City Break Seoul - Ziua 2
Dupa ce am terminat de scris povestea primei zile, m-am intins in pat pentru ca eram extrem de obosit. Etajul la care sunt cazat are trei camere, una single - in care stau eu, una duble -in care sta un cuplu de chinezi si una de 5 unde stau 5 chinezoaice. Alea s-au hilizit pana pe la 1 si au inceput din nou, dmineata la 7. Dupa ce s-au potolit ele, a inceput sa se iubeasca cuplul. Eu n-am aiauzit pana acum asa sunete ciudate in timpul actului sexual. Si nu stiu daca le facea ea sau el, ori amandoi. Sex radiofonic, ce mai.
Dimineata am fost trezit de rasetele si chitiiturile fetelor din camera mare. Le-am injurat printre dinti si incetul cu incetul mi-am facut ritualul de dimineata. Pe la 8:30 am coborat la micul dejun, unde am auzit din nou chitaitul familiar. Cum m-au vazut au inceput sa sosoteasca si sa rada. Ei, aici mi s-a umplut paharul. M-am dus la ele, le-am dat binete si le-am intrebat ce e atat de amuzant. Ok, au ras in lift cand m-au vazut cu o zi inainte, au ras pe terasa, au ras pe hol. Ce pana mea e atat de ras? Una din ele si-a facut curaj si m-a intrebat daca am lentile de contact. "Nu, sunt ochii mei". "Minti, ca ieri erau albastrii si azi sunt verzi". "Sunt ochii mei", repet usor fastacit. "Pot sa ma uit mai de aproape?" Cand celalalte 4 au auzit intrebarea plina de tupeu au inceput sa rada rusinate. "Da, poti". Dupa ce m-a analizat, s-a intors la celalalte sa le dea verdictul. "Dar parul sigur il vopsesti". (Paranteza: mie nu-mi place culoarea parului meu. As fi vrut sa fiu brunet, dar am descoperit valoarea lui aici. Alaturi de textura, am firul subtire, culoarea lui si culoarea ochilor, e un magnet pentru fete). "Nu, e parul meu. Daca vrei poti sa ma cauti de fire albe, ca sigur mi-ati scos voi cateva." Au inceput sa rada si au plecat.
Nu ma asteptam la un mic dejun extraordinar, avand in vedere pretul cazarii. Sala de mese e micuta si colorata iar pe un bufet era paine, gem, unt de arahide, suc de portocale, cafea si niste prajitoare de paine. Chinezoaicele isi gatisera oua insa am crezut ca sunt ale lor. Apoi,dupa ce am analizat ce face lumea, m-am prins ca de fapt iti gatesti singur oualele puse la dispozitie de hotel. Maine de acum. La masa au coborat si vecinii iubareti ce m-au salutat rusinati in timp ce si gateau ouale impreuna. O doamna, ce initial amc rezut ca e angajata, a spalat cratitele dupa imputitele de chinezoaice, dupa care a mancat si ea, cautand ceva pe o harta. Eu m-am intors pe terasa unde urma sa ard timpuil pana pe la 12:30. La 1 trebuie sa ma vad cu Yonghoon in statie. Azi vizitam. Insa am adormit cand m-am inors in camera sa ma schimb si m-am trezit buimac la 12:20.
Am fugit spre statie si am coborat la alta iesire decat aia la care trebuia, in ideea ca o sa gasesc de jos iesirea. Insa in capatul scarilor era el ce ajunsese mai devreme. Ne-am salutat si am pornit spre linia de metrou pentru ca urma sa mergem o statie sa vedem palatul Regelui Sejong.
Palatul a fost constuit initial in secolul XIV insa a fost abandonat pentu mai multe secole si refacut in 1867. La inceputul secolului XX, palatul a fost distrus in mare parte de catre Imperiul Japonez iar in prezent 40% din cladirile initiale sunt pastrate sau refacute. Daca printre voi sunt fani ale serialelor coreene cu Intrigi la palat, e bine de stiut ca serialul a fost turnat acolo. Ziua era destul de calduroasa si incinta era plina de turisti. Am admirat fiecare cladire in parte iar ghidul meu mi-a explicat pe indelete istoria tarii.
Regele Sejong, ce se afla pe bancnota de 10 000 de woni. Este al patrulea rege din dinastia Joseon si este unul din cei mai iubiti regi. A fost un tip intelept ce a revolutionat artele si invatamantul dar si stiinta si tehnologia. Sub domnia sa Coreea s-a dezvoltat, de aceea zeci de turisti se pozeaza la statuia sa.
In una din cladirile restaurate din incinta palatului, se afla Muzeul National de Etnografie. Muzeul mi s-a parut foarte bine organizat, cu replici de case traditionale, obiceiuri de nunta, si scene cotidiene ca: la scoala sau la doctor. Pe langa toate acestea, de pe una din portile palatului se poate vedea Palatul Albastru - casa prezidentiala , dar mai e si o strada cu o replici dupa case de la tara.
De acolo am plecat spre strada Insadon, o strada pietonala cu magazine de suveniruri si restaurante cu mancare traditionala. Am privit in vitrine si am cumparat cateva suveniruri dupa ca am fost vrajit de o muzica. Pe strada era un tip ce canta intr-un instrument ciudat de tabla. Arata ca un OZN, insa sunetele ce le scotea erau atat de relaxante. Si el avea o aura atat de zen, parea sa fie un tip caruia nu ii pasa decat de pacea sa suflteasca, ce nu se incarca de energii negative date de cei ce l-ar putea privi cu dispret pentru ca e plin de tatuaje.
Imi era destul de tare foame si simteam tot mai mult mirosul de mancare ce veneau din restaurantele cu usi deschise. Am intrat in unul, ne-am asezat pe jos la o masa mica si Yoon a comandat. A spus ca face el cinste si ca o sa comande el ce e mai bun. Am mancat o supa picanta de scoici cu tofu, un fel de okonomiaki corean, cu legume si caracatita si tot felul de salate mici: kimchi, muguri de fasole murati, vinete la gratar si crab in sos picant. Am baut bautura de-a lor traditionala, o chestie alba, din orez, acidulata cu putin gust de bere. Mi-a placut mult. M-a fascinat dezordinea din restaurant. Era la fel ca in seara precedenta: Un haos ce imi lipsise.
Templul Jongmyo este unul din patrimoniile UNESCO din Seoul. Alaturi de templu, in patrimoniu se mai afla un palat si cateva morminte. Colegul si ghidul meu cred ca nu stie importanbta unui obiectiv ce e patrimoniu UNESCO. A trebuit sa ma rog de el sa mergem aici, explicandu-i ca daca e UNESCO, e important. Jongmyo este un altar regal dedicat ritualurilor ancestrale pentru regii si reginele decedate din dinastia Joseon. Clădirile simple și elegante ale acestui altar s-au păstrat cu fidelitate formele lor originale din secolul al 16-lea. Sala principală este un exemplu remarcabil de arhitectură tradițională coreeană. Se spune ca ar fi cea mai lunga structura de lemn unica din lume, și lungimea ei măsoară 109 de metri. Motivul pentru lungimea cladirii este că noile camere au fost adăugate la capete, lucru necesar pentru a organiza mai multe comprimate memoriale. Spre deosebire de alte clădiri coreene, Jeongjeon are un acoperiș fronton, mai degrabă decât streașina tradiționala. Acest lucru dă arhitecturii din sala principală un aspect frumos și unic solemn. (Dupa prezentarea de pe site-ul UNESCO).
In cuvintele mele: eu n-am mai vazut asa o structura lunga de lemn. Atmosfera era somptuoasa insa ma enerva la culme grupul cu care eram: mosnegi ce puneau multe intrebari si o ghida ce mai avea putin si nastea. In incinta se intra doar in grup organizt, cu ghid. Ghid in engleza nu mai era disponibil asa ca am luat in coreeana, cu amicul ce traducea. Insa in incinta templului era liniste, umbra si racoare. Am fugarit veverite si am pozat pasari ciudate.
