibil. Cei din gari nu au monitoate unde ar fi putut pune poza lui. Au trimis-o câte toți lucrătorii insa la ora aceea era aglomerat si nu l-au putut vedea.
Ieri am fost nevoit sa covor in stația unde s-a întâmplat totul. Am văzut sângele pe puteți primului. Apoi am inceput sa beau. Ieri am fost beat de dupamasa pana seara, cand ne-am adunat in cinstea lui. Fiecare a spus o întâmplare petrecute împreuna si apoi am băut.

Dimineața am fost trezit de un telefon ce spunea ca azi are loc înmormântarea si ca ar trebuii sa mergem. In jumătate de ora eram gata. Regula e camasa albă, caravana neagră si pantaloni negri. Am ajuns in Tachikawa unde au loc ceremoniile. Pentru inceput, la capela am primit cate o floare, i-am pus-o pe piept si ne-an închinat in semn de respect. Sicriul era alb, ca o cutie. Corpul era acoperit in cearsafuri albe si tot ce puteai vedea era fata. După ce toți au pus florile si tatal lui i-a pus hainele pe care administratorul le-a adus din cămin, a fost pus capacul ce avea o fereastra cu obloane acolo unde e fata.
Apoi am plecat la locul de incinerare. Sicriul a fost pus pe o masinarie, gen cea cu care se cara paletii in magazine. Apoi am intrat intr-o camera, unde a fost deschis oblonul, si fiecare s-a închinat, apoi. După care ne-am dus spre niște cutii ce aveau tampite, am luat-o i mana, am pus-o la tampla, apoi am pus-o pe o placa fierbinte ca sa arda.
Dupa acest moment, reprezentantii de sex masculin ai familiei au plecat cu sicriul spre cuptorul de incinereare, iar noi, celilanti, am privit de dupa un geam ce se intampla.
Am asteptat doua ore, intr-o camera, unde de obicei se da de pomana, insa familia lui nu pregatise nimic. Tatal lui ne-a intrebat cum l-am cunoscut pe Mario si apoi a vorbit cu mine pentru ca stia ca eu sunt cel care a realizat ce urma sa faca. Imi era firca sa o sa se ia de mine, o sa imi spuna ca de ce nu am facut mai multe pentru el, insa nici el nu il crezuse.
Dupa doua ore, a venit partea ciudata...
Ne-am dus intr-o camera, pe o tava mare au adus ramasitele, mult praf si bucati de oase, ni s-au dat betisoare si fiecare a trebuit sa puna cate unul in urna. Imi tremurau mainile si imi era frica sa nu scap osul, insa a am resuit. Apoi cei de acolo au luat cu maturica si farasul toate oasele, le-au pus in urna, si de-asuprea au pus oasele capului. Apoi familia a pus urna intr-o alta cutie, de lemn, au pus actele ce dovedesc ca a fost incinerat oficial si au acoperita cutia cu un material. Urmeaza sa duca cutia la templu, sa se faca rugaciuni si apoi sa fie ingropata. Insa asta se intampla in familie.
Acum, parca ma simt eliberat, mai linistit insa tot nu pot sa cred ca toate astea s-au intamplat in cateva zile. Mi-e greu sa stiu ca nu o sa-l mai vad niciodata... Si ma gandesc ca daca am fost atat de afectat acum, ce se v-a intampla cand voi pierde pe cineva mai apropiat.

Mi-am adus aminte ca joi, cand vorbeam cu el, am facut o gluma si i-am facut o poza spunandu-i ca va fi ultima poza cu el in viata. Asa si a fost...
Dumnezeu sa te ierte Mario... Poate acum ti-ai gasit pacea si linistea de care aveai nevoie...

Pe curand...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...

2011-12-17T11:08:00.000+09:00

Ieri eram atat de obosit... Toata povestea asta imi mancase toata energia. Nu m-am dus la anivesarea tipului pe care il cunoscusem saptamana trecuta la narghilea, am refuzat si narghileaua... vroiam doar sa stau in pat...

Am adormit la 10 si ceva... La un moment dat am auzit telefonul vibrand pe masa, il uitasem pe silent. Insa m-am intors pe partea cealalta si mi-am contiunat de somn...

Am avut un vis ciudat. Oriunde eram, vedeam cerbi si caprioare. Pima data se facea ca eram acasa, la Luncani, si am vazut pe geamul de la bucatarie un cerb. O chemasem pe mama sa ii arat si ne uitam minunati la el. Apoi brust decorul se schimba, si eram la Facultate, in 1.4 R, aveam un curs si proful nu mai venea. Multi plecasera, insa ramasesm cativa in sala. Ma uitam pe geam sa vad daca proful are de gand sa vina, cand am vazut in spatiile verzi mai multe caprioare. Erau asa frumoase... I-am chemat pe toti sa vina sa le vada, insa disparusera.
Apoi eram in camin, aici in Japonia cand am vazut mai multe caprioare si un cerb pe geam. M-am imbracat si am iesit afara sa le vad mai bine. Au inceput sa se deplaseze si m-am dus dupa ele. Am mers pana am ajuns intrpo poiana, unde erau multe caprioare si cerbi. Le-am mangaiat, erau atat de blande, insa deodata, eram iarasi in spatele unui geam si le priveam de undeva de sus. Dupa asta nu imi mai aduc aminte nimic...
Cautand apoi in dictionare de vise cerbul si caprioara inseaman de obicei succes, dragoste, insa inseamna si manturirel niniste. Cred ca l-am visat pe el, in sfarsit liber...

M-am trezit odihnit, cu ceva intainte sa sune ceasul. Ceva era diferit, era liniste. De obicei e liniste, insa nu stiu de ce ma asteptam sa nu fie liniste. Am vazut apelurile de la Puskar si mesajele: "Call him" si "Now!!!!". In rest nimic. Am intrat pe facebook, nimic, era prea liniste. Am intrat pe pagina lui si avea acest mesaj:

M-am panicat. Nu mai era nimic postat. Tot ce scrisese zilele trecute era sters. Apoi am vazut ca cineva scrisese pe facebook ca azinoapte la 11, in Tanashi s-a sinucis cineva pe care prieteni de-ai ei il stiau.
Am ramas blocat. Inafara de asta nu era nimic... I-am scris lui Puskar, insa nici un raspuns. Nici un "RIP" pe facebook, nimic, nimic... Prea multa liniste...
La masa m-am intalnit cu Ali, nici el nu stia nimic. Apoi l-am vazut pe administrator, parea obosit, insa nu ne-a spus nimic.
La o ora dupa ce m-am trezit, am primit mesaj de la Puskar care imi spunea sa vin la el in camera ca are sa imi spuna ceva. Arata ca naiba, nedormit, cu ochii in fundul capului. Primul lucru pe care l-am intrebat a fost ce se intapla cu Sobolanul. Mi-a raspuns: Azinoapte la 11, s-a aruncat in fata trenului in Tanashi.
Mi se inmuiasera picioarele, nu stiam ce sa mai azi. M-am asejat pe jos si l-am rugat sa imi spuna exact ce s-a intamplat.
Aseara, pe la 8 tatal lui il sunase pe adminstrator sa ii spuna ca a aflat de la mama lui ca fiul lui are niste probleme si ca are ganduri sinucigase si cere sa vorbeasca cu el. Nu raspundea pe mobil si nici pe fix. Adminsitratorul s-a uitat in calculator si aprea ca a iesit de dimineata si nu s-a mai intors. L-a chemat pe Puskar, pentru ca stia ca sunt prieteni si l-a intrebat ce se intampla. Puskar a spus tot. Apoi ne-a sunat pe toti (de asta ma sunase, insa nu am raspuns, si asta ma face sa ma simt ultimul om...) si au inceput sa il caute. Prin cimitirul unde mergea, la templu unde se tot ducea in ultimult timp. apoi in fiecare statie de pe linia noastra de tren, insa nu il vazusera... S-au dus la politie si au spus tot ce stiau insa politia nu a avut ce face. Au incercat sa il sune, isi deschisese telefonul insa respingea apelurile. Atunci ma rugase Puskar sa il sun (de deata asta nu auzisem, daca auzeam si mesajele ma trezeam si faceam ceva, oboseala isi spusese cuvantul). La 11 si ceva a sunat-o pe Vaduva. A vorbit cu ea, i-a spus ca ii pare rau, ca o iubeste mult si ca asta e modul lui de asi arata dragostea. Apoi i-a spus adio. Un sunet ca o lovitura s-a auzi, lume urland si apelul s-a intrerupt...
La scurt timp, Puskar a fost sunat de la politie si i s-a confirmat povestea.
Administratorul a hoatarat ca totul sa fie tinut secret, pana cand ancheta de la politie se termina, si pana cand vin parintii sa ii ia lucrurile.
De asta nimeni nu postase nimic, de asta era atat de liniste...
Dumnezeu sa-l ierte...
Pe curand...

Ultimile 12 zile

2011-12-16T12:00:00.000+09:00

Noroc ca am avut ceva articole programate pentru zilele asteam pentru ca acum ,pot spune povestea la rece.
In cazul in care nu va aduceti aminte de Vaduva Neagra si de clubul ei: SpiderMan (sau Nas), Sobolan si Varza, puteti citii aici si aici. Veti avea nevoie de aceste informatii pentru a intelege ce se intampla.
Totul a inceput marti, 13, cand pe la ora 22 m-am dus pana la magazin sa imi iau o apa. In mazazin m-am intalnit cu Sobolan. Nu il mai vazusem de ceva vreme pentru ca de doua luni avea o raceala ce s-a transformat in bronsita iar apoi in pneomonie. El e din Tailanda si acolo temperatura minima e vreo 20 de grade, asa ca corpul lui nu a fost obijnuit cu astfel de temperaturi. In acelasi timp cu raceala, stand singur l-au apucat depresiile pentru ca o pierduse definitiv pe Vaduva.

Ar trebuii sa va spun mai multe despre el, ca sa intelegeti mai bine cum s-a ajuns aici: de cand il stiu, niciodata nu a incercat sa fie dragut cu cineva, mereu a vorbit de sus, facand misto de accente sau limitarea limbii engleze la unii din noi si mereu ne gasea defecte si facea misto de noi. Eu unul nu m-am suparat pe el ci am inceput sa il iau si eu la misto ori de cate ori ma lua el. Se pare (am aflat ieri) ca a avut o viata destul de grea. Tatal lui i-a parasit dupa nasterea lui, mama lui s-a mutat inapoi din Japonia in Tailanda unde l-a lasat la bunica, ea plecand sa munceasca. Bunica l-a trimis la scoala engleza ca sa invete engleza si sa aiba succes in viata, insa il lasase in camin (internat) fara sa il viziteze. Acum, cand e masterand in Japonia ii spune mereu ca ea a cheltuit bani cu educatia lui si ca el trebuie sa o itretina de acum. Posibil ca toate astea adunate, plus aspectul fizic (nu neaparat ca e grasut, ca doar si eu sunt ci pentru ca e slios, parul e gras, cheleste, are probleme cu tenul si merge ciudat) l-au facut sa devina retardat din punct de vedere social. Si cum facea misto de toti, nimeni nu a mai vorbit cu el. Era singur, bolnav si fara dragostea persoanei pentru care facuse o pasiune bolnava. Vaduva e terorizata pentru ca o suna noaptea, ii trimite mereu mesaje, e oarecum hartuita (mi-a luat 2 ore sa imi aduc aminte cuvantul asta in romana, cred ca incep sa am probleme).
Si acum intorcandu-ma la seara aia de marti, l-am intrebat cum se mai simte. Daca i-a trecut raceala si daca mai e depresiv. Mi-a raspuns, ca de fiecare data, plin de sine ca da. Insa in 12 zile v-a fi liber. Am facut repede un calcul si iesise ziua de Craciun. In primul rand el e ateu, apoi,daca nu ar fi, e budist si ei nu sarbatoresc Craciunul. Deci nu putea sa fie vorba de o revelatie divina. L-am intrebat daca are de gand sa se omoare de Craciun (eram inca in stare de soc din cauza mortii Malinei). Mi-a raspuns in stilul caracterstic ca mereu i-a placut de mine pentru ca sunt destept.

Sincer, in momente din astea, cand aud pe cineva ca imi spune ca se omoara, pentru ca sufera, eu devin ironic. Nu sunt de acord cu sinuciderea. Viata e grea, si nu poti la primul hop sa zici ca nu mai vreau si sa te omori. Si sa lasi in urma oameni care sa sufere, sa lasi un gol pe care nimeni si nimic nu il va umple. Asa ca i-am spus ca nu imi plac inmormantarile. Mi-a raspuns ca nu o sa fie vreun cadavru ca sa fie innomrmantat. Cand am vazut ca o tine pe a lui, am tot inceput sa il iau la misto, intrebandu-l cum o va face: va sarii in apa, isi va da foc sau ve va arunca in fata trenului. Sau se va duce in celebra padure de langa muntele Fuji, unde multi se spanzura acolo.
Mi-a zis ca alege trenul pentru ca vrea sa fie un nenorocit care si prin moarte incurca mii de oameni care o sa intarzie din cauza intarziereii trenurilor.
Am plecat in camera si pe parcusrul noptii m-am gandit ca poate vorbeste serios. Ei sunt atat de diferiti fata de noi si posibil ca nu cauta atentie.

Miercuri dimineata, la micul dejun l-am vazut si l-am invitat sa stea la masa cu noi (eu, Alireza, Arno si Nate). S-a facut ca nu ma aude, si s-a asejat la alta masa. Ali a intrebat ce e cu el si de ce se comporta cu noi de parca i-am gresit iar atunci m-am hotarat sa spun la toti ce imi zisese cu o seara innainte. M-a auzit si de la doua mese departare a inceput sa urle la mine ca sunt tradator, ca am gura mare si ca sunt un nesimtit. S-a ridicat de la masa si a plecat.
In 10 minute toti studentii internationali stiau ce se intaplase si toti ma cautau fie la telefonul fix, fie pe mobil fie pe chat-ul de pe fb sa ma intrebe cand si cum mi-a zis ca se omoara. Am stabilit sa ne vedem cu totii seara la 8 sa vedem ce facem. SpiderMan si Vaduva nu trebuiau sa stie, pentru ca oarecum, in mintea lui ei sunt vinovati.
Insa au aflat si ei. Pe la 4 m-am intalnit cu ei, Vaduva plangea si imi spunea ca daca se intampla ceva cu el ea o sa se simta vinovata toata viata. Am incercat sa ii explic ca ea nu are nicio vina ca nu are sentimente pentru el, si ca el e nebun, sociopat.
Insa am stabilit ca cel mai bine e ca ea sa vorbeasca cu el, pentru ca pe ea o va asculta. A fost de acord. Apoi, la 8 ne-am intalnit cu totii la Puskar in camera si am inceput sa ne gandim ce putem face. Nu au fost de acord cu ideea mea cu Vaduva, dar apoi au realizat ca e una din putinele solutii. Daca nu va merge, Puskar se va duce cu Votka la el si vor discuta ca intre prieteni (ei doi au fost mai apropiati). Am stabilit ca Vaduva trebuie sa ii zica ca daca are intr-adevar sentimente pentru ea, nu trebuie sa se omoare pentru ca asta o va face pe ea sa sufere si ca ea mereu e deschisa pentru o prietenie.
In timp ce vorbeam cu ea pe skype si ii spuneam planul, ea ne-a trimis cateva mailuri ce le avea de la el. Ii scrisese si ei ca de Craciun va avea un cadou pe care nu il va uita niciodata., ii scrisese ca nu poate sa fie doar prieten cu ea, ca toata lumea pe care el a iubit vreodata i-a intors spatele.
Apoi am inceput sa ii citim statusuril de pe facebook si am realizat ca ne stersese pe toti de la prieteni. Puteti vedea statusurile in poza de mai jos.

Dupa o incercare nereusita de a vorbii la telefon (era in tren), el a sunat-o si dupa ce a ascultat ce a avut ea de zis, i-a spus ca nu se poate controla, ca trupul lui nu il mai asculta si ca nu stie daca sa se omoare direct sau mai intai sa injunghie cu cutitul de bucatarie pe SpideMan (pentru ca e cel ales de vaduva) si pe mine (pentru ca am zis la toti de planul lui iar in mintea lui diabolica noi facem misto de el).

