Acasa, in trenul vietii

Am ajuns azi acasa. E ciudat sa fiu aici in mijlocul saptamanii, cand stiu ca toata lumea e in Iasi, la scoala iar eu lipsesc. Am idei fixe legate de facultate. La cursuri lipsesc, daca observ ca nu merita sa merg insa la seminarii rar daca am un absent. Dar asa este situatia acum. Trebuia sa rezolv ceva si doat asa se putea.
Sunt atat de obosit din cauza racelii incat nu stiu daca o sa mai rezis mult pana sa adorm. Oricum obosesc mai repede cand nu fac nimic si azi chiar ca nu am facut decat sa imi aranjez niste haine si sa pun altele la spalat.
Insa acum putin timp am gasit un plic la mine in camera. L-am desfacut si inauntru era o foaie desfacuta. In interior era o poezie. Mie nu imi plac poeziile insa asta m-a atras (Cred ca trec printr-o etapa lirica, ca de la o vreme numai poezii vad).

UN LUNG TREN NE PARE VIATA

Un lung tren ne pare viata, ne trezim in el mergand;
Fara sa ne mai dam seama, unde ne-am suit si cand!

Fericirile sunt halte, unde stam cate un minut,
Pana sa ne dam seama, suna pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii, lungi de nu se mai sfarsesc;
Si in ciuda noastra parca, tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare, inainte tot privim.
Vream sa ajungem tot mai ite la vr-o gara ce dorim.


Ne trec zilele, trec anii, clipe sfinte si dureri.
Asteptand hraniti de visuri noi momente de placeri.

Multi copii voiosi se urca, cati in drum n-am intalnit;
Iar cate-un batran scoboara, tris si foarte istovit.

Vine odata vremea, sa ne coboram si noi,
Ce n-am da atunci o clipa sa ne-ntoarcem inapoi.

Caci pe cand privim in rma plangem timpul ce-a trecut,
Suna gara vesniciei, am trait dar n-am stiut.

Text din cartea "Lupta inpotriva lui Satan" de Nic MAndita.

Am citit poezeia si mi-am adus aminte de unde e. Avem o noua femeie ce face curatenie in casa si mi-a zis, cand am facut cunostiinta cu ea ca mi-a lasat ceva pe birou. Insa nu bagasem de seama. Gestul ei, acum cand l-am constientizat, m-a impresionat mult. Poezia, destul de usurica, are insa o metafora frumoasa a vietii.
Si am inceput da meditez la drumul meu si la haltele prin care am trecut si in statiile lungi din care nu mai scapam. Si tot ce imi doresc e sa ramana trenul in camp, acum, aproape de gara la care trebuie sa cobor acus.
Pe curand...