Muzeul Metro
Tokyo Metro e una din cele doua companii ce ofera transport public subteran in Tokyo, alaturi de Toei. Tokyo Metro este o companie privata condusa in mod egal de Guvernul Metropolitan Tokyo si Ministerul japonez de Turism. Aici nu prea inteleg eu cum pot doua institutii de stat sa aibe o companie privata, insa nu intram in detalii.
Reteaua cuprinde noua linii, direite de Toei (compania de metrou a Guvernului metropolitan ce are 4 linii) si este cea mai aglometata retea de metrou din lume (impreuna cu Toei si a treia singura).
Compania a aparut in 1924 sub numele de Tokyo Undergraund odata cu deschiderea liniei Ginza, si-a schimbat numele in Teito in 1942, pana in 2004 de cand functioneaza sub numele de astazi.
Si cum a scris istorie, trebuia sa fie un muzeu inchinat metroului din Tokyo. Nu puteam sa ratez un astfel de muzeu, cu toate ca vazusem unul asemanator, mult mai mare, cel al Cailor Ferate.
Am avut putine emotii cu muzeul si asta pentru ca site-ul arata copilaresc. Maimutoi, trenuri cu zambete mari si mainute si multe culori.
Cand am intrat in muzeu alaturi de noi a intrat un copilas mic, ce era foarte intancat de faptul ca merge din nou acolo. Se vedea ca mai fusese pentru ca s-a dus direct la autormatul de bilete, a pus banii si a intrat increzator in pas strengaresc. Noi am intrat timizi si cu un zambet tamp de copil ce a ajuns in Rai.
Muzeul prezinta istoria metroului in Japonia si are expuse trei vagoane de epoca, accesorii pe care le folosesc lucratorii de la metrou, o colectie de bilete aniversare si multe informatii despre cum se construieste o galerie de metrou, despre cum functionaza trenurile si o istorie a metrourilor in lume. Acolo, pe o harta mare ti se arata tarile unde exista metrou, iar pe un ecran tactil poti selecta tara ca sa afli numele companiei de metrou, si diferite informatii, ca: numarul de linii, numarul de kilometri si anul la care a fost infintat.
Mi-am adus apoi aminte ca la un moment dat, pe cand eram in liceu venise in Bacau un expert pe trafic japonez. El spuses ca singura solutie e sa se scotata autobuzele de pe europeana si sa se faca o linie de metrou. Ne amuzam atunci imaginandu-ne gura de metrou la Piata Centrala sau la Stadion. Proiectul nu a fost niciodata luat in considerare insa ii inteleg acum logica. Tokyo a rezolvat probelmele de trafic cu transportul in comun pe linii de tren, fie ele de suprafata sau metrouri. Eu nu cred ca exista undeva in lume o retea de trenuri locale atat de mare ca cea din Tokyo.
Am plecat de la muzeu fix inainte sa se inchida, cu flacara copilariei arzand mai puternic decat in ultimul timp. Pana plec trebuie sa mai vad Muzeul Avioanelor si plec implinit.
Ca de obicei, mai multe poze de la muzeu gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici.
Pe curand...
Reteaua cuprinde noua linii, direite de Toei (compania de metrou a Guvernului metropolitan ce are 4 linii) si este cea mai aglometata retea de metrou din lume (impreuna cu Toei si a treia singura).
Compania a aparut in 1924 sub numele de Tokyo Undergraund odata cu deschiderea liniei Ginza, si-a schimbat numele in Teito in 1942, pana in 2004 de cand functioneaza sub numele de astazi.
Si cum a scris istorie, trebuia sa fie un muzeu inchinat metroului din Tokyo. Nu puteam sa ratez un astfel de muzeu, cu toate ca vazusem unul asemanator, mult mai mare, cel al Cailor Ferate.
Am avut putine emotii cu muzeul si asta pentru ca site-ul arata copilaresc. Maimutoi, trenuri cu zambete mari si mainute si multe culori.
Cand am intrat in muzeu alaturi de noi a intrat un copilas mic, ce era foarte intancat de faptul ca merge din nou acolo. Se vedea ca mai fusese pentru ca s-a dus direct la autormatul de bilete, a pus banii si a intrat increzator in pas strengaresc. Noi am intrat timizi si cu un zambet tamp de copil ce a ajuns in Rai.
Muzeul prezinta istoria metroului in Japonia si are expuse trei vagoane de epoca, accesorii pe care le folosesc lucratorii de la metrou, o colectie de bilete aniversare si multe informatii despre cum se construieste o galerie de metrou, despre cum functionaza trenurile si o istorie a metrourilor in lume. Acolo, pe o harta mare ti se arata tarile unde exista metrou, iar pe un ecran tactil poti selecta tara ca sa afli numele companiei de metrou, si diferite informatii, ca: numarul de linii, numarul de kilometri si anul la care a fost infintat.
Am plecat de la muzeu fix inainte sa se inchida, cu flacara copilariei arzand mai puternic decat in ultimul timp. Pana plec trebuie sa mai vad Muzeul Avioanelor si plec implinit.
Ca de obicei, mai multe poze de la muzeu gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici.
Pe curand...
Corect e Tokyo Metoro! ;p
RăspundețiȘtergere