Generatia cu abonament la tren

Eu nu am facut parte din Generatia cu cheia la gat. Am stat cu bunicii si din primul an de gradi, pana in clasa a 4-a, unul din ei ma ducea si ma lua de la scoala. Nu am avut niciodata o cheie atarnata la gat si nici mancare rece in frigider pe care sa trebuiasca sa o incalzesc. Am avut o copilarie frumoasa si fericita, lipsita de griji.
Nu stiu daca e un lucru bun sau nu insa asa s-a intamplat in cazul meu.

Cand am ocazia sa ma intorc mai devreme de la facultate (in jurul orei 4) ma intersectez in tren cu copii ce se introrc de la scoala (posibil ca se duc la scoala dupa scoala sau acasa). Ii recunosti usor dupa uniforme. Baietii cu pantaloni la dunga si sacou, fetele cu fuste plisate, sosete albe pana la genunchi si bluzite a la Sailor Moon. Insa ceea ce m-a frapat prima data, si imi atrage atentia de fiecare data, sunt piticii de gradi. Uniformele lor sunt aproape la fel ca la cei mari, doar ca baieteii au pantaloni scurti (inclusiv iarna iar fetele nu poarta ciorapi la fusta, doar sosetele alea trei sferturi) si poarta niste bascute simpartice foc. Abia daca au un metru si ii vezi cu ghiozdane mari si patrate in spate de care atarna cu un snur carcasa pentru abonamentul la tren. Se urca singuri in tren, cate doi, cate trei, vorbesc intre ei si se joaca intr-un colt pana cand ajung la destinatie.
Eu nu cred ca in Romania exista copii care sa mearga singuri la gradi, cu mijlocul de transport in comun, Parintilor din Romania le e frica ca se poate intampla ceva, le e frica ca cineva poate sa dea cu masina peste copilul lor, se poate ratacii sau poate fi rapit. Insa parintii din Japonia au incredere in copii lor. Odata, cand am fost si am vizitat in Bunkyo niste copii de gradi se alergau pe mijlocul strazii, intr-o intersectie destul de agomerata. Dar pentru ca era o ora la care trec copii mici pe acolo, intersectia era dirijata de un politist, ce lasa masinile sa treaca cand nu erau copii in apropiere.

Pe curand...