Dupa o vreme...

A trecut ceva timp de cand nu am mai intrat pe aici si s-au intamplat multe. De la petrecerea de ziua Vanesei, la faptul ca am terminat practica, mi-am scris si caietul, ca am fost in vizita la profesorul ce mi-a marcat viata de liceu sau ca am avut jumatate de duziana de sarbatoriti zilele astea.
Poate cel mai important lucru ce l-am descoperit zilele astea e ca nu eu sunt defect ci ceea ce mi se intampla este.
Am gasit in sfarsit o carte pe care am am rabdarea s-o citesc. Nu gaseam nimic ce sa imi placa, ma plicitsema repede sau oboseam citind insa cu aceasta carte, am reusist sa nu simt toate astea. Ce-i drept , am citit doar intr-o zi pentru ca nu am avut timp in rest insa o sa-mi dedit timpul de acum inainte sa o termin.
Ileana Vulpescu srie bine, si scrie intr-un stil ce imi place, sau despre o periada ce ma fascineaza pe mine, peroada comunista, de inceput. Ca in romanele lui Preda, sau Salcudeanu, sau si in Orbitorul lui Cartarscu. O perioada in care erai condamnat sa traiesti dupa niste tipare impuse, o perioada in care te complaceai in situatia ca veo vedea doar ce ti se permite, o perioada din care nu credeai ca vei iesii. O fericire fortata, o societate cosmetizata, o vesnica reclama la detergent, in care totul e frumos de afara insa inauntru e totul putrezit.
Ma bucur ca nu am apucat aclele vremuri si ca prind avantul asta al libertatii, ce a poernit oarecum, de cam cand m-am nascut, insa mult mai castigati sunt parintii nosti ce au vazut cum zidurile comunismului au cazut, cum multi s-au piedut in infinit, cum altii nu au reust sa se adapteze, cum au ramas inca in acvariu lor sau cum au pornit inceutul cu incetul sa exploreze.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare