Super!

Ma super enervează când lumea folosește super în loc de foarte!

Apar primele semne de îmbătrânire sau altfel nu îmi explic faptul că îmi vine să mă iau de:
- pițipoanca care vorbește la telefon în tramvai și se plânge că geanta ei e super grea și că are super mult de mers pe jos din stație până în cămin;
- de conferențiarul care spune că e super important să cunoaștem legislația
- prezentatorul de la tv ce spune că îi place super mult nu știu ce moment.

Ma enervează pentru că știu de unde a apărut asta însă nu îmi pot explica cum:
În Dexul din 1998 (e cel mai nou pe care îl am eu în casă) la super scrie:
SUPER- Element de compunere care înseamnă „peste”, „deasupra”, „foarte” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. super-, lat. super.
Iar pe Dexonline apare și o altă definiție din DEX 2009 ce spune:
SUPER2 adj. invar., adv. (Fam.) Extraordinar, formidabil, excelent. — Din fr. super.
Deci, dacă folosim cuvântul super ca un cuvânt de sine stătător înseamnă extraordinar, excelent însa ca element de compunere înseamană foarte,  ca superarbitru (vezi imagine de mai jos)

Deci va rog eu, pentru sănătatea mea mintală, nu mai folosiți super asa fără rost doar pentru că e la modă.
Pe curând...