Miercuri noapte nu am dormit de loc. Sincer mi-e frica. Mi-e teama ca o sa apara in spatele meu si o sa ma injunghie. E nebun, e sociopat, il cred in stare. Nu stiu ce sa ma fac. Am hotarat sa ii spunem administratorului de camin, sa vorbim apoi cu politia. Poate il deporteza. Insa nu avem probe...
Joi am aflat ce s-a intamplat dupa ce am plecat in camera. Puskar a fost la el si au vorbit 2 ore. S-au plimbat pe strazi, au mers intr-un cimitir, ca acolo se simte Sobolanul bine, si au vorbit. El crede e modul in care ii va arata Vaduvei ca o iubeste mai mult decat viata sa. E o gandire bolnava, insa e infipta acolo in mintea lui. Dupa doua ore, Puskar a fost sunat de SpiderMan care nu putea dormii si vroia sa stie ce se intampla. I-a povestit totul, cum Sobolan crede ca SpiderMan nu ii ofera totul Vaduvei, cum Vaduva (e proasta rau la faza asta) i-a spus ca nu e 100% satisfacuta de SpiderMan iar Sobolan crede ca o si inseala.
Atunci SpideMan s-a dus la el sa-i vorbeasca. Si-a calcat pe orgoliu, pentru ca dupa de Sobolanul l-a strans de cat pana aproape a lesinat, cei doi nu isi mai vorbeau. Din pacate Puskar nu stie despre ce au vorbit, pentru ca au vorbit in tailandeza si niciunul din cei doi nu au vrut sa ii spuna despre ce e vorba. SpiderMan i-a aratat un caiet la un moment dat, caiet in care are scris ce a facut impreuna cu Vaduva, in fiecare zi, plus o poza din ziua respectiva. Asta pentru a-i arata ca ei sunt fericiti si el o iubeste. Apoi SpiderMan a luat cutitul si i-a zis ca daca el crede ca el nu o iubeste destul, sa-l omoare pe el. Atunci Sobolanul s-a enervat si i-a dat afara (da, stiu telenovelistic).

Joi seara am fost eu la el si pentru doua ore am incercat sa il fac sa inteleaga ca asta nu e o solutie. Insa nu a mers nici cu vorba frumoasa, nici cu cea urata. L-am facut retardat din punct de vere social, las, prost si a zis ca e asa. Motivul pentru care face asta: e obosit. Nu are prieteni, nu este iubit, nu are familie (tatal i-a parasit, bunica e bolnava si pe moarte, iar despre maica-sa a zis ca e curva, si ca a venit acasa cand a imbatranit si nu mai primeste destui bani cand se f**e cu clientii. Apoi a spus ca maica-sa a venit cu Pestele la cursul lui festiv iar pestele incerca sa ii gasesca clienti, printre colegii lui. Deci nu e vina lui... e o victima...). Nu stiu daca din cele doua ore de discutie a inteles ceva, cu toate ca a jurat pe Atlasul Anatomic ca nu se omoara in urmatoarele 6 luni...

Probabil ca cauta atentie, pentru ca mi-a spus ca nimeni nu l-a intrebat ce se intampla cu el, ca daca nu posta pe facebook, nimeni nu venea sa il intrebe. Daaah, doar nu ghicim in cafea ca are probleme.. Si e las, vrea sa moara usor, fara sa sufere, zbrobit de tren. Insa i-am zis ca o sa il doara si atunci, si totusi are pe cineva langa el, ne are pe noi, maica-sa curva sau nu, il sunase de 6 ori, in doua ore. Era beata sau drogata, insa il sunase pe el sa ii spuna ca il iubeste (avea si masa ganduri sinucigase...). Nu stiu ce o sa se intample in continuare, o sa ma duc si diseara la el, sa vad ce face...

Pe curand...

6 filme pe care le recomand

2011-12-15T13:00:00.000+09:00

Noroc cu pauza asta de seriale ca am apucat si eu sa mai vad cateva filme. La inceput am pasit stangaci si am facut caveva alegeri proaste, apoi am mers pe comedii cu buget mare, ce stiu ca mereu nu dau gres, ca apoi sa descopar filmele despre care vreau sa vorbesc acum. Pentru ca uitatul la filme e ca si mersul pe bicicleta, nu se uita niciodata, insa la inceput esti mai stangaci.

Primul film despre care vreu sa vorbesc este Trespass. Cu toate ca IMDb ii ofera o nota mica mie mi-a placut sa o revad pe Nicole Kidman si sa il vad pe Nicolas Cage intr-un rol de om normal, fara sa fie vrajitor sau sa aiba super puteri, dupa cum ne-a obijnuit in ultima perioada.
Este un thriler despre un cuplu atacat de hoti, un film care te tine in suspans, pentru ca mereu apare o noua piesa ce da puzzle-ul intrigii peste cap.

The Debt este un remake al filmului israelian cu acelasi nume, ce prezinta povestea a trei agenti secreti evrei ce se afla intr-o misiune de prindere a unui criminal de razboi, in Germania de Est, in 1966. Insa povestea incepe in 1997,cand fiica a doi dintre cei trei agenti lanseaza o carte despre povestea lor. Povestea este de fapt claditia in spatele unei minciuni ce le macina viata. Cei trei agenti erau foarte tineri atunci cand au avut aceasta misiune iar dupa terminarea ei au devenit eroi. Cele trei pesonaje principale sunt interpretate de cate doi actori pentru ca actiunea are loc la 30 de ani diferenta: Rachel (Helen Mirren si Jessica Chastrain), David (Sam Worthington si Ciarán Hinds ), Stefan (Marton Csokas si Tom Wilkinson ).

Flypaper este un film bun cu si despre hoti de banci. Daca va plac filmele de genul asta, nu trebuie sa il ratati. Eu sunt un fan al lor si mi-a placut foarte mult seria Ocean's, si Italian Job. De data aceasta nu hotii sunt pe planul principal ci unul din clienti, Tripp, interpretat de Patrick Dempsey. Pentru ca, la fel ca in fiecare film de gen, nimic nu pare a fi ce pare, Tripp, ce sufera de o boala mintala, ce il face sa nu uite nimic din ce vede, incearca sa afle misterul spargerii bancii de doua grupari de hoti in acelasi timp, fix in momentul in care sistemul de securitate intra in mentenanta.
Pana in ultima clipa nu se stie exact cine a dat spargerea si care a fost motivul pentru ca pe parcurs apare noi si noi teroreme ce se destrama la fel de usor cum au aparut.

Am fost mereu impresionat de povestile negrilor in America. Din cauza asta am o ura pentru americani, care atunci cand nu le convine ceva, pornesc un razboi si cei care au avut u nrazboi civil pentru ca nu au vrut sa renunte la sclavie si cei care dupa 100 de ani inca se considerau superiori rasei negre.

Dupa cum am mai scris aici si aici. unul din filmele mele preferate este Culoarea Purpurie, insa ieri am descoperit un film la fel de bun.

Ilinca imi spusese de el de ceva vreme insa aseara mi-am faut timp pentru el. The Help, are la baza primul roman ce povesteste despre sadevarata viata a menajerelor de culoare. In anii '60, la 100 de ani de la castigarea drepturilor negrii erau buni numai pentru treburi casnice. Rasismul avea valente maxime, existand spitale speciale pentru negri iar familiile ce aveau menajere de culoare, construiau wc-ri in afara casei pentru ele, pentru a nu-i inbolnavii. Aceste femei erau bune sa le gateasca si sa le creaca copii insa erau dispretuite pentru ca erau de alta rasa.
Filmul prezinta drama acesto femei, ce cresteau copiii altora, copii pe care ii iubeau insa cand cresteau se purtau exact la fel ca parintii lor, rece., un film despre curajul celor care sunt prieteni cu menajerele lor, insa sunt judecati ce majoritatea rasista.
Recomand filmul asta tuturor pentru ca prezinta o poveste adevarata, dramatica, insa presarata cu momente amuzante.

The Skin I Live In (La piel que habito) este un thriler spaniol ce ii are ca prodagonisti pe Antonio Bamderas si Elena Anaya (care este atat de frumoasa). Filmul are la baza un roman frantuzesc, scris de Thierry Jonquet si numit Mygale. Regizorul filmului,Pedro Almodóvar il descrie ca o poveste de groza fara tipete si spaima. Este ceea ce numesc eu horror. Ceva ce te ingrozeste din idee, fara a fi nevoie de sange sau monstrii care sa te faca sa te sperii.
Poveste prezinta viata unui renumit si talentat chirurg plastician, macinat de drama pierderii sotiei si a fiici sale, innecandu-si amarul in realizarea de piele artificiala ce este mult mai rezistenta, nu se distruge atat de usor la foc si nu este intepata de tantari, ceea ce ar putea duce la rezolvarea problemei malariei. Insa experimentele nu sunt facute pe porci de guineea asa cum zice iar la el in casa este tinuta captiva o femeie misterioasa.

Limitless, cel din urma film despre care o sa vorbesc. Este o actiune SF, ce spune povestea unui scriitor ratat, interpretat de Bradley Cooper, ce descopera um medicament ilegal, ce il asuta sa foloseasca mai mult decat 3% din creier. Filmul are la baza romanul The Dark Fields scris de scriitorul irlandez Alan Glynn, in 2001. Ideea filmului este foarte buna, de fapt ideea carti iar lucrurile se complica din ce in ce mai tare. Eu am fost bucuros sa il vad pe Robert de Niro in filmul asta.

Pe curand...

Romania e coloana sonora pentru Hollywood

2011-12-14T12:00:00.000+09:00

Prima data am auzit de Mr Saxo Beat, in serialul Suburgatory, de la ABC.

Apoi am citit pe pagina oficiala de facebook a Loredanei ca unul din cantecele ei se v-a auzit in Hart of Dixie de la TheCW.

Acum citesc ca in Happy Feat 2, se va canta Nooma nooma song, cel mai celebru cantec romanesc din intreaga lume, si anume Dragostea din Tei.

Printre cei ce canta acest cantec in film se numara Brad Pitt si Matt Damon.
Melodia celor de la O-zone, este foarte populare in Japonia. Este una din cele mai cantate piese la Karaoke si toata lumea o stie. Piesa a fost populara si in US, unde acum doi ani Rihanna si T.I. au realizat un remix dupa ea.

Deci avem si noi succes intr-un domeniu. Am cunoscut oameni aici ce stiu de Inna, Akcent, Alexandra Stan si Anda Adam (oameni din Rusia, India, Turcia)
Sunt mandru de asta.
Pe curand...

The ugly part of (trains in) Japan

2011-12-13T13:00:00.000+09:00

1.Oricat de mari ar fi trenurile in Japonia, un tren are de obicei 10 vagoane mari, cu cate 4 usi, si oricat de des ar venii (cam la 3 minute vine un local si la 10 un express) uneori nu e destul pentru o tara atat de mare si pentru o linie ce duce oameni din suburbii in oras.
De obicei e bine sa eviti trenurile la ora 8, cand toata lumea se duce la serviciu, la 5, cand se introc acasa dar si la 12 noaptea, cand sunt ultimile trenuri si toti ce au iesit in oras, se intorc acasa. Vineri, dupa ce m-am intors din oras, am trait experienta celui din urma caz. Intrii intr-un tren ce deja e aglomerat si te trezesti impins undeva spre mijlocul lui, pentru ca alte zeci de peroane intra dupa tine. Iar cant trebuie sa iesi, trebuie sa te impingi ca sa iti faci loc, cu toate ca cei din apriopierea usilor, ies afara pentru a usura iesirea.

2.Japonezul, oricat de bun simt are si oricat de indiferent sau de putin te judeca, isi vede de treaba lui si de nevoile lui. Nu conteza ca in tren e cald, sunt sute de oameni, daca ii este foame, scoate mancarea si mananca. Impute tot trenul cu gogoasa cu canre de porc si ceapa sau cu mirosul de pui prajit. Insa nimeni nu pare deranjat de asa ceva.

3. Daca ii arde de o besina, nu isi strica o mana de mate peste ca e in public. Cand te gandesti ca mai rau nu poate sa fie, te trezesti ca te ustura nasul de la mirosul unei besini. Si nimeni nu pare deranjat..

4, e o poveste pe care am pati-o vineri seara. Trebuia sa diu la 8 fara 10 intr-o statie, in apropierea Restaurantului Persan unde ma intalneam cu Hakan si prietenii lui, asa ca la 7 eram in statie. La ora aceea nu era foarte multa lume in statie, iar cand am intrat in tren, inafara de locurile pe banchete si vreo 3 persoane in picioare langa usa. M-am uitat de jur in prejur si am vazut trei locruri libere. M-am asezat langa unul din oameni si am lasat doua locuri langa mine. Cei din fata mea, de pe bancheta s-au uitat lung la mine. Nu e prima data cand nu se ajeaza cineva langa mine, sau cand in jurul meu e o raza micuta de libertate, pentru ca nu sunt japonez, asa ca nu mi s-a parut nimic normal. La cateva minute, tipul de langa mine, ce statuse linistit, cu spatele la mine, uitandu-se orarecum pe geam, s-a intors, m-a apucat de gulerul hainei si a inceput sa ma zguduie, urland. M-am panicat ingrozitor si mi-am blocat. Eram stana de piatra. Nu puteam sa ma ridic, nu puteam sa ma scot din stransoarea lui, nu stiam ce sa fac. Toata lumea se uita la noi panaicata. Insa tipul mi-a dat drumul si a inceput sa fuga dintr-o parte in alta a trenului, dezechilibrandu-se si urland. Apoi s-a ajezat langa o usa si a iesti brucs cand trenul s-a oprit. Apoi am inteles ce ce nu statea nimeni langa el, de ce erau acele locuri libere si de ce toti s-au uitat lung la mine cand m-am asejat langa el. Posibil ca mai facuse o criza pana sa ajunga in statia in care am urat eu. Dar nimeni nu m-a antentionat, pentru ca probsabil sunt prost vorbitori de engleza. Insa eu m-am panicat ingrozitor de tare si tot drumul am tremurat si tresaream la fiecare miscare brusca a trenului.
P.S.: A fost un cutrenur (numarul 18) in timp ce scriam acest articol.
Pe curand...

Adio Malina...

2011-12-12T13:15:00.001+09:00

Mereu am fost un fan al emisiunilor muzicale. De la Scoala Vedetelor, Mamaia, Eurivision, Cerbul de Aur, Star Factory, Megastar, pana la Factor sau Vocea Romaniei, pe toate le-am urmait.
Malina Olinescu a fost fvorita mea la Scoala Vedetelor si din cand in cand dadeam un search pe Google sa aflu ce mai facei.
Astazi, cand am deschis Facebook-ul si am vazut linkuri de la Antena 3, Adevarul sau Gandul ca s-a sinucis un nod in gat mi s-a pus si mi-au dat lacrimile. Stiam ca odata si odata tot o sa o mai vad la tv, la o emisiune fara audienta ce se zbate sa primoveze muzica de calitate avea sanse sa apara. Insa azi, la fel ca Laura Stoica, la fel ca Madalina Manole, am certitudinea ca nu o mai vedea.
Iar tot azi facebook-ul si statusurile de mess vor avea linkuri de Youtube cu cantecele ei. Pentru ca asa suntem, ne aducem aminte de valori cand le pierdem...
Insa nu o pot ierta pentru ce a facut. A incetat sa lupte cu viata, alegand sa se sinucida, lasand in urma o mama, ce este o persoana publica, ce va fi vanata de televizini pentru audiente si cancan si un fost iubit ce v-a traii toata viata cu gandul ca o femeie s-a sinucis pentru ca a parasit-o.
Dumnezeu sa te ierte... Fie-ti tarana usoara...

Pe curand...

Manifest. Sau de ce sunt postmodern.

2011-12-12T11:00:00.001+09:00

In zilele noastre modelul geniului este dat de posodernism. Adică nu mai exista un singur modele care toți visam sa ajungem ci o mulțime de astfel de modele. Astăzi ca sa cunosti adevarul suprem nu trebuie sa stai in Turnul tau de fildes si sa privește mediocritatea din jurul tau, ci sa te sclavi in morirla ca sa o înțelegi. Ideea e sa știi sa te ridici de acolo si sa nu îți uiti telul, fascinat de viața celor simplii. Dacă zbori pe o pălărie si te uiti la toți de sus, risti sa uiti cine ești de fapt si sa crezi cat mai mult in imaginea falsa pe care ți-ai creat-o despre tine.
Cu toții avem defecte pe care încercăm sa le minimalizam insa trebuie sa recunoastem ca sunt acolo si sa nu aruncat cu mizerii in cei ce ne amintesc de existența lor. Așa ceva niște cade unui "geniu" singuratic , nepatat de mediocritate.
Eu zilele astea îmi doresc scandal, telenovela ieftină. Recunosc asta si de aceea fac demersuri in acest sens. Poate o fac pentru ca sunt rău si frustrat sau pentru ca vreau sa trezesc ratiunea adormita in spatele machiajului ce a creat noua masca. Niciodată nu veți știi, pentru ca noi eu nu știu. Asta e denumirea postmodernismului. Nu exista numai alb si negru. Exista gri, si exista multe alte culori spre care tindem...
Pe curând...

Semnificatia numelui

2011-12-11T13:00:00.000+09:00

Scrisesem ieri despre faptul ca am cunoscut niste oameni deosebiti, cu care timp de trei ore am discutat despre o droaie de lucruri. Unul dintre subiecte a fost semnificatia numelui.
Nikolai are aceasta pasiune cu numele. Vrea sa stie ce insemna numele tau, sau povestea lui. Isi cunoaste seminifactia numelui lui, o stie ce a pritenei lui (Kelly inseamna amazoana), stia sa explice si numele lor de familie asa ca a inceput sa ne intrebe pe noi.
Mi-a spus ca de obicei crestinii au nume de sfinti si ca tarile romanie cau de obicei nume romane, insa nu auzise niciodata numele Horea, asa ca banuia ca e ceva in istoria Romaniei, sau ca insemna ceva in romana. I-am explicat ca e numele unui revolutionar roman, ce inainte sa fie revolutionar era organizator de hore si era cel care dansa cel mai bine, si cel care mana dansul, si cum dansul se cheama hora, el horea. De aici i-a venit porecla, porecla ce acum e numele meu.
Apoi i-am explicat ce inseamna numele de familie. Ca Sibisteanu inseamna cel din Sibiu. Pentru ca acum cateva genereatii, familia de pe partea tatalui s-a mutat din Sibiu in Vrancea si erau strigati asa, cei din Sibiu, adica Sibisteanu. Hakan mai stia pe cineva din Romania si m-a intrebat daca toate numele de familie se termina cu U. Era cam adevarat, pentru anumite nume. Explicatia fiind ca acele nume reprezinta o merserie: Popescu (popa), Diaconu (diacon), Moraru (morar), dar mai sunt si nume de familie care iti spun apartinenta la mama, adica sunt numele maemei ca Airinei, Aioanei, Asavei, ceea ce insemna ca el e copilul Irinei, sau Ioanei sau Savei (din Al, a ajuns A, Al '/A Irinei=Airinei).
Insa in Turica si in Japonia fiecare nume insemna ceva. Hakan de exemplu inseamna lider de trib, numele fratelui lui (ce nu il mai tin minte) insemna Lider de armata (nume ce i se potriveste, pentru ca acum lucreaza in armata), japonezele care erau cu noi aveau nume ca fulg de nea si boboc de orez. E interesant. Nikolai deja isi doreste doua fete pentru ca stie doua nume deosebite, unul turcesc si unul japonez. Reflexia lunii in mare si Portile paradisului. Trebuie sa fac rost de nume, si sa le tin minte, pentru ca sunt, intr-adevar niste nume frumoase.
Kelly are o pritena americana al carui nume insemna Pamant. S-a maritat cu un tip turc, al carui nume insemna apa. Ea este insarcitnata, si vor pune numele la copil Insula. E atat de frumos, si bine gandit.
Incep sa ma gandesc si eu la semnificatia numelor de acum incolo.
Pe curand...

Bolbol

2011-12-10T09:59:00.001+09:00

Bolbol in iraniana inseamna privighetaoare, insa in Tokyo este numele unui restaurant persan, unde am fost ieri (site-ul oficial aici).
Hakan ma batuse la cap de foarte mult timp sa merg cu el la narhilea (sheesha) insa mereu am gasit un motiv sa nu merg. Fie ca nu ma simteam bine sau eram racit, dar cred ca de fapt era din comoditate si din motivul ca pe langa mine si Hakan erau prietenii lui, oameni pe care nu ii cunosteam. Si cum eu am problema asta cu oamenii pe care nu ii cunosc, pentru ca am impresia ca nimeni nu ma place, m-am tot fastacit sa nu merg. Insa acum regret. Aseara a fost foarte tare.

Hakan invitase doua tipe japoneze (ce vorbeau ingrizitor de bine engleza) si un cuplu de americani, prieteni cu el, ce urmeaza sa plece din Japonia.
Cu tipele japoneze nu am apucat sa vorbesc pentru ca am fost impresionat de Nikolai si Kelly. Se cunosc din facultate, el terminand istorie si filozofie iar ea e absolventa de literatura. Pentru ca nu si-au gasit de munca in State, si pentru ca au un spirit aventurier, au plecat in toata lumea sa predea engleza, in scoli cu predare exclusiva in engleza. Pe Hakan il cunosc din state, cand printr-o cunostinta comuna ei au dat de el si i-au cerut sfaturi despre cum si ce sa faca in Turcia, ca plecau acolo pentru un an (de obicei isi semneaza contracte pe un an, dupa care pleaca in alta tara). Pana acum au predat in Spania, Portugalia, Turcia, Franta, Singapore, Malayesia, Vietnam, India si Japonia.
Eu am fost impresionat de nebunia lor, de a pleca in toata lumea cu munca si in acelasi timp sa viziteze si sa cunoasca atatea culturi diferite. Plus ca sunt doxa de cultura generala si cultura. Ceea ce e un lucru foarte rar pentru americani. Si cum imi era dor sa am o discutie inteligenta cu cineva, timp de aproape 3 ore, am vorbit cu ei. De la etimologii de nume, la mentalitati si religii.

Atunci cand s-au mutat in Turcia, pentru ca Nicolai e fan trenuri, au venit cu Orient Expresul din Romania. Au zburat pana la Bucuresti, unde au stat 2 nopti si au vizitat orasul iar apoi au luat trenul spre Istambul. Au stat in gazda, printr-un program intenrational, in care cei inscrisi primesc oameni in casa lor si la randul lor, ei stau in casa la altii din program, cand viziteaza tari stricate. Ei au stat la o profa de engleza-romana, pensionara, ce avea un apartament micut, plin de carti de sus pana jos, pe fiecare prete, mai putin pe cei cu tablouri frumoase, mobila veche si masiva, si trei pisici. Asta a fost descrierea lui Kelly. Nikolai a fost impresionat de frumusetea limbii romane, pentru ca doamna profesoara le-a recitat poezi, seara, si ca orice American, de povestea Romaniei sub Ceausescu. Se gandesc sa gaseseasca un liceu englezesc si in Romania, sa predea un an aici. Insa acum se intorc acasa, unde vor sta o perioada, pana vor gasii un nou contract.
Nikolai avea o carte de vizita de la un hotel din Osaka. Cartea de vizita vizita era de la bunicul lui, ce luptase in razboiul din Corea, iar dupa razboi primisera cadou o seara la acest hotel unde era si masaj. Cand bunicul lui a aflat ca pleaca in Japonia pentru un an, i-a dat cartea de vizita si i-a zis sa vizitese Osaka si sa doarma la acel hotel. Insa dupa 60 de ani, hotelul nu mai exista, acum era o parcare iar oamenii de pe strada nu au reusit sa le spuna ce s-a intamplat cu hotelul exact.
In fiecare vineri si sambata, in Bolbol e program de belly-dance. Nu sunt danseatoare persane ci asiatice, insa fac show. Ultimul dans e dedicat invarii. Dansatoarea alege un om din restaurant si danseaza pentru el si cu el. Ieri eu am fost alesul. Apoi, cand a inceput sa dea lectii de miscat din fun si coapse si cand a vazut ca ma fastacesc (asta e pentru fete, nu pentru baieti) i-a chemat si pe Nikolai si Kelly si am dansat cu toti impreuna. Posibil ca gaina de Hakan (pentru ca nu a avut curajul sa danseze si el) o sa posteze in curand un filmulet pe fb, cu mine dansand.
Dupa ce Hakan si japonezele au mancat, am comandat narhilea. Una cu aroma de mar si menta si una cu aroma de iasomie. Cea de iasomie a fost preferata mea. La 11 am plecat pentru ca deja era tarziu si trebuia sa prind si eu un tren spre casa.
Am ajuns intr-un final, pe la 12 jumatatate in camin.
Pe curand....

Blogger pentru iPhone

2011-12-08T14:21:00.001+09:00

Am descoperit aceasta aplicație de la Google ce face sa îmi iubesc si mai mult telefonul si blogul. Nu e prima data cand scriu de pe mobil insa era destul de dificil. Acum e așa de ușor.
Si dacă tot scriu acest articol o sa va spun si ce fac: sunt in laborator, fac o prezentare power point despre Pasajul Basarab pentru Advanced structures and materials. Afara ploua din nou....
Asta mă face sa spun ca Japonezii sunt atât de inaintati cu tehnologia insa in urma cu vremea. E deja iarna insa aici abia se simte toamna.
Pe curând...

3 luni

2011-12-07T13:00:00.000+09:00

Daca cineva m-ar fi intrebat acum 3 luni si ceva, cand o sa cred ca o sa imi fie cel mai dor de casa, cred ca as fi spus prima luna, pana ma adaptez, sau a doua cand dorul de casa creste.
Am trecut de primele doua luni si a fost bine, insa luna asta a fost ingrozitoare si din pacate urmatoarea va fi si mai nasoala.

O sa incept cu vremea, care s-a schimbat brusc si din cauza asta intr-o luna am racit de doua ori. Daca prima data, raceala era amestecata cu infectia la masea, a doua raceala a fost nasoala. Mi-am pierdut vocea pentru doua zile, am tusit de mi se rupeau plamanii si am avut rani la nas si buze, rani ce inca le am. A trecut o saptamana jumatate de cand am racit si incepe sa imi treaca. Nu mai tusesc decat ca sa expectorez si nasul nu prea imi mai curge.
Am avut o excursie in Niigata, excursie ce mi-a placut foarte mult si din pacate alta s-a amanat.
Apoi au fost zilele de luni, miercuri si vineri la dentist, pentru infectie, iar de azi incepe lupta cu cealalta problema...
Am participat la un curs intensiv ce mi-a placut enorm insa m-a solicitat foarte mult si oboseala incepe sa se adune. Mai nou am teme in fiecare saptamana la fiecare obiect si temele sunt din ce in ce mai complicate. Am inceput sa urasc ziua de joi pentru ca am un curs plictisitor in mijlocul zilei (la 2 jumate) si apoi am de facut temele pentru vineri cand am doua cursuri.
Am inceput sa nu mai fac mai nimic inafara de scoala. Nu am mai vizitat mai nimic in weekenduri, fie din cauza vremii proaste, sau pentru ca nu aveam cu cine sa merg.
Si am redevenit dependent de iPhone, odata cu noul meu telefon, toata ziua postez de pe mobil, pe fb, caut informatii pe internet si ascult muzica (fie pe drum, fie in timpul orelor de curs)
Si am inceput sa ma gandesc la luna pe care am inceput-o. Decembrie o sa fie cea mai trista luna posibila. Mos Nicolae, Craciunul, Revelionul si ziua mea, de unul singur. Fara familie, prieteni, printre straini. Si cand stiu ca e perioada cand ne vedeam cu totii si ne simteam bine ma apuca plansul. Vacanta de iarna era cea mai frumoasa vacanta pentru mine, zapada, familiei, cadouri, sarbatori, mancare buna si prieteni vechi. Acum nu mai am nimic din toate astea. In camin ramanem 4 persoane din care eu sunt singurul crestin, cu cine sa simt bucuria Craciunului?
Am inceput sa scriu mai putin, nu am mai trimis mailuri si parca m-am emonit. Poate in vacanta o sa ma incarc de energie si o sa fie mai bine dupa....
Pe curand...

Cele doua cuvinte...

2011-12-06T12:03:00.001+09:00

Odata cu lansarea videoclipului piesei NonStop a celor de la Taxi, facebook-ul a luat-o razna. Toata lumea posteaza melodia, inclusiv eu, acum dar si intr-un articol anterior.

Povestea asta imi aduce aminte de succesul melodiei Cele doua cuvinte, cand a deveint cea mai postat melodie de pe facebook si apoi au aparut noi variante de videoclip. Cei de laTaxi au lansat si un site: Those tree Words Project unde poti sa inregistrezi propria varianta.

Dar hai sa ne aducem aminte de original:

Apoi Razvan si Dani, care nu au putut sa ajunga la filmari, au facut propriul lor videoclip:

Iar daca va e greu sa recunoasteti personajele pe care le interpreteaza, au facut is un video in paralel:

Cred ca cea mai interesanta varianta a fost cea a moldovenilor, ce au facut o varianta feminina a cantecului:

Insa exista si alte variante: cu copiii de la grupul vocal do-re-mi, sau varianta blogarilor, sau simplii angajati de la o firma dar si cei de la CAF Films:

In cazul in care mi-a scapat vre-o una var rog sa ma anuntati.
Apropos care e preferata voastra?

Pe curand...

Mos Nicolae... anul asta

2011-12-06T08:43:00.001+09:00

Mi se pare mie sau anul asta lumea a postat pe facebook tot mai mult despre Mos Nicolae? In Japonia e dimineata, deci in Romania lumea se duce la culcare si majoritatea au scris ca il asteapta pe Mos Nicolae.
Si eu am simtit spiritul sarbatorilor, si daca anul asta, tot sunt singur, ieri m-am pregatit pentru Mos Nicolae. Am impodobit deja camera si bradul, cum fac cei de la primarie inainte de Sfantul Nicolae, si nu cum fac acasa, in Ajun.
Si pentru ca am fost cuminte, Mosul mi-a adus trei perechi de sosete dementiale (exact de care vroiam :)) ) si trei ciocolate.
Si ca tot va spuneam de activitatea intensa de pe facebook, care se poate explica si prin faptul ca multi dintre prietenii mei sunt plecati de mai putin de un an din tara, si e prima iarna fara familie, iar o alta parte din ei au devenit parinti si isi arata activitatile parintesti prietenilor lor, am gasit postat un filmulet interesant:

O poveste draguta despre Mos Nicolae, insa cadoul meu de pe blog e melodia celor de la Taxi, NonStop, ce a fost postata de 22 de ori, pe wall (22 dintre prietenii mei au postat-o), melodie ce imi place maxim. In cazul in care nu o stiati, videoclipul are de data asta numai vedete feminine, una si una.

Pe curand...

Disneyland

2011-12-05T08:45:00.001+09:00

Povestea cu Disneyland-ul este veche si a inceput sa forfoteasca acum 4 ani, cand Ilinca cu Roxana si Mircea au fost la Disneyland Paris. De atunci, in fiecare an imi propuneam sa strang bani sa merg in Paris la Disneyland. Insa nu s-a intamplat... Cand m-am hotarat sa merg in Tokyo am zis ca Disneyland este locul unde ma voi duce prima data. Insa cand am ajuns aici, nu am avut cu cine sa merg, pana ieri, cand vremea a fost perfecta si atmosfera suuper!.

Dar sa incep cu niste informatii despre Tokyo Disney Resort. Compania se afla in Chiba, in partea cealalta a Golfului Tokyo, pe un pamant foarte prost, usor lichefiabil. La cutremurul din martie, au fost probleme cu toate ca intensitatea in acea jona a fost destul de mica. De aceea o mare parte din discutiile noastre de la cozile kilometrice de o ora si jumatate discutam despre probabilitatea de a aparea un cutremur atunci si ce s-ar putea intampla. De aceea compania a fost pioner in catbonds (despre care am mai vorbit si aici). Atunci cand o compania are risc mare de catastrofa si costul asigurarii este mare, aleg sa vanda aceste catastrophic-bonds, un fel de obligatiuni pe care le vand pentru trei ani sub un contract ce spune ca daca in perioada contractata nu se intampla nici o catastrofa in zona, de magintudine si intensitate data, atunci cumparatorul v-a primii banii inapoi, plus o dobanda. Insa daca se intampla ceva nu mai primeste nimic.

Disney Tokyo Resort este format din Iksipari, o zona de shopping, pe unde se face accesul in resort, unde se cumpara biletele pentru hoteluri si se planifica vacante, Disneyland, deschis in 1983 si DisneySEA, deschis in 2001.
Eu ieri am fost in Disneyland, pentru ca e clasic. Pretul de intrare de la ora 3 pana la 10 este de 4900 de yeni (cam 200 de lei), in acesti bani vizitezi orice.

Cum era ora pranzului am cautat un restaurant unde preturile sa fie un pic la mici, dar fara succes. Am ales cea mai buna alegere din toate care existau, un restaurant italian, unde meniul era 2000 de yeni, cam dublu de cat e de obicei un pranz (80 lei). Meniul era format dintr-un antreu, paste si desert, si open bar. Alegeai tu ce vroiai dintr-o lista. Eu am ales Caprese, Paste Carbonara si tort de ciocolata si pentru bar, cola.
Apoi am pornit in cautarea atractiilor cu triunghi rosu, adica acelea ce nu erau recomandate celor mici si celor cu boli de inima; adica: roller-coaster-e.
Disneyland este impartit in 7 taramuri tematice. Primul este Wold Bazar, pe unde se face intrarea: plind de expozitii, magazine si restaurante, celalalte sunt: Westerland, CritterCountry, Adventureland (unde era o coada kilometrica la Piratii din Caraibe, iar spre seara cand am vrut sa vedem si noi despre ce e vorba acolo, era inchis), Fantasyland, Toontown (in care nu am mai ajuns, cu toate ca era si acolo un roller coaster insa nu avea triunghiulet si am zis ca o fi de copii, insa trebuia sa mergem... dar timpul nu ne mai permitea) si Tomorrowland.

Prima noastra oprire a fost in Westerland unde ne-am dat in Big Thunder Mountain, un roller coaster ce se afla in interiorul unei mine parasite. Pentru mine, a fost prima data cand m-am dat int-un roller coaster (pai daca in Romania nu avem si nu mam mers afara in nici un parc de distractii) si mi s-a parut super. Nu ne-a invartit cu capul in jos insa a avut unghiuri destul de inclinate si viteza mare. De acolo am mers sa tragem cu pusca si ma mandresc cu rezultatul meu de 0/10. Nu am ochit nici o tinta. Ne-am mutat in Critter Country unde ne-am dat in Splas Mountain. Un fel de aventura pe niste barci ce se plimba in interiorul unei paduri/pesteri si animalele canta, broastele oracaie, albinile canta si ele si totul e asa de colorat si pentru copii ca nici nu vezi cand vine cate o panta abrupta si splash! in apa. Insa finalul e apoteotic. O panta de aprioape 90 de grade, inata de cativa zeci de metrii. Pentru ca Hakan m-a provocat sa stau in primul rand al barcii si ca sa demonstrez ca nu mi-e frica, m-am udat fleoasca la fiecare hop, iar la cel mare, aveam apa si in gura.

Pierdusem destul de mult timp cu aceste doua atractii, am stat pe putin o ora jumate la coada plus cat a mai durat sa te dai, plus timpul in care mergeam dintr-o parte in alta, plus pranzul asa ca atunci cand am ajuns in TomorrowLand era aproape 8. Insa toata lumea era la parada de craciun si am stat 20 de minute la rand pentru Space Mountain. Asta a fost preferatul meu. Un roller coaster de viteza mare, in intuneric, ier peste tot, in intunericul ala se proiectau stele, comete, se lumina brusc, se facea intuneric, erau fulgere. Efectele speciale din interior, plus faptul ca nu vedeai in ce directie o iei si viteza ingrozitor de mare l-au facut sa fie cel mai tare. De acolo am plecat la Star Tours, un del de cinema 7D, doar ca filmul nu era 3D. Povestea spunea ca esti intr-o nava, in vizita spre luna. Iti pui centurile, se deschide geamul catre sofer, vezi robotelul ce conduce si apoi in fata lui era un eclan pe care era proiecat decorul. Nava rateaza decolarea, cade in gol, ne redresam, intram in interiorul unei lupte, fugim printe diferite obstacole, apoi o ploaie de meteoriti si tot asa. Tehnologia cam veche, puteau sa aiba un 3D pentru efecte, insa si asa a fost bun.
Ne-am dus si in FantasyLand pentru ca trebuia sa vedem adevarata lume Disney si pentru ca vroiam sa ne dam in cani. Ideea cu canile ne-a venit cand am aflat ca noi invartim acel volan si stabilim viteza de invartire. Asa ca trei vlajgani cu forta au fost in stare sa invarta o cana din aia de Hakan mai avea un pic si voma iar Alireza a ametit de l-a luat cu migrena. Numai eu nu am avut nimic.
Ne mai ramasese o ora si nu stiam daca avem timp sa mergem in RoonTown pentru ca parada se terminase si cozile incepusera din nou. Eram si obositi, ne dureau picioarele asa ca ne-am plimbat cu trenuletul din Adventureland si WesternLand. Trenuletul porneste din Adventure, unde se si intoarce si ne povesteste despre cum au venit europenii in America si despre cum au inceput o viata noua, despre luptele cu indienii, iar apoi in WesternLand despre minerit si viata in vestul salbatic. La final, dupa ce trecem si prin CritterCountry si vedem mai bine cum coboara cu viteza plonjand direct in apa, cei cu barcutele, avem o scurta prezeentare a dinozaurilor.
Dupa trenulet Hakan si Alireza s-au hotarat sa se mai dea in barci odata, insa eu am zis pass pentru ca se lasase frig si numai apa imi mai trebuia pe mine ca sa racesc din nou. Asa ca am facut o plimbare cu vaporul in timpul asta.
Am ajuns in statia de tren la 10 jumatate iar trenul a venit 15 minute mai tarziu. La 12 si ceva am ajuns in camin. Rupt de oboseala dar incantat.
Ar mai fi fost lucruri de vazut in Disneyland, mai e si Disney Sea, deci sigur o sa mai merg acolo de vreo cateva ori :D
Pe curand...

Schimbam regulile

2011-12-03T10:47:00.001+09:00

Acum aproape 3 luni m-am ambitionat sa scriu in fiecare zi pe blog si uneori am scris chiar de mai multe ori pe zi. De cand sunt aici, am scris aproape 100 de articole, dublu de cat scrisesem in ultimile 8 luni. Mi-a fost din ce in ce mai greu sa gasesc despre ce sa scriu in fiecare zi, in drum spre facultate, sau de la facultate, in tren, cautam idei pentru articole si se intampla uneori sa nu realizez ca am ajuns in statie.
Insa spun stop! Nu mai fac fata. Oricum trec printr-o perioada mai dificila si nu mai pot! De acum o sa postez mai rar, probabil. O sa postez cand imi vine ceva in minte, fara sa fac dezbateri interioare, fara sa stau sub acest stress ca nu am nimic scris pentru ziua respectiva.
Oricum ati inceput sa nu mai cititi. Ajunsesem la 600 de cititori pe zi si am scazut la 300 din nou... Ca la inceput cand ma apucasem sa scriu serios. Nu zic ca 300 e putin, e chiar bine, mai mult de jumatate din prietenii mei de pe fb (avand in vedere ca nu toti sunt romani) insa mi-a placut ziua in care am vazut ca am 600 de accesari.
Si cum azi nu am mai plecat in excursia cu vaporul in Golful Tokyo, din cauza vremii proaste (ploua cu bulbuci) si pentru ca maine inca nu stiu ce fac... nu stiu cand voi mai scrie pe blog, inafara de 7, cand fac trei luni...
Pe curand...

Coroana japneza

2011-12-02T18:02:00.001+09:00

Acum o luna am inceput serialul asta cu dentistul. De trei ori pe saptamana: lunea miercurea si vinerea mergeam la dentist sa vada cum mai stau cu infectia sau sa imi repare vreo cariuta pe care o aveam.
In aceasi periooada, de data asta, in partea dreapta, intr-o seara mi s-a rupt o masea. Parea sa nu fie nimic. O mica carie, cat un varf de ac, carie pe care credeam ca o tin sub observatie prin periajul de 2-3 ori pe zi.
Si cum infectia era pe primul loc, si pentru denstist cariutile mici erau pe locul doi, abia dupa o luna s-a uitat la dintele rupt, ce ma durea zi de zi, noapte de noapte, ca asa am ajuns dependent de ibalgin.

Si explicatia a fost urmatoarea. Acea mica cariuta de suprafata, era mare mare in interior. Si a mancat din dinte, inauntru, pana s-a rupt. Iar acum trebuie sa imi faca anestezie, sa imi scoata nervii, sa imi pileasca tot dintele si pentru ca pierderea e mare, sa imi puna o coroana. Si am o intrebare pentru cei ce se pricep in acest domeniu...: Cum se poate asa ceva? Adica sa fie o carie mica inafara si inauntru sa fie ditamai monstrul si sa nu ma doara niciodata, pana cand s-a rupt, si atunci a inceput durerea. Si cum mi-a pus o plomba provizorie nu prea ma mai doare, doar ma deranjeaza. Are treaba cu aerul? Daca e deschis si intra aerul, nervul e sensibil si te doare?
Asa ca episodul cu coroana o sa se repete. Azi abia mi-am pus una, in locul celei pe care acum o luna o dristusese ca sa se ingrijeasca de infectie, cand incep munca pentru altul.
Din pacate ceea ce patesc eu, patesc multi pentru ca nu merg la timp la dentist. La mine a fost o combinatie de lipsa de timp cu neplacere. Nu mi-e frica de dentist, pur si simplu urasc sunetul frezei si aspiratorul ala de saliva. Daca m-as fi dus acum 4 ani cand a inceput prima data sa se infecteze, poate ca descoperea acea carie mai devreme si nu mai era nevoie de anestezii, nervi scosi si coroane. Dar avand in vedere ca povestea cu infectia se intampla odata pe an si ma tinea o saptamana, nu era o problema pentru mine.
Insa pe de alta parte nu ajungeam sa am o coroana made in Japonia (88% platina si 12% aur ) si trei plombe japoneze. Insa urmeaza inca o luna de vizite repetate. Poate la final o sa fac si o poza cu dentistul, sa il vedeti si voi pe mosulet. La inceput nu imi placea de el, insa in timp mi-a devenit simpatic.
Pe curand...

La multi ani Romania!

2011-12-01T13:20:00.000+09:00

E prima data cand imi petrec Ziua Nationala departe de casa si cand merg la scoala in acesasta zi. Mai mult azi am de predat un raport la unul din obiectele pe care le studiez.
Si m-am gandit ca pe langa La multi aniul- pe care il doresc tarii mele pe care o iubesc si careia ii doresc sa se destepte odata, sa asculte imnul si sa invete ceva din el, sa postez niste poze facute special pentru aceasta ocazie.
De aproape 3 luni de cand sunt aici, am vazut culorile tricolorului in cateva locatii. Fie ca era vorba de o firma, de o masina, de un magazin de cazi sau de un restaurant numit Praha, tricolorul era mandru acolo, si mai mandru eram eu, cand il vedeam.
Inca odata La multi ani!

Pe curand...

Japanese English

2011-11-30T13:30:00.000+09:00

Se spune ca oficial sunt doua feluri de engleza: British English si American English, insa de fapt sunt mai multe. Australienii au o engleza diferita (inclusiv Siri are la setari British, American si Australian), exista engleza Indiana, cea Jamaicana si preferata mea, pentru ca o vorbesc, Russian English.
Insa mai putin cunoscuta e engleza japoneza.
Acest tip de engleza nu este important pentru accentul asiatic pe care il are ci pentru felul cum pronunta cuvintele englezesti.
Si ca sa intelegeti unde vreau sa ajung o sa incep cu putina istorie si apoi putina cultura. Dupa cum stiti, dupa ce japonezii au pierdut Al Doilea Razboi Mondial si americanii i-au bombardat rau de tot, distrugandu-le doua ores cu bombe atomice, au facut pace iar America a ajutat la dezvoltarea Japoniei. Japonia de astazi este un produs american, la fel ca si Germania. Insa diferenta e ca japonezii nu ii iubesc pe american. I-au ajutat, insa asta a fost ca o plata la raul pe care l-au facut.
Din cauza ajutorului dat si din cauza globalizarii exista, multe americanisme in Japonia (de la companii cu nume englezesc, la sistemul de notare A,B,C..F..).
Japonezii nu au alfabet, ei folosesc fie silabare (katakana si hiragana) fie simboluri ce reprezinta un cuvant sau uo parte dintr-un cuvan (Kanji). Dar totul se bazeaza pe silabe formate dintr-o consoana si o vocala. Singura consoana libera e n. In rest toate cuvintele sunt formate din astfel de silabe.
Si din cacest motiv apare acesta noua engleza. O sa va dau cateva exemple in continuare.

Exemplele vor fi de forma, cuvantul in engleza, cum se citeste (nu ca nu ati stii) si cum pronunta japonezii, pentru ca asa il scriu folosing kana.
1.Operatorul meu de telefonie mobila se numeste SoftBank ceea ce se citeste softbenc, japonezii pronunta softobancu.
2. Exista in Takadanobaba un magazin ce se numeste BigBox, ei il numesc biguboxu
3.Pentru ca ei nu mananca friptura, ci carnea taiata fasiute, cand comanzi un gratar, si in meniu scrie steak, ce se citeste steic, japonezii spun steicu.
4. Si cel mai amuzant este Mc Donalds (mec donăldț) pe care ei il numesc Mecu Donaldu.
Exemplele ar putea continua. Insa va las pe voi sa faceti un exercitiu de imaginatie. Utilizati un cuvant care este des utilizat in engleza, peste tot si puneti-i la sfarsit fie un o fie un u. Asta e singura engleza pe care cei mai multi ar intelege-o. eu am folosti-o cand cautam un bancomat de la JP Bank (Japan Post Bank) si spunand "giaponizu postu bancu eitiemu" un nene dragut mi-a aratat cu degetul in ce directie e :)).
Pe curand...

04:Barbatii si vopsitul parului

2011-11-29T15:02:00.000+09:00

Acum ceva timp incepusem un serial despre lucruri ce mi se par interesante (mai ales pentru ca sunt diferite de Romania) aici in Japonia. Dupa ce am scris despre reciclare, trenuri si praf m-am oprit. Am inceput sa povestesc despre ce mi se intampla sau despre ce experimentez, fara sa le mai includ in serial. Insa acum am gasit un subiect ce se incadreaza perfect in acest serial.
La un moment dat va povesteam despre igiena barbatilor japonezi si despre cum pun accent pe ceea ce se vede, fata, cum se penseaza, se barbieresc in fiecare zi si isi fac parul. Insa nu am apucat sa va spun despre vopsitul parului.
Japonezii sunt bruneti. Rar vezi cate o fata sa fie vopsita blonda, mai des le vezi roscate, insa nu atat de desc ca pe barbati. De la cei tineri ce se fac fie blonzi, fie verzi sau alte culori tampite, pana la mosnegi ce se vopsesc bruneti ca sa nu li se vada parul alb. Vopsitul parului la barbati e un lucru normal aici. Cel putin asta deduceam eu pana sa am dovada. Inclusiv Spider Man se vopseste roscat in par. Mi s-a explicat ca e normal, ca vopseaua de par nu e numai pentru femei. Cum sa nu fie pentru femei cand pe cutie sunt poze cu femei?
Sau...

Acum avem dovada ca e ok sa te vopsesti in cap daca esti barbat si esti in Japonia. O sa aleg si eu un albastru sau un verde pentru noul meu look :))
Pe curand...

Bastonul alb

2011-11-28T12:41:00.000+09:00

In fiecare zi mi se intampla sa vad cel putin cate un om cu handicap pe strada. Fie ca e vorba de oameni in scaun cu rotile, fie ca e vorba de orbi, se descurca in majoritatea timpului singuri in programul lor zilnic.
Se intampla cam in fiecare saptamana sa vad cate un lucrator de la tren ca fuge cu o placa pe care o pune ca punte intre peron si tren, pentru ca putea urca o persoana cu scaun cu rotile. E cam singura data cand ii vad ca cer ajutor. Se deplaseaza singuri, au o droaie de buzunare pe langa ei ca sa isi poata lua lucrurile de care au nevoie, se sunt neinsotiti si nu prea cer ajutorul.
Mult mai des inca vad persoane oarbe. Le recunosti usor, fie dupa bastonul alb, fie dupa cainele ce ii ghideaza, privirea in gol si zambetul pe care il au la auzirea unui sunet. Mi se par niste oameni deosebiti. Se bucura in intuneric de orice sunet frumos, se descurca singuri si isi vad de viata.
Adevarul e au conditii. Fiecare cladire cu mai mult de un nivel, are lift, exista ranpa acolo unde exista si scari, deci pesroanele cu handicat loco-motor se pot deplasa peste tot. La noi cand s-a dat legea cu rampa, fiecare institutie a facut o rampa ca sa nu ia amenda, nu gandindu-se la cei ce au nevoie de ea. Fie e prea infusta, fie panta e prea mare.

In Japonia pe mijlocul trotuarului exista o dunga galbena, facuta din placi de gresie, cu un anumit model format din dreptunghiuri ce ies in relief. Cand texista o trecere de pietoni, , dunga galbena, se afla la capatul trotuarului iar modelul se modifica, din dreptunghiuri in jumatati de sfera. Aceasi dunga e si in statiile de tren. Initial ma gandisem ca sunt pentru a delimita trotuarul in benzi de mers (insa acesta este un scop secundar), apoi am descoperit ca este pentru nevazatori. Asa stiu caunde se afla. Cu bastonul se ghideza si sunetul scos de baston cand loveste gresia ii spune daca e pe trotuar sau se apropie de o trecere de pietoni. Toate semafoarele de la treceri de pietoni au muzica (la noi abia s-au pus) iar in statiile de tren modelul gresiei e iarasi diferit in directiile usilor de tren (penturu ca trenul opreste la milimetru de fiecare data, si in fata usii de tren, pe jos e scris numarul vagonului si usa, ca sa stii din timp unde sa te asezi, in cazul in care stii, unde iti va fi mai de ajutor sa fi cand cobori. De exemplu eu ma asej la vagonul 4, usa 3, pentru ca, atunci cand ajung in statia de langa facultate, sunt langa iesirea pe care o folosesc si vagonul 4, usa 2, cand vin de la scoala, pentru a fi cat mai aproape de scari).
In Romania nu exista acest confort creat pentru astfel de persoane. Mentalitatea pe care o are toata lunea e: "Sa stea acasa, domnule, nu sa ma incurce pe mine", insa acesti oameni au dreptul la o viata, si au nevoie de cateva lucruri de baza care sa le permita sa se poata deplasa usor. E asa cum compii mici au o balustrada mai jos, cand cobor scarile.
Eu cred ca atunci cand ai toate aceste facilitati pentru persoanele cu dezabilitati, abia atunci esti o tara civilizata.
Si ne luptam pentru drepturile cainilor maidanezi, cand nici macar nu suntem "friendly" cu oamenii cu probleme.
Nu zic, Doamne fereste, ca nu trebuie sa fie cineva care sa se lupte pentru animale, pentru ca ele nu se pot apara singure, dar noua ne lipsesc lucrurile de baza, si sarim la chestii de finete. E ca si cum ti-ai cumpara televizor insa nu ai cablu tv.
Mai avem mult de lucrat la aceste capitole si de la japonezi ai de invatat mult.

Pe curand...

Shopping Magazine

2011-11-27T13:00:00.000+09:00

Si la noi exista pe ultima pagina a unor reviste o suita de poze cu produse gen teleshopping. Intotdeauna in astfel de programe (fie la tv-teleshopiing, fie reclame in reviste) poti gasii de la cele mai inventive produse, la cele mai stupide si fara de sens gen alarma pentru casa pe baza de baterii, care este o prostie si o hotie la drumul mare.
Am dat de o astfel de revista in trenurile ce fac legatura intre orase, in Japonia. Prima data, acum o luna si saptamana asta din nou, cand am fost la Niigata. De data aceasta am facut niste poze la cele mai stupide lucruri pe care le gasesti in Train Shop, numarul pe octombrie-noiembrie.

In primul rand vreau sa va spun ca e a treia oara cand incar poza asta, care e intoarsa, insa pe blog o pune asa. Dupa cum vedeti, in cazul in care va e frig rau de tot si nu deschideti caldura ca s-au scumpit gazele sau sunteti taiati de la caldura ca nu ati platit intretinerea, puteti cumpara acest costum umplut cu vata, ce tine de cald.

Perfect pentru primavara-vara-toamna-iarna, atunci cand e noroi sau balti (adica mai mereu), aceste manusi pentru picoare se pun peste pantof si pantalon, ca un celofan si nu te mai murdaresti.

Pentru oamenii atat de comozi incat le e lene sa isi miste si fundul pe scaunul din masina, s-a inventat aceasta perna care se lipeste de scaun si se invarte la 360 de grade. Mai ciudat e cand conduci, virezi si te misti cu tot cu scaun... De aceea cered ca e numai pentru pasageri si nu pentru sofer.

Daca ai inceput sa chelesti usor si ti se vede scalpul alb printre firele de par brunete, e timpul sa iti cumperi aceasta pudra pentru chelie, care iti face scalpul roscat, maro sau negru, in functie de ce alegi si astfel nu se mai observa ca in curand vei fi chel.

Daca vrei sa fi kinyi poti alege o sapca cu par artificial blod. O sa arati ca ciudatii de prin Japonia, insa poate fi o schimbare interesanta de look pentru tine.

Preferata mea. Atunci cand nu curge apa sau cand esti in camping, nu e frumos sa te pisi pe langa un copac, ca nu ingrasi pamantul, ci il arzi cu acidul din urina. Asa ca faci pipi in borcan, pui praful magic si iti solifica pisul. Bolovani de pisat i-as folostii intr-o revolta impotriva guvernantilor.
Pe curand...

Niigata trip

2011-11-26T13:00:00.000+09:00

Am inceput-o cu stangul de data asta insa s-a dovedit a fi o excursie foarte educativa.
Vreau sa precizez ca sunt racit din nou si nu inteleg de ce de fiecare data, cand am o excursie trebuie sa se intaple asa. Data trecuta, dupa excursie am racit si am facut infectie la masea. Acum am plecat racit in excursie si nu m-am putut bucura de tot ce am vazut si aflat.
Dimineata imi era fica sa nu prind iarasi aglomeratia din tren, dar fiind sarbatoare natioanal, Ziua Muncii, trenul era destul de putin populat. Am ajuns in Takadanobaba cu mult timp inainte insa Hakan nu mai aparea. Avusesem o discutie cu el cu o zi inainte si nu intelegea de ce, daca trebuie sa fim la 8:45 in Tokyo Station, unde stam 10 minute pana ne mutam la terminalul la care trebuie sa ajungem iar de acolo avem tren la 9:10, trebuie sa plecam mai repede din Takadanobaba si sa ajngem la si jumatate. Era prea mult pentru el, si trebuia sa se trezeasca prea devreme (oricum cu o ora mai tarziu decat mine). Si nu s-a trezit. I-am trimis un mesaj cand deja era cam tarziu si mi-a zis ca ajunge in 5 minte. Adormise la loc. Ca sa ajungem oarecum la timp, doar vreo 3 minte sa intarziem, am facut un artificiu de trenuri. Luam un tren pana undeva si de acolo schimbam, astfel ajungeam cu 5 minute mai repede decat daca mergeam cu un tren direct.
Insa socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Trenul avea intarziere de 10 minute din cauza ca cineva se sinucise, din nou, aruncandu-se in fata trenului. Asta cu aruncatul in fata trenului e o chestie zilnica. In fiecare zi, cel putin un tren are intarziere din cauza unui sinucigas. Japonezii nu stiu ce e aia viata grea si cum dau un pic de probleme hop se si omoara. Insa au uitat de harakiri si acum incurca treburile altor mii de oameni. Insa despre asta poate voi scrie altadata.
Cu 7 minute intarziere am ajuns la destinatie. Bine ca nu eram ultimii ajunsi. Dupa noi au mai venit doi.

Si acum sa ma intorc la subiectul principal.

Sa incepem cu localizarea orasului (imaginile de mai jos) si cateva date despre el.
Niigata este cel mai important producator de orez pentru Japonia. Fiind numit orasul apei, este strabatut de multe rauri, este perfect pentru productia de orez, orezul iubeste apa. Orasul este un important centru international, avand n complex de sali de conferinte utilizat de G8. Este un important oras turistic in Japonia datorita raurilor si productiei de sake.

Cei care au facut Constructii la Iasi, si stiu sigur ca cei de la engleza au vazut poza din lateral. In 1964, la ora 20:30 in Niigata a avut loc un cutremur de 7.4 grade pe scara Richter. Cutremurul a avut urmari devastatoare din cauza efectelor lichefierii solului. Nigata se afla oarecum pe o insula. Dupa cu vedeti de pe captura de pe Google Maps, orasul are doua parti: pe continent si o insula intre Raul Shinano si Marea Chinei. Insula e formata din nisipuri, pamanturi noi iar din acest motiv a aparut lichefierea.
Ceea ce e spectaculos, daca imi permiteti sa spun asa, la acest cutremur e ca in urma cutremurului orasul s-a miscat cu 13 metri. Astfel unele proprietati ale oamenilor au devenim mai mari, altele mai mici. Raul Shinano s-a ingustat cu 8 metri si toate astea numai pe latura cu pamanturi noi. Este singura locatie din lume unde a avut loc asa o mare miscare. Exista o Sala Polivalenta, undeva pe malul raului care s-a deplasat 8 metri. Specialistii spun ca s-a desprins de fundatia pe piloti si acum sta pe pamant fara fundatii. Primaria nu a dat voie sa se faca investigatii pentru ca le este frica de ceea ce vor afla. Dupa cutremur au disparut tevi de apa sau gaze, tevi ce probabil odata cu miscarea pamantului au ajuns pe fundul raului. Podurile s-au daramat si drumurile s-au curbat.

Singurul pod care a ramas in picioare este un pod vechi, insa, dupa cutremur era mai lung decat raul. Astfel, soseaua ce se afla pe marginea lacului acum e curbata, ca sa poata trece pe sub pod. Mai exista cateva soseele ce erau drepte inainte de cutremur ia apoi s-au curbat, una dintre ele o puteti vedea in poza din lateral.
Una din cele mai mari pierderi este considerat un pod ce fusese dat in folosinta cu 2 luni inainte de cutremur. Podul era sustinut de un rand de piloti metalici, cu fundatie de beton, Acum podul a fosr refacut si are doua randuri de piloti, iar cei vechi, inclinati inca se pot vedea. Detalii aveti in imaginile de mai jos:
Podul astazi

Podul imediat dupa cutremur:

Podul ce a rezistat cutremurului (pod din beton ce a fost proiectat fara a se cunoste prea multe notiuni de rezistenta)

Pierderile au fost multe: scoli ce s-au daramat, case distruse, cladiri ce si-au pierdut stabilitiatea. Cercetatorii (printre care si prful meu) au lucrat ani in sir pentru a culege inforatii, au facut masuratori, au calculat cum si de unde s-a miscat pamantul. Cutremul din 1964 a fost o temelie pentru cercetarea in domeniul lichefiereii. De aceea profesorul Hamada face aceasta excursie in fiecare an cu studentii din anul 4 si cu studentii noi.
Eu am invatat multe din aceasta excursie, si oarecum ,acest articol poate fi bun pentru cineva ce vrea sa faca un referat sau prezentare pe aceasta tema.
Cum blogul asta va rezista, sper eu, multi ani, daca cineva citeste acest aricol, si are nevoie de informatii suplimentare, sa imi lase un comentariu si poate il pot ajuta.
Pe curand...

FC Intercity Bucuresti

2011-11-25T15:00:00.000+09:00

Intotdeauna m-am intrebat care e diferenta intre Intercity si Rapid... Diferenta inafara de pret. Pe timpuri cica Intercity era cel care avea vagon restaurant si confortul era mai sporit insa numarul de opriri pe o ruta e acesi. In zilele noastre nu e nici o diferenta, aceleasi vagoane, aceleasi conditii... insa intercity e mai scump.
Zilele astea am citit pe net ca odata cu aparitia programului de iarna a trenurilor, pe langa bine cunoscuta scumpire, trenurile vor avea alt nume. Asa ca Intercity si Rapid devin unul singur, numit Intercity, Acceleratul se va numii Inter Regio iau pesonalul, Regio.
Si asa se duce traditia numelui de tren, ce e de ani de zile. Acceasi chestie e si invatatorii care, cica, conform noii legi a invatamantului nu se mai numesc asa, ci profesori primari.
Insa eu ma gandesc la doua lucruri:
1. Pe timp de criza, cand reprezentantii Ministerului Transportului bat fierul cu textul: CFR trebuie organizat, vom da afara n% din angajati, mergem in gol : trenuririle merg goale asa ca scoatem din trenuri. Pai acum cand dati oameni afara, v-ati gasit sa schimbati numele la tren? Pai acum cheltuim bani cu implementarea noilor nume in programul ce da bilete, in noile tabele cu nume de tren si tot asa? Si care e eplicatia lui Boagiu: Reimprospatam imaginea CFR ca prces de resurictate? Oare o sa schimbe si sigla? Cu frunza lui Udrea pusa pe cale ferata?
2. Echipa de fotbal Rapic isi va schimba numele in Intercity?

Pe curand...

Nu ma pot abtine!

2011-11-24T22:08:00.001+09:00

Mi-am promis mie si am promis celor care citesc acest blog ca nu il voi mai transforma intr-o unealta de razbunare si ca nu voi mai scrie articole ce jignesc pe cineva.
Insa nu ma pot abtine! Imi fierbe sangele in vene si sunt irascibil rau din caza racelii si vreau sa stie toata lumea pana unde poate merge nesimtirea la unii.

Probabil ca toti ati avut in grupa/clasa acel coleg care niciodata nu venea la scoala si la sfarsit de semestru, in sesiune te freca la cap cu telefoane, vizite la domiciliu, buzz-uri pe mess, mailuri, sms-uri de ajutor. L-ai ajutata odata, de doua ori si apoi ai inceput sa il refuzi. Cel putin asa a fost in cazul meu. Mi-e mi-a pus capac intr-o dimineata de septembrie cand dormeam atat de bine iar un aple de la el m-a trezit. Era si indignat ca eu dorm in timp ce el da restante. De atunci nu i-am mai raspuns niciodata. Odata m-a sunat la 4 dimineata, de pe un alt numar, praf de beat si drogat sa imi multumeasca ca exist. Apoi mi-a trimis un mesaj in care spunea ca mananc cacat, mesaj care nu trebuia sa fie pentru mine.
Zilele trecute mi-a trimis mesaj pe facebook. Cica e la master, la Geotehnica si si-a ales ca tema de dizertatie lichefierea. Stie (cum sa nu stie) ca sunt in Japonia si vrea ajutor. Sa ii scanez materiale si sa i le trimit. Ii spun ca mi-am schimbat tema de dizeratie si acum o vrea pe aia. Ba, e nesmtit rau de tot! Nu intelege ca nu vreau sa il ajut, el chiar crede ca eu glumesc. In primul rand nu ii dau tema mea, in al doilea rand am un an jumatate sa o fac, inca nu m-am apucat, in al treilea rand nu ii caut nimic! Sa mor eu! M-a mai ajutat cineva sa il ajut cu materiale si o sa o fac si cu toate ca sunt aceleasi, leprei nu i le dau!

Si daca asta ar fi singura problema. Nu stiu cum, dar vin toate asa una peste alta... Urasc cand prietenii mei sufera si urasc oamenii care ii fac sa sufere si urasc pe oamenii care sunt prieteni cu cei ce imi fac prietenii sa sufere (exagerez). Am un prieten bun (poate sa fie el sau ea, nu vreau sa-i spun sexul) ce a facut o schimbare radicala de viata, luand-o arecum de la capat ca sa scape de cineva. Sa uite pe cineva din cauza caruia a suferit. Motivul de suferinta e o terta persoana. Care nu ma cunoaste personal, nu m-a vazut in viata mea, insa o fu*e grija de prietenii prietenului meu. Deci, si de mine. Si pentru ca am profil privat pe facebook, cred, mi-a dat add ieri. De parca nu putea sa vada pozele de pe pagina celui ce a facut sa sufere. I-am trimis un mesaj privat si i-am zis ca nu o cunosc (pe ea, persoana) si ca o sa ii dau accept dupa ce o cunosc, daca este cazul. Simplul motiv ca e cine e cu persoana pe care o stiu (persoana pe care am numit-o in mesaj, cunostinta), nu ii ofera privilegiul sa fim prieteni pe facebook.
Si nesimtita imi raspunde pe un ton sarcastic: ca nu mi-a dat ea add, ci ca s-a dat singur (ca facebookul asta e persoana si face activitati de una singura) si ca nici nu vrea sa fie prieten cu mine din cauza ca avem o cunostiinta comuna (si a pus nostinta intre ghilimele, cica ma citeaza). Apoi imi zice Pa!
Pa sa-i zici lu cui vrei tu, nu mie! (si m-am abtinut sa nu zic "lui mata!" oups!). Mai are si tupeu. Nu i-a convenit cand i-am zis ca nu ii dau accept si o face pe desteapta cu mine! Si pun pariu ca s-a dus cu para la respectivul...
Hai pa!... adica...
Pe curand...

Oups, Gafe la montaj...

2011-11-24T14:00:00.000+09:00

In fiecare zi imi iau dozele de sitri, cu regularitate de pe Facebook (sa vad ce imi mai fac prietenii), Antena 3 (sa aflu ce se mai intapla in tara si in lume), Pagina de media (sa faltu noutati din indusria media) si nu in ultimul rand de pe TVBlog (sa aflu noutati despre pasiunea mea, serialele).
Cei de la TvBlog au o rubrica numita Oups, Gafe la montaj. Mereu ma intrebam cum vad unii gafele si le trimit. O singura data vazusem si eu o gafa la Neveste Disperate si deja era publicata pe blog.
Insa zilele trecute am vazut si eu o gafa la Mentalist. Am trimis mail cu gafa si baietii, profi, cum au primit mailul mi-au si raspuns si au si postat-o. O puteti vedea aici.
Si acum sunt mandru ca au unul din site-urile mele preferate au postat ceva de la mine.
Pe curand...

Mentalitati

2011-11-23T13:30:00.000+09:00

O saptamana intreaga (saptamana trecuta) am mancat numai macare naspa in camin pentru ca vineri sa avem Shushi Don (Tekka-Don). Cred ca bugetul e limitat in fiecare saptamana si cum Shushi e o mancare scumpa, am mancat carne fiarta cu cartofi sau Ramen toata saptamana.
Imi pusesem o intrebare atunci cand am mancat pentru prima data Shusi si anume de ce e asa de scump? Doar e o bucatica de carne de peste, cruda, pe niste orez. Explicatia e logica, carnea e foarte proaspata, se folosete numai cea mai buna carne din tot fileul, si modul de preparare e complicat. Pestele trebuie sa stea in otet de orez nu prea mult ca ia gustul de otet dar nici prea putin ca nu sunt omorati microbii care sunt in carnea cruda.

Inainte sa plec din Romania daca ma puneai sa mananc peste crud ti-l dadeam peste ochi. Acum imi place. Din totdeauna, am incercat sa gust din toate, broaste, sarpe, caracatita care nu mi-a placut. Faptul ca sunt open-mind m-a ajutat mult in Japonia pentru ca altfel nu stiu daca puneam gura pe ceva. Acum mancanc Creveti, tot felul de chestii marine ce nu stiu ce sunt, peste crud, meduze...
Si imi aduc aminte de vorba aia din popor: ""Stie taranu ce-i aia mancare?". De fiecare data cand cineva nu vrea sa icerce ceva ce e nou, e altfel, din punct de vedere culinar (gen branza cu mucegai, sau fructele de mare) ii spui vorba asta... Totul porneste de la mentalitati.
Omul cu cat e mai limitat in gandire are mai multe mentalitati. Oamenii prosti sunt cei ce sunt credinciosi, habotnici. Pentru ca intelectul nu ii ajuta sa isi puna intrebari dincolo de ce li se spune. Ca in Evul Mediu: Crede si nu Cerceta. Insa cu cat sunt mai cultivati, mai cititi, mai educati, incep sa isi puna intrebari, incep sa incerece noi lucruri, dincolo de cele uzuale. Asa e si cu mancarea... Avem mentalitati despre ea. Daca o natie intreaga de oameni mananca asa ceva, si sunt o natie de oameni destepti, o tara bogata, un model de economie, nu niste barbari din Africa (nu ca as avea ceva cu ei, insa nu m-as incredinta in gusturile lor culinare), de ce sa nu mancam si noi...? Va spun Shushi e bun. E ciudat, simti carnea cruda in gura, are alta textura, e mai innecacioasa, insa e gustos. e proaspat... nu are sange... La mine e totul pana la sange, de aia nu mananc carnea decat bine facuta.
Dar merg cu gandul mai departe si imi aduc aminte de o intrebare pe care mi-a pus-o Nate: De ce Ok sa mananci porc si nu e Ok sa mananci caine?
Dupa cum spuneam intr-un articol acum o saptamana, am inceput sa avem niste seri de film. De obicei Nate (chinezul din grupul meu de cunostinte din camin- cel care mi-e cel mai drag din toti, pentru ca este ca un copil care a descoperit dulciurile, se bucura de Japonia cu toata fiinta lui, pentru ca e liber, pentru ca a scapat de conunism- dar o sa scriu odata un articol si despre asta) alege filmele . Intr-una din serile astea el a zis ca Amricanii fac filme cu Diavoli si exorcizari pentru ca noua ne e frica de asa ceva, pentru ca suntem crestini, ei nu cred in asa ceva asa ca nu le e frica, insa ei cred in fantome si de aia filmele lor sunt cu fantome. De aici pornise o intreaga discutie despre mentalitati si diferente ce pornesc de la cultura (inclusiv vesnica mea problema cu parul pubian la fete care nu ar trebuii sa existe insa Asiaticii il considera sexy) si am ajuns la mancare. L-am intrebat daca a mancat vreodata caine pentru ca stiu ca in China se mananca si mi-a zis ca da. Si ca e foarte bun. Am fost oripilat, si nu numai eu, inclusiv Satoshi care e japonez... Iar Nate a pus intrebarea... Singurul lucru care mi-a venit in minte a fost: Deoarece cainele e animal de companie si e cel mai bun prieten al omului. Nate a zis ca multi oameni au ca animal de companie un purcelus. Sunt acele rase ce nu cresc mari si care nu se mananca. Asa e si cu cainii: exista o rasa care se mananca. Eu ma gandeam numai la scandalurile din anii trecuti, cand desoperisera caini in loc de miei in magazine imprivizate intainte de Paste...
Insa totul dinte de mentalitate... Daca am fi obijnuiti sa mancam caine, nu ni s-ar mai parea macabru. Asa cum musulmanii nu mananca porc pentru ca il considera impur...
Pe curand...

Shutter

2011-11-22T14:30:00.000+09:00

Asiaticii, si cand spun asiatici ma refer la Asia-Pacific sunt mari amatori de filme Horror. Toate filmele lor horror sunt de obicei cu fantome pentru ca ei cred in fantome, conform religiei. In Tailanda se crede ca fiecare casa are o fantoma insa nu se stie daca fantoma e buna sau rea, asa ca trebuie sa ii oferi anumite lucruri ca sa nu o superi. Chinezii au tot felul de statui care alunga sufletele ratacite iar japonezii fac filme despre asta. Filme ca Ring sau The Grudge au fost readaptate in US (ca orice lucru de succes, americanii incearca sa il refaca).
Dupa cum povesteam acum o saptamana, am inceput un fel de traditie de seri de filme, in fiecare weekend, in camin. Printre filmele pe care le-am vazut se numara si Shutter, unul din cele mai cunoscute filme horror din Tailanda.
In urma postarii articolului am aflat de la Ancuta si Lemur ca exista o varianta americana si la Shutter. Nu stiu cum imi scapase, dar am zis ca trebuie sa-l vad. Cum am vazut pagina de pe IMDb a filmului am realizat de ce nu il vazusem, actrita principala e Rachael Taylor si nu pot sa o sufar. Nu mi-a placut de ea nici in Grey's Anatomy, nici in Charlie's Angels, nu mi-a placut nici aici. E prea dlonda pentru sprancenele alea negre si joaca prost rau de tot... Asa ca am inceput cu capsa pusa pe film... si a fost din ce in ce mai prost...

ATENTIE! Urmeaza spoilere! Daca vreit sa vedeti filmele, oricare in ele va recomand sa nu cititi.

Singurul plus pe care il are varinata americana e ca povestea se leaga mai bine, e un pic mai siropoasa, insa are sens. In rest filmul e vraiste. Cred ca japonezii il urasc... O sa incep cu lucrurile care mi s-au parut deplasate rau de tot, iar apoi o sa fac o comparatie intre filme.
Personajele principale se muta in Tokyo pentru ca el primeste un job acolo. Pai niciodata in Japonia nu o sa gasesti un apartament atat de mare ca cel pe care il aveau ei. Japonezii nu traiesc in case mari, casele lor au 100 de mp, nu construiesc apartamente mari pentru ca nu au acest concept. Apoi au filmat numai in statiile de tren moderne, cred ca asa li s-a dat aprobare, ca sa faca reclama la Japonia. Nu exista japonezi care sa vorbeasca asa de bine engleza, ca cei din film, o spun din proprie experienta. Am auzit engleza profesorilor, profesori ce au predat si in America, engleza tinerilor, ce au certificate de engleza, au accent, asa cum in filme rusii accent de rusi, asiaticii au accentul lor. Poate ca chinezii nu au accentul atat de evidentiat, ca sunt chinezi si ei copiaza orice, inclusiv accentul. Inteleg ca au folosit actori asiatici ce locuiesc la Hollywood, dar puteau sa le spuna sa vorbeasca cu accent.
Si cea mai mare greseala este un intreg personaj, asistenta lui. Pai niciodata in viata lor Japonezii nu o sa fie tandrii in public, nu o sa vezi o femeie care sa mangaie un barbat, care nu e sotul ei, sau care sa se poarte ca o flusturatica, asa cum se comporta gagica asta in film.
Si ca sa mai spun ceva despre faptul ca a fost filmat in Tokyo, multe dintre cladiri le-am recunoscut, si sunt mandru de asta... Am mai avut sentimentul asta cand vedeam la tv manifestarile din fata Parlamentului din Atena si imi aduceam aminte cum treceam in fiecare zi pe acolo, cand am fost la Ral.

Remake, remake, insa fiecare producator are viziunea lui asa ca varianta americana a fost un pic diferita de cea tailandeza.
1.In filmul tailandez, care incepe tot cu o nunta, se casatoreste unul din prietenii personajului principal, insa in cel american se casatoresc personajele principale.
2. Scena cu accidentul este mai bine gandita in varianta americana. Masina se invarte, sa lovesc de un copac, lesina si cand se trezesc fata peste care au dat nu mai e. El nu vede fata asa ca ii spune ei ca poate a fost un animal. Cheama si politia. Tailandezii sunt mai certati cu legea si cand lovesc cu masina, fata, el ii spune sa fuga de la locul accidentului. El vede peste cine a dat, stia ca e fosta si nu zice nimic.
3. In varianta originala protagonistii afla de fotogafiile in care se vad fantome de la un expert in domeniu, in remake, apare un tip care avea o revista despre asa ceva si mai e si un clar-vazator.
3. Americanii ne arata ca prietenii protagonistului mor, in diferite feluri, in original, il vedem doar pe cel ce se arunca de la balcon si aflam ca celalalt a facut la fel.
4.Moarta era studenta, tocilara iar protagonistul a fost iubitul ei, insa i-a fost rusine cu ea in fata prietenilor lui si a parasit-o, in varianta originala. In povestea americana fantoma e translator, ce face o pasiune nebuna pentru protagonist si pentru ca era geloasa si nebuna o paraseste.
5. Tailandezii sunt groaznici. Mama moartei, tinea cadravul in casa, ca nu vroia sa o considere moarta, americanii ne spun ca se otraveste si moare singura in veranda.
6. Protagonista il iarta pe el la final, in filmul original, americanii sunt mai pragmatici iar el nu merita iertarea.

Filmul Thai mi-a placut atat de mult, fiind impresionat de ideea fantomei ce statea in carca lui, au fost cateva momente in care chiar ca m-am speriat, filmul m-a tinut in suspans pana la sfarsit. Poate si pentru ca stiam ce se intampla si pentru ca ea e o actrita proasta, filmul american a lasat mult de dorit. Povestea se leaga mai bine insa nu e de groaza mai deloc. E destul de light...
Nu stiu de ce de fiecare data ceva ce e bun trebuie refacut si de fiecare data iese mai prost. Poate ce pentru ca artistii intotdeauna cred ca abordarea lor e mai buna. Si asa au inventat Remake-urile.
Nu am gasit varianta indiana (sau mai vine spus variantele, ca cica sunt 3, insa una din ele e luata in considerare), Click, din 2010.

Pe curand...

Vine Habu!!!

2011-11-21T14:00:00.000+09:00

Saptamana asta vine Habu in Iasi. Nu stiu cand pentru ca nu mi-a raspuns la mesjul pe i l-am trimis insa stiu ca vine din doua surse: Ral si Ilinca. Toata povestea asta mi-a transmis niste sentimente ciudate. Afara ploua mai mereu iar cand nu ploua e frig. Toamna si-a intrat in gratii iar vremea asta imi amisteste de toamnele din Iasi. Si in special de anul trecut, cand Habu a venit sa vorbeasca cu profii de la master, despre situatia lui, Cred ca de asta vine si acum...
De obcei cand vine in Iasi ieseam ca nebunii prin baruri la ceaiuri sau prin oras noaptea, pentru ca ii este dor de viata asta si in cele cateva zile pe care le petrecea in Iasi vroia sa isi aduca aminte de cum era.
Acum nu stiu ce o sa faca... Ral e la servicu mai mereu, eu, Lavinia, Shumy nu mai suntem, Q e mai mereu ocupat cu munca, Ilnca e inca la Bacau, Andrei lucreza... O sa ii fie naspa insa naspa imi e si mie. De cand am aflat ca vine, am un gol in stomac pentru ca am realizat cat imi e de dor de ei toti, de familie, de casa, de prieteni, de Iasi...
Daca eram la Iasi, acum faceam curatenie generala sa il pimim la noi (la mine si la Andrei in camera) cu bratele deshise. Andrei se ducea la Roxana si eu ramaneam cu Habu si il bateam la cap sa nu stea pana tarziu treaz ca trebuie sa mearga dimineata la scoala si ca trebuie sa trag de el sa se trezeasca. Insa ajungeam sa stam la povesti jumatate de noapte iar dimineata injuram telefoanele cund sunau... Insa acum, ca vine in Iasi, si are timp liber, astept sa ma sune pe Skype sa imi mai zica ce face...
Si cred ca ar trebuii sa ii dau un semn si lui Andrei ca nu mai stiu nimic nici de el...
Pe curand...

Joaca de-a fotografia

2011-11-20T17:56:00.001+09:00

Acum 4 luni si 4 zile am pierdut o parte din viata mea de blogger. Odata cu lansarea google+ toate pozele mele de pe blog, salvate automat pe picasa au fost mutate pe +. Am vrut sa le sterg de acolo ca nu aveau ce cauta pe un site de socializare insa le au fost sterse de peste tot: de pe picasa si de pe bloguri. Asa am pierdut pozele de la fiecare articol de pe blog, dar si mai grav, photoblogul. Nu mai era nici o poza. 300 de articole goale. O imagine neagra cu un semn de exclamare.
Azi am facut curatenie acolo. Am sters toate articolele si am publicat primele 4 noi fotografii de pe noul photoblog. I-am schimbat aspectul. E o tema simpla si banala, un albastru sters, O insiruire de imagini. Apesi pe imagine, se mareste si aflii detalii. De acum fiecare fotografie v-a avea o poveste si ori de cate ori voi avea timp voi posta cate o imagine acolo.
Deci, nu uitati sa vizitati: Horea Sibisteanu- Joacade-a fotografia.

Pe curand...

Earthquake Risk Management

2011-11-20T14:00:00.000+09:00

UPDATE: Azi am primit rezultatul la examen. Nu numai ca l-am luat, dar l-am luat cu A!!!

De mult nu am mai scris un articol despre faculate, insa e acelasi lucru zi de zi, saptamana de saptamana. Mai putin saptamana ce tocmai a trecut.
Totul a inceput acum doua saptamani cand am primit un mail de la Guo (aka Kaku - doctorandul din China al profesorului Hamada, numele lui chinezesc e Guo insa kanjiul care ii reprezinta numele se citeste in japoneza Kaku si atunci toata lumea ii spune Kaku) ca in sapamna 15-18 noiebrie in zilele de luni, marti, miercuri si vineri in intervalul orar 2 si 3 are loc ceva (nu se exprimase corect si nu stiam exact ce anume e, asa ca am tras concluzia ca e o conferinta) cu numele de Earthquake Risk Management si ca ar trebuii sa mergem pentru ca profesorul Hamada ne-a invoit de la toate orele ca sa mergem acolo.

Insa eu am uitat de asa zisa conferinta si luni aveam programare la dentist la 12 iar prima ora de curs era de la 10:40 la 12:10. Asa ca am zis ca ma duc la cea de dupamasa (13-14:30). Mare mi-a fost surpriza cand am aflat ca e un curs intensiv si ca la final daca il absolvim vom primii credite (inca 2 credite e perfect) si o diploma cu care putem lucra in asigurari, diploma recunoscuta in Japonia, US, si Anglia.
Proful, Charles Scawtorn, pe langa faptul ca e colaboratori cu Waseda, profesor la Kyoto, colaborator cu o univesitate din California, de unde e el, mai e si un pioner in asigurari impotriva calamitatilor naturale si fondatorul uneia din principalele firme de Primers din US.
In 4 zile am pornit de la elemente de baza: ce este un cutremur, ce este maginitudinea, intensitatea, ce este un hazard, ce insemna pierderea, ce inseamna riscul, care sunt cele patru modalitati de a intervenii impotriva unui hazard (locational- mutam locatia bunului, Design- construim o cladire mai rezistenta sau o inbunatatim prin contravantuiri sau marim fundatia, etc, operational- imbunatatim serviciile de ajutor- alarme anti-cutremur, viteza mare de reactie a pomierilor, ambulantei si risk transpher- asigurari). Pornind de la asta si de relatia Gutemberg-Richter, relatie ce ne da probabilitatea aparitiei unui eveniment intr-un punct dat, cu cateva cunostinte de probabilitate si ceva cunostiinte de asigurari, am invatat cum sa calculam valoarea unei asigurari pentru dezastre (am discutat despre cutremure dar sunt aceleasi formule si pentru inundatii sau alunecari de teren sau alte catastrofe naturale) pentru o casa sau un portofoliu de cladiri.Am discutat despre cum functioneza asigurarile, despre CatBonds (un fel de obligatiuni ce se vand pe bursa, ce devin destul de populare pentru cei cu bani, acum cand actinuile scad din cauza economiei. O compania cu un risc mare de calamitate, gen Disney Land Tokyo, care e pe malul golfului Tokyo, vinde astfel de obligatiuni pe 4-5 ani si spune ca daca in aceasta perioada nu exista niciun cutremur, va da banii inapoi, plus dobanda, insa daca exista un cutremur ce afecteza locatia, invesitorul nu mai primeste banii.) si economie in general.
De la o zi la alta aveam de citit cam 100 de pagini si de facut o tema, in excel. Aveam un situ, cu un portofoliu de cladiri (prima tema a fost cu o cladire), si doua falii unde se pot produce cutremure. Generam 1000 de cutremure pe fiecare falie, de magnitudini diferite (utilizand relatia G-R), si calculam probabilitatea efectelor asupra portofoloului, apoi lucrurile se complicam, calculam pretul asigurarii, optimizarea pentru portofoliu cu sau fara optimizari si tot asa. Cam vreo 3 ore de munca in fiecare seara pentru tema.
Miercuri aparuse o problmea, aflasem ca trebuia sa ne inscriem la cursul asta, pentru a avea creditele, odata cu celalate cursuri, la inceputul semestrului. Insa cum nu stiusem nimic despre asa ceva, am ratat inscrierea. Insa cei de la secretariat, si proful ne-au ajutat (pe mine si Hakan) sa ne inscriem. Asa ca vineri am dat examen, de aceea joi am plecat mai repede de la competita sportiva.
Examenul a constat in 10 intrebari teoretice si o tema pentru acasa, la fel ca cele pe care le-am avut in fiecare zi, pe care trebuie sa o trimitem pe mail pana luni. Ar trebuii sa ma apuc de ea... la noapte :))
Cam de asta ma plangeam zilele astea ca nu am avut timp de nimic. Nu ma mai intereseaza daca iau sau nu examenul (am gresit toate temele iar excelul meu are o eroare: nu imi merge functia frequency) sunt bucuros ca am invatat lucrurile astea. Insa mi-ar place sa il iau...
Pe curand...

Waseda's Lab Baseball Competition

2011-11-19T10:35:00.001+09:00

Dupa cum spuneam si ieri, am ramas dator cu cateva articole despre evenimentele ce s-au intamplat saptamana asta.
Joi a avut loc o competitie de baseball intre laboratoarele faculatilor tehnice de la Waseda. O zi intreaga, de la 9 la 4 pe cateva terenuri, undeva la capatul Tokyo-lui, pe langa Narita, echipele s-au luptat pentru marele titlul de campion al laboratoarelor.
Ziua a fost destul de lunga. M-am trezit la 6 ca sa plec inspre statie la 6 jumatate. Trebuia sa ma vad cu Hakan in Takadanobaba iar de acolo sa luam trenul pe linia JR pana la Nipori (vreo 15 minute) iar de acolo schimbam iarasi linia, pana in Edogawa, cam 30 de minute.

Dar sa incept cu inceputul. Pana acum m-am plans de nenumarate ori de aglomeatia din tren de la ora 5, atunci cand lumea se intoarce acasa. Ei, insa nu toti oamenii care munces se intorc la 5 acasa, o parte din ei mai raman sa faca cumparaturi sau sa plateasca cine stie ce. Abia joi am aflat ce insemana adevarata aglomeratie.
Mai jos puteit vedea niste filmulete de pe youtube, facute in 1991 si 2008, situatia fiind aceasi, iar linia pe care snt facute e linia pe care merg eu din camin la scoala si inapoi (Enbed-ul filmuletelor a fost scos din uz de aceea postez linkurile):
http://www.youtube.com/watch?v=53cgj-FJQhg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=8ScexNfYbBQ&feature=related
Cand a ajuns trenul in statie si am vazut ca deja e full mi-am pus mainele in cap. Daca nu ma urcam in asta is asteptam 10 minute pentru celalat, era prea tarziu... Trebuia sa ma urc. Abia am intrat si m-am gandit ca in statia urmatoare lumea o sa coboare, ca de obicei in Tanashi coboara multa lume. Insa nu am gandit ca toata lumea care are serviciu la 8 undeva departe e in tren la 6 jumate, in schimb ce aia lucreaza in Tanashi o sa fie in tren peste o ora. In Tanashi, s-au mai urcat vreo 10 iar eu am fost impins din mijlocul palierului dintre usi, undeva spre usa din fata. La a doua statie, deja ajunsesem lipit de un geam, abia mai putand rasufla. Tin sa spun ca afara fiind frig, eram gors imbracat, insa in tren era cald de nu mai puteai si transiram prin toti porii. In ultima statie inainte de coborare, am vazut, in reflexia din geam cum oamenii erau impinsi de lucratorii de la compania feroviara, in tren... Ma gandeam cu groaza, unde o sa se mai impinga in mine, insa am scapat usor. Cand am coborat din tren, am fost oarecum impins cu o intreaga masa de oameni, afara.

Dar sa ma intorc la competie. Pe la 8 jumatate am ajuns in Edogawa. Lumea a inceput sa se schimbe in echipament, am ajuns la terenul destinat noua, pentru optimi si au inceput meciurile. La primele doua meciuri, pana la pauza de masa, am asistat, apoi am plecat pentru ca trebuia sa fac o tema si sa invat pentru ca vineri aveam examen (dar despre asta voi vorbii maine).

Primul meci a fost remiza, insa l-am castigat la "foarfece-piatra-hartie" - asa se rezolva remizele :)), iar al doilea l-am pierdut. Am inteles ca am ajuns undeva pana in sferturi, castigatori au fost cei din laboratorul de Ingineria Mediului.
Competia s-a terminat undeva la 4 si ceva dupamasa iar la 6 a fost o petrecere. Am ratat-o pentru ca eram stresat tare cu invatatul, insa trebuie sa platesc pentru ea. Colegii de laborator au rezervat locuri pentru noi (fara sa ne intrebe) si trebuie sa platim cu toate ca nu am fost.
Pe curand...

Excuses, excuses, excuses...

2011-11-18T15:10:00.001+09:00

Da stiu... va cer scuze din nou pentru ca am lasat-o, din nou, moale cu blogul. Dupa cateva articole despre muzica, am facut si o pauza... Si poate ca numele articoului ar trebuii sa fie "Din nou..." insa sunt doar scuze, cu noi motive pentru ele.
Am avut o saptamana ingrozitoare... Full: un curs intensiv, programare la dentist din doua in doua zile, ceva prbleme organizatorice si o competite de baseball. Despre curs si despre baseball o sa scriu in weekdend. Acum sunt intr-o pauza, intre curs si dentist, dupa ce am rezolvat 2/3 din problemele organizatorice.
Sunt rupt de oboseala si ma gandesc la Raluca (Dumitrescu): oare cum poate sa aiba un intreg semestru asa? Eu dupa o saptamana sunt mort... Migrena, oboseala...
Am ramas in urma cu serialele saptamana asta, nu am lucrat nimic pentru dizertatie...
Dar vine weekendul si luni sper sa fie mai bine...
Revin cu detalii zilele astea (maine si poimanie)...
Pe curand....

Serile de film

2011-11-16T18:50:00.001+09:00

Cum cateva saptamani am inceput o traditie in camin. In fiecare weekend, sambata sa duminica seara ne uitam la un film impreuna. De obicei ne adunam in camera la Satoshi pentru ca el are tv si e ecranul mai mare. Ideea a inceput de Hollowen cand am decis sa vedem The Ring (filmul ala cu cei care mureau la o saptamana dupa ce vedeau un filmulet) varianta americana si varainta originala, cea japoneza.

Apoi saptamana urmatoare am vazut The Grudge, varianta americana, si varianta originala, cea japoneza. Am descoperit ca japonezii sunt experti in filme de groaza, si americanii sunt experti in adaptarea lor.
A doua saptamana am vazut un film de groaza tailandez, numit Shutter. Mi s-a parut extraordinara ideea insa nu a fost prea infricosator.

Apoi am vazut un film romanesc pentru ca toata lumea ma intreba cum sunt filmele romanesti. Aveam in calculator "Buna, ce faci?" si chiar le-a placut.

Ultimul film vazut a fost Grave Encounter un film nou din 2011. Filmul e gen Brear Wich sau Paranormal Activity sau Quarantine (care apropos, e adaptarea unui film spaniol), adica e un film ce incearca sa para o poveste adevarata, fiind filmat cu camere neprofesionale. Povestea prezinta o echipa de vanatori de fantome ce fac o emisiune in cladiri bantuite, si experienta lor in una din locatii. Filmul merita vazut.

Astept cu nerabdare urmatoarele propuneri.
Pe curand...

Star factory

2011-11-15T14:00:00.000+09:00

Inainte de Romanii au Talent, de X-factor sau Vocea Romaniei, Prima TV a fost prima televiziune care si-a incercat norocul cu emisiunele de tip talent. Si nu ma refer la Megastar, care a fost totusi prima emisiune importanta de acest gen si care din pacate nu a produs decat un singur nume, pentru ca nu s-a auzit nimic de castigatorii sezonului doi sau trei, decat ca i-am vazut apoi pe la alte talent showuri.

Intainte chiar de Alege Asia (care era prezentata de ) si Popstar, acum 8 ani a fost Star Factory. Intre doua sezoane de Big Brother, in anii de succes ai postului Prima Tv, a existat acest concus ce imbina un talent show cu ideea de Big Brother, pentru ca toti concurentii erau filmati in casa.
Cu toate ca nimeni nu prea isi mai aduce aminte de concusul din 2003, totusi castigatorul lui a devenit una din vetetele zilelor noastre, Alex Velea. Pe vremea aia era grasut si canta hip-hop, iar in finala s-a luptat cu Lora, ex-Wasabi. Mai sunt cateva fete cunoscute pe acolo, printre care tipul de culoare care canta melodia cu "mai avem nevoie si de iarba". Eu tin minte ca am vrut sa castige ea si am fost dezamagit de alegerea jurului. Nici nu mai stiu exact cine era in juriu... inafara de Nicu Alifantis care era Seful Juriului insa tin minte ca participantii aveau un psiholog si anume pe Soso, castigatorul Big Brother1.
Cu chiu cu vai am gasit si site-ul emisiunii pentru mai multe detalii.
Iar mai jos aveti o melodie de grup a concurentilor.

Pe curand...

In loc de photoblog...

2011-11-14T18:10:00.001+09:00

Mi-e dor de photoblog... insa e distrus din pacate... Am pierdut toate pozele odata cu google+.
Poate o sa incep sa posrez din nou, lasand in urmat toate articolele fara continut. Acum e un photoblog fara fotografii... e trist.
Insa pana atunci, mi-am mai ncercat norocul cu deviantart-ul si am postat acolo o fotografie pe care am facut-o in vizita in orasele afectate de tsunami, poza pe care am modificat-o un pic cu un programel de pe iPhone.
Chiar ca e "Joaca de-a fotografia"...

Like Bacovian sadness by ~horicas on deviantART
Pe curand...

Romagi

2011-11-14T12:30:00.000+09:00

Nici nu știți de când vroiam să scriu articolul ăsta... Cred că de vreo 6-7 săptâmâni... Însă nu aveam niciodată aparatul foto cu mine la școală iar vechiul meu telefon, ce îl foloseam ca pe un iPod nu avea o cameră asa de bună. Ori nu găseam cuvantul potrivit pe care să îl fotografiez. Cuvântul care să cuprindă amândouă lucruri pe care vreau să le subliniez.
Însă acum când am un telefon și mai deștept (cred că v-am făcut capul calendar cu telefonul meu...) am reușit să surprind esențialul.
In al doilea rând vreau să îmi cer scuze în numele profului pentru "me"-ul mâncat din Displacement. Era cam mahmur săracul. Se știe că profului ăsta îi place să bea, de obicei cu studenții, însă bea doar seara, după program așa că se întâmplă să mai vina mahmur. Și când e mahmur mănâncă litere și gresește la notații. Însă nu se supără ca profii din România când îl corectezi și nici nu spune că vroia să vadă cine e atent.

Dar să revenim la oile noaste. După cum bine știti japonezii nu scriu cu litere romane, ci au propiul lor scris format din Kanji, acele caractere ce definesc de obicei un cuvânt si Kana (katakana si hiragana) ce sunt silabare. Însă cum eu studiez în engleză, profii scriu in engleză.
Cred că pentru că nu e ceva de folosesc atatât de des, pentru că au învățat ei de undeva, mereu apar aceste două chestii și nu mumai la proful ăsta, ci la toți profii pe care i-am vazut scriind la tablă.
Primul lucru este D-ul. După cum se vede când scriu D mare de tipar (și doar pe ăsta îl scriu), îi pun acea linie orizontalp undeva la mijloc. Nu înteleg de ce fac asta, așa au fost învățați, poate seamănă cu ceva din scrierea lor și li se pare normal să facaă așa.
Al doilea lucru este t-ul mic. După cum se vede în poză când scriu t, nu îl fac mai mare, cum e l sau d sau b sau f ci il fac mic ca n,e,c sau alte litere ce nu sunt înalte. Nu știu dacă m-ați inteles exact. Dar dacă vă uitați la l-ul din cuvând o s vedeți că e mai ănalt decât p sau a, care sunt lângă el, ceea ce e și normal, pentru ca l e o literă lungă. Insă t, nu mai e lung la fel ca l, ci e scurt ca n-ul de langă el. Faptul că îl sciru pe t scurt, e o greseală pe care p fac toți japinezii pe care i-am văzut scriind.

Pe curand...

Pleaca!

2011-11-14T08:46:00.001+09:00

In 2009 una din melodiile mele preferate de la Selectia Nationala Eurovision a fost Pleaca!, interpretata de Tina (ex-Pops) si compusa de Cornel de la Vunk.

Am ascultat piesa asta in draci la vremea aia si stiu ca imi innebunisem vecinii de plainer din camin cu ea...

Am fost placut impresionat cand Cornel s-a decis sa relanseze piesa intr-o varinata cantata de Vunk si Antonia.

Adevarul e ca mie nu prea mi-a placut Vunk. Cred ca din toate piesele lor asta e a treia care imi place (imi mai place Regele Soselelor si Langa inima mea vine inima ta) insa mi-a placut atitudinea lor. Imi aduc aminte ca in clasa a 5-a sau a 6-a in manualul alternativ de romana, il aveam pe cel de la Humanitas, verde, era un articol despre Vunk. Despre cum au inceput ei cariera in spalatoria din casa scarii. Mi s-a parut asa de ciudat sa citesc intr-un manual despre o trupa cunoscuta... E si asta o modalitate de a-ti face reclama.
Pe curand...

News (mondene de la Tokyo)

2011-11-13T16:00:00.000+09:00

Pentru că e duminică vreau să revin cu niște știri cu care sunt oarecum dator fanilor Văduvei negre sau a pachistanezei.

O să încep cu pachistaneza care a incercat să mă bage în rahat și a căzut singură în el. După excursia pe care am avut-o acum aproape două săptămâni, i-am sugerat să iși facă un abonament pentru linia de tren pentru că e mai ieftin. După ce i-am explicat cum se face spunându-i că trebuie să o ajute cineva care vorbește japoneză ca să explice funționarilor din stație ce vrea și după ce mi-a zis că o să roage o vecină din cămin, s-a dus la prof și i-a spus că eu nu vreau să o ajut.
Am intrat în pământ de rușine când am primit un mail de la prof spunându-mi că nu e frumos că nu vreau să o ajut. M-am prezentat în birou am explicat situația așa cum era, nu că nu vreau ci că nu pot, am chemat-o și pe ea să fie de fața și a rămas tablou. A dat-o cotită ca de fapt ea a zis că eu nu pot nu că nu vreau însă proful s-a enervat și i-a zis că el știe foarte bine ce i-a zis: că eu nu vrea. Când a văzut că a dat-o din lac în puț a zis ca posibil să se fi exprimat ea greșit.
De atunci nu mai vorbește cu mine. Mare fâs... de parcă îmi pasă.

Clubul Văduvei Negre se pare că s-a dizolvat. Concursul către inima ei a fost câștigat de Nas. Acum e oficial, pe facebook scrie cp sunt într-o relație. Eu am aflat de la Varză care încerca să pară cool cu toată povestea asta. Însă drama a fost la șobolan. I-a așteptat în fața cantinei în pauza de masă, l-a făcut tradător pe Nas, i-a spus văduvei că o iubește și că o va iubii toată viața și toate astea de față cu vreo 100 de oameni ce vroiau să intre la cantină. Soarta a făcut să mă gandesc să mămânc pentru prima dată la acea cantină (avem două in campus) și am asistat la toată scena telenovelistică. Acum e răcit, de vreo două săptămâni, are penomonie și își plânge de mila pe facebook.

Si pentru că Nas a fost câștigătorul inimii văduvei, și pentru că văduva neagră e un păianjen, am găsit o altă poreclă pentru el, că Nas nu era așa de bună iar asta i se potriveste minune, e ca un cadou: SpiderMan!
E amuzant să vezi Văduva si pe SpiderMan prin campus ținându-se de mână și restul clubului mergând în spatele lor.
Am uitat să vă spun că lezbianca nebună e in India pentru două săptămâni că se însoară verisorul ei primar, verișor de care ea e îndrăgostită. Altă telenovelă....
Pe curând...

Pentru ca mi-e dor de prietenia ta....

2011-11-13T12:00:00.001+09:00

Nu stiu daca vei citii vreodata aceste randuri... Nu stiu cati dintre voi va dati seama cui sunt adresate... Insa in ultimile doua luni m-am gandit mult la u prieten pe care l-am pierdut prea repede. Eram diferiti ca fire si poate ca asta era interesant la prietenia noastra si tot asta a facut ca din doi prieteni sa devenim doi straini. Usor influentabil si pueril el inca crede tot felul de lucruri despre mine... pacat...
Melodia de mai jos am descoperit-o intr-un status de-al lui... de fapt nu asta, originala, insa mie mi-a placut mai mult remixul, asta ne deosebeste... Intr-un fel acest articol e pentru el, pentru fostul meu prieten, nu pentru persoana ce e acum, pentru ca mi-e dor de acel prieten.
Am gresit unul fata de altul si ne-am spus lucruri urate, am facut lucruri urate, insa nu suntem femei sa tinem ura... ar trebuii macar sa lasam loc de buna ziua...

Si daca citesti asta si iti dai seama ca e vorba despre tine, posibili ca o sa faci misto...

Pe curand...

Moșu' Măseluță

2011-11-12T15:00:00.000+09:00

După cum știți (că doar m-am plâns de nenumărate ori) am o infecție la măsea de aproape două săptămâni. Prima dată, pentru că era combinată cu o răceală am fost doar la un doctor generalist, la o clinică de langă cămin, care mi-a zis să merg în continuare cu antibioticul pe care îl luam din proprie inițiativă.
Apoi când răceala mi-a trecut am fost la medicul din campus care m-a trimis la un cabinet stomatologic ce are contract cu Universitatea, făcând reduceri pentru studenții de la Waseda și care este ieftin. Cred și eu că este ieftin având în vedere că scaunul și aparatura sunt de pre vremea când doctorul și-a deschis cabinetul, acum 60 de ani...
Inițial am fost speriat de el. Era bătrân, mâini butucănoase, dinți ingrozitori și mirosea a țigară prin toți porii. Mi-a explicat ce urma să-mi faca data următoare și am fost și mai speriat. Insă vineri a fost OK.

Dar mai întâi să vă explic despre ce e vorba: am un dinte ce este îmbrăcat într-o coroană (sau mai bine zis, aveam...). Cand mi-a fost pusă acea coroana, acum vreo 10 ani, dentistul din Romania a uitat să înfunde un canal, unde se afla un nerv. De aceea, cam în fiecare an, dacă stateam în curent, mi se umfla măseaua. De obicei în trei zile trecea. însă anul ăsta nu a mai vrut să treacă așa usor.
După ce mi-a făcut o radiografie și a văzut despre ce e vorba. Doctorul a stabilit că imi distruge coroana. îmi scoate plomba, desfundă toate canalele, lasă infecția să iasă pe acolo iar apoi le înfundă la loc și acoperă din nou dintele.
A avut o mână ușoară și nu m-a durut de loc. Intr-o zi s-a desumflat destul de mult, încă mai e umblată gingia undeva însă sper ca până luni să treacă și să imi refacă dintele. Astăzi am terminat și antibioticul așa ca toată magia se face prin drenaj acum.
Însă cea mai tâmpită fază este că acum, in cealaltă parte a gurii mi-a aparut o carie, care ma nenorocește de durere. Și imi e cam dificil să mănânc când într-o parte am o gaura umplută cu vată iar în cealaltă o carie...
Asta e... moștenesc dinții familiei... proști...
Pe curând....

Rolling In The Deep

2011-11-12T14:56:00.001+09:00

Mai mult ca sigur toata lumea o stie pe Adele. Rolling In The Deep e unul din cantecele mele preferate de ale ei si in acelasi timp unul din cantecele mele preferate.

Insa azi am descoperit o varianta cantata de cei de la Linkin Park, al carui fan sunt de vreo 10 ani.

Ce parere aveti de varianta asta?
Pe curand...

Scrisoare catre Facultatea de Constructii si Instaltii din Iasi la 70 de ani de la aniversare

2011-11-11T18:00:00.000+09:00

Anul acesta facultatea pe care am absolvit-o implineste 70 de ani de la infiintare,.

Cu acesta ocazie m-am hotarat sa trimit o scrisoare domnului decan, in care sa astern cateva ganduri la ceas aniversar. Se pare ca ideea mea a fost apreciata pentru ca am fost rugat sa ma inregistrez, spunanad cateva paseje din acea prezentare, filmulet ce va fi folosit in prezentarea facultatii astazi, chiar la aceasta ora.

Mai jos puteit citii gandurile pe care le-am trimis domnului decan al Facultatii de Constructii si Intalatii din Iasi, cu aceasta ocazie:
Acum puteti vedea filmuletul aici:

Tokyo, 06.11.2011ani

DomnuleDecan Nicolae Țăranu,

Acum cinci ani porneam pe un drum ce urmasă îmi contureze viața. Era una din diciziile importante pe cere le făceam înviață și o făceam bazându-mă pe două lucruri.

Mereu în casă se vorbea despre construcții.Bunicul meu a fost administrator la compania de construcții în perioadacomunistă, iar mătușa mea, după cum știți, are o întreagă carieră în acestdomeniu. Era un lucru ce imi plăcea legat de viața de inginer a mătușii mele:din cinci în cinci ani se întâlneau (reuniune de promoție) iar o mare parte dinei veneau și în vizită și eram fascinat de prietenia ce îi lega de atâția ani.La un moment dat unul din prietenii mătușii mele îmi spusese că doar laConstucții se fac astfel de prietenii și mai ales la Iași. Atat i-a trebuitunui adolescent și m-am indrăgostit de ideea de ani de facultate; acesta fiind unul din motivele mele.

Mama e profesor de istorie și împreună cuea am vizitat toată țara. Mă uitam cu tristețe la monumentele istorice cezăceau în schele pentru că nu existau, fie bani, fie prea mulți experți care săle reabiliteze. Pe vremea aceea exista un program de master specializat pe reabilitarea monumentelor istorice și acestaa fost al doilea motiv pentru care m-am hotarărât, atunci, să devin student laConstucții, la Iași.

Însă în cinci ani am învățat ca e mai multde atât. În 4 ani de facultate mi-am îndeplinit cele două dorințe: de a aveaprieteni ce gândesc la fel ca mine și m-am îndreptat cu pași plini de cunoștințespre specializarea pe care mi-am dorit de atunci să o am. Însa am descoperitcă Facultatea de Construcții și Instalații de la Iași e mai mult de atât. Amavut ocazia să învăț de profesori extraordinari, care în ciuda sistemuluideficitar au reușit să facă această facultate să fie cea mai buă de profil dințară (conform listelor de la minister). Nu pot spune că nu au existat momentecând m-am simțit defavorizat sau când am trăit cu impresia că un profesor areceva cu mine, sau când m-am intrebat de ce studiez un obiect care părea fărărost, însă de la fiecare profesor și de la fiecare obiect studiat, am rămasmăcar cu un lucru care m-a ajutat apoi.

Amfost martorul transformării faculății din Rățușca cea urâtă, într-o lebădă.Odată cu creșterea calității spațiilor de studiu, și dragul de școală parcă acrescut.

Și când am realizat toate acestea? Nu întimpul facultății, nu în primul an de master, ci acum când sunt student la unadin cele mai importante universități din Japonia, Waseda University. Sunt mândrucă sunt un absolvent al Facultății de Construcții și Instalații din Iași. Șisunt mandru că sunt abosvent al secției de Engleză, pentru ca îmi este mult maiușor acum, aici, având cunoștiințe tehnice în limba Engleză.

Eram în prima săptămână de scoală laWaseda. O clasă cu 10 studenți. 5 srăini si 5 japonezi. Profesorul intră înclasă, se prezintă și ne roagă să ne prezentăm spunându-ne numele și țara. Dupăce mă prezint se uită la mine și imi spune că nu știe foarte multe despreRomânia însă a colaborat cu Universitatea Tehnică din Iași și a fost plăcutimpresionat de calitatea învățământului și de profesionalismul celor dinUniversitate. A doua zi, un nou curs, aceași poveste. Numai de bine despreUniversitatea Tehnică din Iași. La petrecerea de bun venit, prodecanul facultății,prof. Shibayama mi-a spus că a avut ca doctorand un student de la Iași, Nistor,și că a fost placut impresionat de bagajul de cunoștiințe pe care îl avea, acumfiind profesor in Australia, si bun buni prieteni.

Multumesc pentru că m-ați format șipentru că ați fost o treaptă importantă pentru drumul meu spre carieră. Acum,la împlinirea celor 70 de ani aș vrea să vă doresc generații cât mai bune destudenți și noi generații de profesori la fel de bune ca cele pe care lepierdem în fiecare an.

Curespect,

HoreaSibișteanu

Pe curand...

Busy, DND

2011-11-10T16:31:00.000+09:00

Pe langa scoala care imi ocupa 2/3 din timp, mai e si raceala care ba nu e, ba e si mai e si infectia la masea care face acus 10 zile. Asa ca maine am un fel de interventie chirurgicala la masea, pentru a elibera puroiul, insa cu mai multe detalii despre experienta horror de la dentist o sa revin sambata.
Si pe langa toate astea cotidiene, zilele astea am fost ocupat cu un alt proiect, despre care nu stie prea multa lume, insa veti afla maine mai multe.
...daca nu e sfarsitul lumii... ca mai nou e pe 11.11.11 :))

Pe curand...

O noua dragoste

2011-11-09T15:52:00.000+09:00

Ieri am fost cu Hakan sa isi ia o bicicleta. Pentru ca are niste bani pusi de oparte nu a vrut sa isii ia o bicileta banala la vreo 10 000 de yeni ci una de 7 ori mai scumpa. Am fost la un magazin (pe doua niveluri) ce avea tot felul de biciclete, de toate natiile si firmele.
Si m-am indragostit de un Peugeot cc111. E bicicleta pe cae mi-am dorit-o mereu. E ala iar saua si ghidonul e fie turcoaz, vie ocru, fie roz sau maro. Va dati seama ca imi place aia turcoaz. Insa e 50 000 de yeni adica vreo 20 de milioane in bani romaniesti. Nu cred ca o sa dau niciodata banii astia pe o bicileta mai ales ca trebuie sa ii cumpar antifurt, faruri si alte accesorii care mai fac inca vreo 5000. Si ce ma fac cu ea cand ma intorc inapoi?
Insa raman cu gandul la ea si poate cand o sa am bani, in Romnia o sa imi cumpar o astfel de bicicleta.
Pe curand...

Un lucru bun la toata povestea cu raceala si infectia la masea

2011-11-08T20:00:00.000+09:00

Uite ca a aparut si un lucru bun in toata povestea asta mea cu boala. Cu toate ca a trecut o saptamana si maseaua inca imi este umflata si buza amortita, ceea ce ma enerveaza maxim, azi, dupa ce am avut o banuiala ieri, am descoperit ceva.
Se pare ca daca mananci 5 zile numai 6 banane pe zi, slabesti :D. Am realizat asta dupa 2 tricouri. Imi mai spusese lumea ca am slabit, vazundu-ma in poze, insa cred ca acum am slabit mai mult, ca in sfarsit realizez si eu...
Pe curand...

My Siri

2011-11-08T11:49:00.000+09:00

Am facut si eu doua filmulete amuzante cu Siri. Pentru ca inca am maseaua umflata, vorbesc de parca as avea o pruna in gura. Asa ca nu radeti de rush-japan-english-ul meu (prea tare :)) )

Pe curand...

Draga Vamă, pentru mine intotdeauna vei fi Veche.

2011-11-07T12:05:00.003+09:00

Vama a lansat un nou videoclip. Melodia se numeste Copilul care alearga catre mare. Cred ca e a doua melodie care imi place la ei de cand sunt doar Vama.

Videoclipl e de exceptie cu Victor Rebenciuc in rolul principal.
Cred ca toata lumea stie melodia, pentru ca in cateva zile a devenit foarte populara:

Din toate comentariile de pe youtube, cel ce da titlul articolului mi s-a parut cel mai reusit...

Pe curand...

2 luni

2011-11-07T11:55:00.001+09:00

Inca nu imi vine sa cred ca au trecut doua luni de cand sunt aici cu toate ca s-au intamplat atat de multe lucruri.
Luna a doua a trecut mai greu decat prima luna poate pentru ca deja am intrat intr-o bucla de monotonie. In majoritatea timpului sunt la birou, seara si dimineata in camin iar de obicei duminica vizitam cate ceva, cat mai tine vremea... si se pare ca tine pentru ca temperatura medie zilele astea e de 18-19 grade.
Dupa cum probabil stiti am primit si prima bursa, mi-am luat si telefon si am fost si bolnav o saptamana. Inca mai am un pic de infectie la masea, insa sunt mult mai bine. Starea de oboseala nu ini trece insa...
Din ce in ce imi e mai tare dor de casa si de toata lumea de acolo (sau de cei ce erau acolo cand eram si eu). Imi fac in gand planuri despre cum va fi la vara cand ma voi venii in vacanta insa nu imi pot imagina vara fara cei ce sunt plecati. Asa ca sper din tot sufletul ca Vanesa, Ioana, Raluca sa fie in Bacau ia Lavinia, Anca si Shummy sa fie in Iasi. Poate ne sincronizam si venim in aceasi perioada acasa...
Daca ar fi sa caracterizez intr-un fel primele doua luni as spune viata unei perechi de pantofi sport. Atat m-au tinut. I-am cumparat fix inainte sa plec, iar dreptul a cedat. Talpa s-a tocit si s-a format o gaura, in sptate s-a desprins si talpa. Am mers ceva...
Pentru luna a treia imi doresc vreme la fel de buna, sa nu vina frigul si sa am mai multa energie...
Pe curand...

Care varianta va place mai mult?
	Razvan si Dani
	Femeile
	copii de la do-re-mi
	bloggerii
	CAF Film
	simplii angajati de la o firma

pollcode.com free polls

Horea Sibişteanu - În căutarea Eului pierdut

Zodiile mele

Personalitatea zodiei Capricorn

Ascendentul in Taur

Zodia Tigru din zodiacul chinezesc

Ascendent in zodia Cal

Zodia Brad

09: Cea mai populara masina in Japonia

The Descenants

PIMP my iPhone

The Artist

I Love meiji

Si a nins...

Fata disparuta

Horea's Brown Shoe

Am o stare mai naspa, va rog sa ma scuzati

08:Scrisoarea

My new favorite place to eat

07: Impartirea pe sexe

Cadoul de la Hakan

06: Activitatile de grup

Daca dai de luni, dai toata saptamana...

05: Interviul pentru angajare

Un grup de cercetatori britanici...

Rabufnirile unui roman moldovean in opozitie (Daca nu va place cum suna NU cititi)

Omochi

Noul an cu cercetare

Olteanca si moldoveanul

Iute-iute

Ursul

Tu cat rezisti?

4 luni

Un sfert de secol

Shabu-Shabu

Akihabara

30

Despre arta de a face ceva din nimic sau Despre cinematogragia romaneasca

100

Omisoka si Shogatsu

Dorinte pentru noul an!

Miezul noptii in epoca mea de Aur

Si cand ma loveste lenea...

Pheonix

A doua zi de Craciun, in Odaiba

Ce mi-a(m) luat (de) Moș Crăciun

Thumbs up!﻿

În ce an suntem?

Blog în enlgeză

Sanie cu zurgalai

Okonomiyaki (お好み焼き)

Un fel de Microrevelion

Si cand imi spuneam ca s-a terminat...

Multumesc

Înmormântare si lamuriri.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...

Ultimile 12 zile

6 filme pe care le recomand

Romania e coloana sonora pentru Hollywood

The ugly part of (trains in) Japan

Adio Malina...

Manifest. Sau de ce sunt postmodern.

Semnificatia numelui

Bolbol

Blogger pentru iPhone

3 luni

Cele doua cuvinte...

Mos Nicolae... anul asta

Disneyland

Schimbam regulile

Coroana japneza

La multi ani Romania!

Japanese English

04:Barbatii si vopsitul parului

Bastonul alb

Shopping Magazine

Niigata trip

FC Intercity Bucuresti

Nu ma pot abtine!

Oups, Gafe la montaj...

Mentalitati

Thumbs up!

Draga Vamă, pentru mine intotdeauna vei fi Veche.