De acolo am plecat spre Raul Cheong Gye Cheon; care de fapt nu e rau. Pana acum, la 5 ore de cand am fost acolo, nu am stiut ce si cum. Nu intelesesem de ce a trebuit sa vedem un rau betonbat, cu alei pe margini. Noroc de Wiki ca mi-a zis ca asta e un pietonbal, xzona de relaxare, lunga de 8.4 km, cu rau artificial, construit in urma cu 11 ani, cand s-a inaltat soseaua. Zona simbolizaza evolutiua si cresterea economica a Coreei. Proiectul a fost criticat pentru ca a costat 281 milioane de dolari si nu are mai nicio importanta arhitecturala sau ecologica: un rau betonat, pietre, marmura si copaci din loc in loc. Insa dupa ac eea a devenit un simbol al orasului.
Orasul e agitat, nebun, murdar. Imi era frica de cum sa ma readaptez acasa, dupa doi ani de ordine japoneza. Cred ca dupa astea 4 zile de Coreea o sa fiu ok. Am obosit tare asa ca m-am intors devreme la hotel, cu un pachetel pentru cina. La putin timp a inceput sa ploua. Sper ca pana maine se opreste.
Pe curand...
Dimineata am fost trezit de rasetele si chitiiturile fetelor din camera mare. Le-am injurat printre dinti si incetul cu incetul mi-am facut ritualul de dimineata. Pe la 8:30 am coborat la micul dejun, unde am auzit din nou chitaitul familiar. Cum m-au vazut au inceput sa sosoteasca si sa rada. Ei, aici mi s-a umplut paharul. M-am dus la ele, le-am dat binete si le-am intrebat ce e atat de amuzant. Ok, au ras in lift cand m-au vazut cu o zi inainte, au ras pe terasa, au ras pe hol. Ce pana mea e atat de ras? Una din ele si-a facut curaj si m-a intrebat daca am lentile de contact. "Nu, sunt ochii mei". "Minti, ca ieri erau albastrii si azi sunt verzi". "Sunt ochii mei", repet usor fastacit. "Pot sa ma uit mai de aproape?" Cand celalalte 4 au auzit intrebarea plina de tupeu au inceput sa rada rusinate. "Da, poti". Dupa ce m-a analizat, s-a intors la celalalte sa le dea verdictul. "Dar parul sigur il vopsesti". (Paranteza: mie nu-mi place culoarea parului meu. As fi vrut sa fiu brunet, dar am descoperit valoarea lui aici. Alaturi de textura, am firul subtire, culoarea lui si culoarea ochilor, e un magnet pentru fete). "Nu, e parul meu. Daca vrei poti sa ma cauti de fire albe, ca sigur mi-ati scos voi cateva." Au inceput sa rada si au plecat.
Nu ma asteptam la un mic dejun extraordinar, avand in vedere pretul cazarii. Sala de mese e micuta si colorata iar pe un bufet era paine, gem, unt de arahide, suc de portocale, cafea si niste prajitoare de paine. Chinezoaicele isi gatisera oua insa am crezut ca sunt ale lor. Apoi,dupa ce am analizat ce face lumea, m-am prins ca de fapt iti gatesti singur oualele puse la dispozitie de hotel. Maine de acum. La masa au coborat si vecinii iubareti ce m-au salutat rusinati in timp ce si gateau ouale impreuna. O doamna, ce initial amc rezut ca e angajata, a spalat cratitele dupa imputitele de chinezoaice, dupa care a mancat si ea, cautand ceva pe o harta. Eu m-am intors pe terasa unde urma sa ard timpuil pana pe la 12:30. La 1 trebuie sa ma vad cu Yonghoon in statie. Azi vizitam. Insa am adormit cand m-am inors in camera sa ma schimb si m-am trezit buimac la 12:20.
