O zi dupa
Ieri am pornit la drum, pentru prima data, de unul singur acasa. Nu stiu de ce n am facut-o pana acum, cauta mereu motive sa aman plecarea de unul singur la volan iar cand s-a intamplat, a fost ok.
Am ajuns la concluzia ca piciorul drept imi oboseste repede. Il simteam incordat si asteptam momente sa il masez, cand coboram un deal sau cand stateam la semafor. Am mers bine. 50-60 in localitate si pana la 130 inafara.
Nu regret ca am plecat acasa. Pauza a cerei nevoi am simtit-o azi s-a dovedit a fi benefica. Exact cum ma asteptam au decurs toate. Am ajuns la Luncani inca pe lumina, am mancat bine, mi-am pus un rand de haine la spalat si m-am culcat. Amveam nevoie de un somn bun in patul meu pufos. Dupa ce m-am trezit, pe la vreo 7, am mancat un orez cu lapte, tot ce imi doream, mi-am baut cafeau pe care o astept in fiecare minut cat nu sunt acasa si am lenevit in fata televizorului. Desigurca inainte de culcare am facut o baie fierbine de o ora jumate ce m-am molesit si am putut dormii ca un prunc.
Asa arata o zi de reincarcare a energiei pentru mine. Dupa o astfel de zi sunt implinit. Azi ma plimb in oras, ma intalnescu cu proeteni dragi, cu oamenii mei de acasa. Dupa spusele lui mama merg cu ea la manastire, poate e binevenita si asta si apoi o sa pierd din nou vremea prin baruri, pub-uri, cluburi pana seara tarziut.
Maine? O sa lenevesc mult in pat ca azi nu am reusit si o sa ma plimb prin padure...
Sunt bine, impacat cu toate. Imi pare rau pentru iesirea de ieri, pentru caderea nervoasa, dar asa sunt eu, ma placeti sau nu, asa sunt, am nevoie uneori sa golesc paharul, sa ma deconectez de toate.Ca sa pot sa ma reintorc. Asta imi era problema, am ic=ncercat multe saptamana ce tocmai a trecut, de fapt de doua saptamani incoace de cand am simtit ca nu ma mai suport, dar se pare ca tot ce trebuia sa fac e sa-mi acord timp, doar mie, sa nu imi mai pese de nimeni, de nimic, macar pentru o dupamasa, o seara...
Pe curand...
Am ajuns la concluzia ca piciorul drept imi oboseste repede. Il simteam incordat si asteptam momente sa il masez, cand coboram un deal sau cand stateam la semafor. Am mers bine. 50-60 in localitate si pana la 130 inafara.
Nu regret ca am plecat acasa. Pauza a cerei nevoi am simtit-o azi s-a dovedit a fi benefica. Exact cum ma asteptam au decurs toate. Am ajuns la Luncani inca pe lumina, am mancat bine, mi-am pus un rand de haine la spalat si m-am culcat. Amveam nevoie de un somn bun in patul meu pufos. Dupa ce m-am trezit, pe la vreo 7, am mancat un orez cu lapte, tot ce imi doream, mi-am baut cafeau pe care o astept in fiecare minut cat nu sunt acasa si am lenevit in fata televizorului. Desigurca inainte de culcare am facut o baie fierbine de o ora jumate ce m-am molesit si am putut dormii ca un prunc.
Asa arata o zi de reincarcare a energiei pentru mine. Dupa o astfel de zi sunt implinit. Azi ma plimb in oras, ma intalnescu cu proeteni dragi, cu oamenii mei de acasa. Dupa spusele lui mama merg cu ea la manastire, poate e binevenita si asta si apoi o sa pierd din nou vremea prin baruri, pub-uri, cluburi pana seara tarziut.
Maine? O sa lenevesc mult in pat ca azi nu am reusit si o sa ma plimb prin padure...
Sunt bine, impacat cu toate. Imi pare rau pentru iesirea de ieri, pentru caderea nervoasa, dar asa sunt eu, ma placeti sau nu, asa sunt, am nevoie uneori sa golesc paharul, sa ma deconectez de toate.Ca sa pot sa ma reintorc. Asta imi era problema, am ic=ncercat multe saptamana ce tocmai a trecut, de fapt de doua saptamani incoace de cand am simtit ca nu ma mai suport, dar se pare ca tot ce trebuia sa fac e sa-mi acord timp, doar mie, sa nu imi mai pese de nimeni, de nimic, macar pentru o dupamasa, o seara...
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu