Voluntar

E ciudat cand te intorci dupa doi ani sa continui ceva ce ai lasat neterninat. Cu toate ca se spune "am inchetat anul", singurul lucru inghtat e scoala pentru ca toti din jurul tau si-au vazut de viata fara tine si tu te intorci la o utopie.
Nu mai e nimeni disponibil pentru mine si nici eu parca nu mai am chef sa ma rog de ei sa iesim. Asa ca incetul cu incetul ma indrept spre altceva. Asa am sunat-o pe Irina, cu care sunt prieten din Japonia si am intrebat-o ce mai face. Ea mi-a spus ca are treaba la Asociatia Romano-Japoneza Himawari si daca vreau pot sa vin si eu cu ea acolo. Fara sa o gandesc prea mult am zis ca merg. Pe drum, cand am inceput sa cer detalii, am aflat ca e o petrecere de ramas bun pentru un voluntar japonez ce statuse un an la ei. Mi s-a parut ciudat sa vin acolo, am crezut ca o sa fiu in plus, ca nu o sa ma integrez.
Paranoia de Horea....
A fost atat de misto! La Himawari lucreaza niste oameni atat de misto, cu care am avut ce vorbi. Ce-i drept, m-a ajutat si sampania si sake-ul baut pe stomacul gol dar imediat dupa ce mi-am despleticit limba si am inceput sa vorbesc cu cei de acolo, am legat relatii si simpatii.

Asa ca m-am hotarat sa devin voluntar la asociatie. O sa fie o sedinta in curand la care o sa merg, unde o sa se decida la ce departament o sa fac voluntariat. Eu vreau la Irina in departament, poate asa prind si eu ceva japoneza, daca in doi ani n-am reusit sa invat nimic.
Pe curand....

Comentarii

Postări populare