Bucuria copilarie si bucuria maturitatii

Oarecum din cauza sora-mii, am meditat un pic la bucuria venirii Mosului Nicolae si la emotiile pe care le simteam atunci. Cu grija imi aranjam ghetutele curatate si cremuite la usa si cu greu adormeam in noaptea aia. Ma foiam in pat iar dimineata cand ma trezeam fugeam la ghete sa le vad burdusite ce cadouri. Mereu era cam acelasi lucru: portocale, ciocolata, sosete, pijamale, pentru ca Mos Craciun era cel respunsabil cu jucariile. Dar parca emotia era mai mare acum cu toate ca nu era atat de spectaculos. Mos Nicolae putea sa vina cu o varguta sau cu un cadou si cum ma stiam cu musca pe caciula imi era frica de varga. Imi amintesc cum ma asjam in hol, pe jos, langa ghet si coteam din ele. Si era un frig afara si ningea.
Si cand am crescut, pana sa plec la camin, mama inca imi punea in ghete ceva si dimineata tot simteam emotia aia din copilarie, insa mult mai esopata.

Si acum am realizat ca si acum a venit Mosul. Am primit un altfel de cadou si am simtit o alta fericire. Am desoperit un om, o filosofie si o putere. E un om pe care il simt si ma bucur ca l-am putut auzii. E o poveste despre care cred ca am mai vorbit, sau am vrut. Vara asta am citit o carte despre care nu stiam nimic, scrisa de un autor, despre care, spre rusinea mea, nu stiam nimic. Si am inceput sa il caut si sa aflu cat mai multe despre el. Si in timp ce il descopeream din ce in ce mai mult, el s-a dezvaluit cu o carte semi-autobiografica. Persoana despre care vorbesc e Petre Popescu si cartea in care m-am regasit e Prins. Petre Popescu a lansat acum o luna si ceva, Supleantul, o carte despre relatia sa cu Zoe Ceausescu. Odata cu lansarea cartii, el s-a intors in tara dupa 30 de ani, pentru as promova cartea.
In seara asta, la TVR, la Garantat 100% am putut asculta un interviu inteligent, ce mi-a oferit bucuria descoperirii autorului.
E un cadou reusit de Mos Nicolae, ceva ce mi-a adus o bucurie ce cumva ma face sa ma simt iarasi copil, cercetas.

<> - Petre Popescu, Supleantul

Pe curand...