Am fugit spre statie si am coborat la alta iesire decat aia la care trebuia, in ideea ca o sa gasesc de jos iesirea. Insa in capatul scarilor era el ce ajunsese mai devreme. Ne-am salutat si am pornit spre linia de metrou pentru ca urma sa mergem o statie sa vedem palatul Regelui Sejong.
Palatul a fost constuit initial in secolul XIV insa a fost abandonat pentu mai multe secole si refacut in 1867. La inceputul secolului XX, palatul a fost distrus in mare parte de catre Imperiul Japonez iar in prezent 40% din cladirile initiale sunt pastrate sau refacute. Daca printre voi sunt fani ale serialelor coreene cu Intrigi la palat, e bine de stiut ca serialul a fost turnat acolo. Ziua era destul de calduroasa si incinta era plina de turisti. Am admirat fiecare cladire in parte iar ghidul meu mi-a explicat pe indelete istoria tarii.
Regele Sejong, ce se afla pe bancnota de 10 000 de woni. Este al patrulea rege din dinastia Joseon si este unul din cei mai iubiti regi. A fost un tip intelept ce a revolutionat artele si invatamantul dar si stiinta si tehnologia. Sub domnia sa Coreea s-a dezvoltat, de aceea zeci de turisti se pozeaza la statuia sa.In una din cladirile restaurate din incinta palatului, se afla Muzeul National de Etnografie. Muzeul mi s-a parut foarte bine organizat, cu replici de case traditionale, obiceiuri de nunta, si scene cotidiene ca: la scoala sau la doctor. Pe langa toate acestea, de pe una din portile palatului se poate vedea Palatul Albastru - casa prezidentiala , dar mai e si o strada cu o replici dupa case de la tara.
 |
| Mai multe poze de la Palatul Regelui Sejong, aici |
Templul Jongmyo este unul din patrimoniile UNESCO din Seoul. Alaturi de templu, in patrimoniu se mai afla un palat si cateva morminte. Colegul si ghidul meu cred ca nu stie importanbta unui obiectiv ce e patrimoniu UNESCO. A trebuit sa ma rog de el sa mergem aici, explicandu-i ca daca e UNESCO, e important. Jongmyo este un altar regal dedicat ritualurilor ancestrale pentru regii si reginele decedate din dinastia Joseon. Clădirile simple și elegante ale acestui altar s-au păstrat cu fidelitate formele lor originale din secolul al 16-lea. Sala principală este un exemplu remarcabil de arhitectură tradițională coreeană. Se spune ca ar fi cea mai lunga structura de lemn unica din lume, și lungimea ei măsoară 109 de metri. Motivul pentru lungimea cladirii este că noile camere au fost adăugate la capete, lucru necesar pentru a organiza mai multe comprimate memoriale. Spre deosebire de alte clădiri coreene, Jeongjeon are un acoperiș fronton, mai degrabă decât streașina tradiționala. Acest lucru dă arhitecturii din sala principală un aspect frumos și unic solemn. (Dupa prezentarea de pe site-ul UNESCO).
In cuvintele mele: eu n-am mai vazut asa o structura lunga de lemn. Atmosfera era somptuoasa insa ma enerva la culme grupul cu care eram: mosnegi ce puneau multe intrebari si o ghida ce mai avea putin si nastea. In incinta se intra doar in grup organizt, cu ghid. Ghid in engleza nu mai era disponibil asa ca am luat in coreeana, cu amicul ce traducea. Insa in incinta templului era liniste, umbra si racoare. Am fugarit veverite si am pozat pasari ciudate.
 |
| Mai multe poze de la Templul Jongmyo, aici |
Orasul e agitat, nebun, murdar. Imi era frica de cum sa ma readaptez acasa, dupa doi ani de ordine japoneza. Cred ca dupa astea 4 zile de Coreea o sa fiu ok. Am obosit tare asa ca m-am intors devreme la hotel, cu un pachetel pentru cina. La putin timp a inceput sa ploua. Sper ca pana maine se opreste.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu