Kamakura (1)

Duminica trecuta (13 mai) am ajuns in sfarsit in Kamakura, dupa ce ne facusem planuri sa mergem acolo de cateva saptamani bune (prima data cand am vrut sa mergem a fost pe 21 aprilie). Initial trebuia sa mergem: eu, Hakan, Catalin si un prieten de-al lui insa Catalin a fost ocupat weekendul acela si am fost cu Hakan si o prietena de-a lui, Mei, japoneza, ce a adus cu ea un tip din Portugalia, ce vizitase Japonia pentru o saptamana si acum era ultima lui zi.
Am plecat la 10 din Takadanobaba si am ajuns pe la 11 si un pic in Kita-Kamakura. Ne-am invartit un pic sa gasim un dulap unde Ramon sa-si puna rucsacul de voiaj insa toate rau prea mici asa ca a decis sa mearga cu el in spate. Planul meu era sa vizitam cele 3 temple ce erau in zona, apoi sa mergem pe jos spre Kamakura si pe drum sa ne abatem sa vizitam alte 2 temple, in Kamakura sa mai vizitam 2, apoi sa mergem in Hase unde aveam de vazut un templu si statuia lui Budha iar apoi sa ne plimbam ple plaja pana spre seara. Insa n-am avut cum sa vedem toate astea pentru ca ne-a luat prea mult timp sa ne plimbam si eram conditionati de Ramon ce avea avion la 9 jumatate seara iar Hakan era lenes.

Si nici nu am pornit bine la drum ca ne-am oprit sa mancam. Hakan nu mai mancase de vreo 18 de ore si ii era foame rau. Planul meu era sa mancam ceva pe drum insa el vroia mancare adevarata. Asa ca ne-am oprit la un restaurant cu mancare organica, pentru ca ala era in drumul nostru si ne-am decis sa mancam cu toatii ca era 11 jumtate iar la 12 e ora japoneza de pranz. Insa am mancat pe la 12 jumatate pentru ca a durat o ora sa ne aduca comanda. Lucrul asta l-a suparat doar pe Hakan care era flamand, noua ne-a venit bine ca ni s-a facut foame intre timp. Restaurantul era celebru pentru deserturi (nu am luat asa ceva) si supele crema pe care le aveau, toate din produse naturale (bio bullshit). Eu am mancat o supa de scoici si creveti cu cartofi prajiti, restul au mancat fie supa de avocado fie supa de spanac.

 Vis-a-vis de restaurant era primul templu pe care vroiam sa-l vizitam, Tokeiki, un templu micut budist de confesiune Zen. A fost primul templu zen in care am fost si mi-a placut foarte mult atmosfera din interior. Templul este inconjurat de o padurice unde se afla si cimitirul insa totul in jur e linisititor si placut. Templul a fost construit la sfaritul perioadei Edo (aproximativ 1285) de cate sotia lui Hojo Tokimune (al 8-lea consilier al Shogunului in perioada Kamakura, cunoscut pentru razboaiele impotriva mongolilor si pentru raspandirea budismului zen in Japonia) si a servit ca templu pentru femeile abuzatede barbati. Daca serveai trei ani la templu era considerat ca ai divortat oficial. Paduricea in care se afla templul este destul de mare si in poenite se afla cimitirul in care sunt ingropate personalitati importante din perioada Kamakura.
In perioada aceea, capitalala Japoniei era in Kamakura si nu in Tokyo asa ca foarte multe personalitati marcante sunt ingropate acolo.

 A doua oprire a fost la tempul zen budist Jochiji, ce face si el parte din cele 5 temple Zen din Japonia. Acest templu a dost construit de cate parintii lui Hojo Tokimune, dupa ce acesta a murit prematur. Templul are foarte multe cladiri si anexe iar in caldirea principala se afla statuia trnitatii Budha: Amida, Shaka si Miroku - ce se pastreaza din perioada Kamakura. Restul cladirilor sunt refacute dupa ce au fost distruse de cutremur. Templul este inconjurat de padure si are un mic cimitir iar in trecut era conectat cu templul Engakuji (ce acum se afla de partea cealalta a liniilor de tren), cel care a fost pe post de scoala pentru budismul zen si pe care nu l-am vazut.

 Am hotarat sa mergem pe jos pana in Statia Kamkura insa fara sa ne mai abatem sa vizitam celalalte temple. Vremea era foarte frumoasa iar orasul e la poalele muntilor, inconjurat de paduri si era placut sa te plimbi pe strazi.

Pe curand...