Unicat. Cartea cu o suta de finaluri
Am citit odata un articol, despre o tipa care si-a propus un "reading challenge" in care sa citeasca cate un roman din fiecare tara a lumii. Exista 195 de state in lumea asta. 193 dintre ele sunt membre ONU, iar Vatican si Palestina sunt doar observatori permanenti. Pe langa aceste 195 de state mai exista Taiwan si Kosovo, state ce sunt recunoscute doar de o patrime din celelalte state. Deci, sa citesti cate o carte din fiecare stat, e o provocare.
Pana la Unicat, nu am mai citit nimic scris de un sarb. Sa fiu sincer, pana sa vad numele Milorad Pavic, nici nu stiam cine e.
Poate ca Pavic e unul din cele mai mari nume ale literaturii contemporane, dar pe mine nu m-a impresionat. Nu am rezonat cu scriitura sa si singurul lucru care mi-a placut, a fost ideea acestei carti. Unicat e un roman cu o suta de finaluri, pe bune. Ultima parte a cartii iti ofera o suta de variante de final. E o idee interesanta mai ales pentru cei care urasc finalurile deschise sau pentru cei carora nu le place cum se termina o carte. Din perspectiva unei persoane care mai cocheteaza cu scrisul, am simtit mila fata de Pavic. Eu nu reusesc niciodata sa gasesc un final povestilor mele, nici macar deschis. Intotdeauna scriu si cand simt ca trebuie sa vina finalul ma opresc si timp de cateva zile caut idei cum sa termin povestea. Un final e imposibil pentru mine, dar 100...
Pe parcursul lecturii, am simtit nevoia sa compar romaul lui Pavic, cu Negusotrul de inceputuri de roman al lui Matei Visniec. Nu stiu de ce. Romanul lui Visniec vorbeste despre importanta inceputului de roman, despre cum primul paragraf e foarte important pentru ca asta convinge cititorul. Poate ca datorita acestei comparatii, romanul lui Pavic nu m-a miscat. Nu spun ca e rau, ci doar fad.
Oricum, cert e ca ma gandesc din nou la acea provocare cu romane din toate tarile lumii si cred ca o sa caut prin librarii, carti scrise de autori din tari pe care nu le-am descoperit litarar.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu