28.02

Astazi a fost ziua unei prietene bune, a unei prietene pe care o stric Super Kos, pentru ca mereu a fost un super-prieten. Astazi puterile ei super au facut sa am una din cele mai bune zile din ultimul timp.
Din decembrie incerc sa dau de o prietena. I-am scris pe facebook, i-am scris mailuri, am intrebat prieteni cumini de ea, si nimeni nu stia nimic. Paranoia din mine incepuse sa infloreasca, si eram cat pe ce sa iau legatura cu familia ei, sa stiu ca e sigura. Pana astazi, cand mi-a trimis un mail si mi-a spus ca e bine, doar ca a avut o perioada mai aglomeata si proasta si s-a detasat (tipic) de social media.
Si tot azi am iesit la o cafea cu scriitorul meu preferat. Daca ma cunoasteti in persoana sau daca imi cititi blogul cu regularitate, stiti ca sunt fan Lucian Dan Teodorovici.

Totul a inceput cu o stire despre Matei Brunul, romanul ce a castigat premiul Augustin Fratila in 2012, si a continuat cu o poza dintr-o gradina japoneza, cu tableta in mana, citind romanul sau [aici]. Apoi am citit Circul nostru va prezinta, si a inceput sa imi placa si mai mult cum scrie. La scurt timp de la acest moment, am primit un mesaj pe facebook de la el, mesaj imi care spunea ca a citit articolele mele despre opera sa, ca imi multumeste mult si imi trimisese o cerere de prietenie pe facebook. Am fost in extaz o saptamana. I-am promis ca o sa il salut cand o sa ajung la FILIT, insa atunci cand l-am vazut, am clacat si nu am zis nimic. Apoi am mers la premiera piesei de teatru Sint o baba comunista unde, din nou, am dat fata in fata cu el, m-am invartit la 180 de grade si m-am ascuns. De ce? De emotie. Eram fata in fata cu un om pe care il apreciez mult si nu stiam ce sa fac. Stalker inofensiv din fire, i-am scris pe facebook de fiecare data cand ne-am intalnit si am fugit si am hotarat sa iesim la o bere. Iar cum de anul nou mi-am propus ca rezolutie sa spun nu cui trebuie, sa nu mai iau totul de-a gata si sa spun celor din jur cat de mult inseamna pentru mine si sa agat orice oportunitate, am insistat sa ne vedem la acea bere, ce a fost de fapt o cafea azi.
Dumnealui e foarte ocupat iar cand avea un timp liber, eram eu prins cu ceva, insa dupa aproape doua luni am reusit azi sa ne sincronizam.
Sa va spun ca am ajuns acolo cu 20 de minute mai devreme, ca sa am curaj sa fac asta, si cu 5 minute inainte sa apara, vroiam sa plec si sa spun intr-un sms ca am patit ceva... Dar bine ca nu am facut-o pentru ca am cunoscut un om deosebit, un om modest, poate prea modest pentru cat talent are, un om cu suflet mare, cu care imi permit sa spun ca am lucruri in comun - in modul de a fi si de a reactiona.
Am fost atat de absorbit de discutii si am profitat de fiecare secunda din timpul pe care il aveam, incat am uitat sa ii cer sa faca o poza cu mine, aproape ca am uitat sa scot cartile cu mine si sa il rog sa mi le semneze. Lasa ca ne mai intalnim noi odata si facem si poza.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare