DA, am votat

M-am trezit dimineata, ma luat micul dejun si am plecat spre ambasada. Dupa cum puteti vedea si in print-screenul alaturat am avut ceva de mers pana acolo, iar in Roppongi m-am plimbat ceva prin statie pana sa ies la iesirea care era cea mai aproape de ambasada, dupa care am traversat Roppongi Hills (despre care o sa scriu zilele urmatoare) si in final am ajuns pe o straduta micuta plina de vile impozante (lucru foarte rar intalnit in Japonia) pe care erau Ambasada Lao, Ambasada Greciei si Ambasada Romaniei. Ambasada noastra era cea mai ponosita cladire. Daca in ograda celor din Grecia se vedeau renovarile facute, cladirea noastra arata ca la inceput: ca o cladire impozanta din statul comunist.
Am fost intampinat de un tip simpatic, portarul, ce m-a intrebat daca am venit la vot. Fastacit i-am spus "yes" in loc de Da. Imi e ciudat sa vorbesc romaneste in spatii publice, cu oameni (adica vorbesc pe skpe sau la telefon dar fata in fata e ciudat). M-a poftit sa imi las geanta intr-un dulapior si m-a poftit sa astept in hol, pana ma trece el in caietel. In Hol era un nene in tricou si panataloni scurti (amasadorul sau un consul sau poate un functionar ce statea pe o canapea si povestea altor doua persoane cum a lucrat in Bulgaria inainte de Tokyo si ca ii placea mai mult acolo pentru ca se putea intoarce acasa in weekenduri). Holul impresionant era garnisit cu imagini din Romania: peisaje si manastiri.

Dupa ce mi s-a dat pasaportul inapoi am fost poftit intr-o camera unde se aflau trei persoane. Pe una din ele am recunoscut-o imediat dintr-o poza: era Raluca Nagy - profa de la Waseda. Nu stiu daca am apucat sa va spun insa acum ceva timp am aflat de la un preten de-a lui Pushkar ca e o profa de stiinte politice din Romania ce preda la Waseda. Am incercat sa o gasesc insa am renunat la idee (nu stiu de ce). Tipa a fost incantata sa descopere un roman de la Waseda spunand ca nu stie pe nimeni. I-am zis eu ca suntem mai multi iar doamna consul a spus de Roman. Asa am aflat ca cea mai sexy tipa din incapere era doamna consul. Doamna consul cu care eu am dat-o in bara intr-un mail. Acum cateva saptamani am scris un e-mail la ambasada cerand informatii despre referendum. Mi s-a raspuns scurt si la obiect, ca inca nu se stie nimic si sa verific site-ul ambasadei pentru informatii. Pentru ca raspunsul a fost foarte radical si concis capul meu a gandit ca consulul e un el si am raspuns: Multumes mult domnule consul. Am sa verific site-ul ambasadei zilnic. Apoi cand am recitit mailul am vazut ca se semnase si ca era o ea. Asa ca mi-am cerut scuze pentru greseala.
Cabinele de vot si urna erau Japan Style: Trei cabine, fara perdea, ca o tezghea de bar ce avea niste delimitari laterale si frontale de 30 de cm pentru a asigura intimitatea votului si o urna de zici ca era recipient pentru uraniu: arata de parca era blindata.
Dupa ce am votat am mai discutat despre vreme, scoala, Romania si a ramas sa ne vedem cu totii in Octombrie la intalinirea organizata de ambasada.
Daca eu speram si imi doream sa iasa cu panarama la vot se pare ca a fost frumos si bine. Imi era ca o sa fie pe acolo nebunul ala care l-a dat in Judecat pe Ponta ca s-a dus in locul suspendatului la conferinta si ca face panarama pe acolo, insa a fost foarte misto. Cand am iestit mai venea o tipa cu tocuri de 12, blonda: o adevarata femeie de afaceri ce i-a raspuns taios portarului ca desigur ca e venita sa voteze. Pe lista erau vreo 7 persoane trecute: deci eu cred ca lumea vine la vot si in tarile straine.
Dupa vot m-am plimbat un pic prin Roppongi Hills dar o sa va povestesc zilele urmatoare episodul asta.
Pe curand...