Sugubina

17# Alegerea facuta in urma unei impresii

MI-a placut foarte mult La noi, cand vine iarna si de aceea mi-am dorit sa citesc mai mult de Mircea Diaconu. Dar poate ca era mai bine daca incepeam cu Sugubina si apoi ii citeam romanul, pentru ca asa am ramas usor dezamagit.

Prima povestire se regaseste si in La noi, cand vine iarna si de aceea am avut o senzatie ciudata de Deja-Vu cand am citit-o. Asta a fost singurul sentiment pe care mi l-a starnit aceasta carte, in rest volumul de povestiri nu a reusit sa ma rascoleasca.

Mircea Diaconu nu este un scriitor exceptional insa scrie bine si povestile sale melancolice amintesc viata al tara din vreamea copilariei sale, perioada pe care o descrie plin de melancolie si respect.

Cu toate ca actorul euro-parlamentar e simpatic, eu n-am avut un click cu volumul asta si chiar imi pare rau ca nu am vibrat pe aceasi frecventa.

Mi-ar fi placut sa fie o carte la fel de buna ca cealalta, poate chiar mai buna, insa nu a fost asa si de aceea sunt usor dezamagit de experienta.

Cu toate astea, Mircea Diaconu, ramane una din prezentele culturale preferate si chiar as vrea sa-i citesc celalalt roman ce nu a fost inca reeditat.

Pe curand...