17

Nu vreau sa dau din casa, dar stiu cat de mult l-a bantuit aceasta carte pe traducator, iar eu am citit-o intr-o ora. M-am simtit vinovat... Insa atat de bine a fost tradusa incat nu am putut sa o las din mana, cand de obicei (din motive de deficit de atentie), fac pauze maricele dup fiecare capitol citit.

Mi-a fost dor de un Oe bun, pentru ca ultima carte de Oe pe care am citit-o nu mi-a placut; mi s-a parut monotona, greoaie, statica...

17 e un micro roman (?) caruia i-as spune nuvela, despre un adolescent de saptesperezece ani caruia ii place sa se masturbeze sau nu. 17 e povestea unui tanar ce nu se regaseste in politica tarii lui, a unui tanar ce vrea sa se razvrateasca, ce nu vrea sa fie ca tatal sau, un tanar ce incearca sa fie ceva pe cont propriu. Da, asta e definita adolescentului. Deci, 17 e povestea unui oarecare alolescent scrisa dumnezeieste de un Laureat Nobel.

Deci, cine spune ca e o carte vulgara, scarboasa sau nu mai stiu cum am citit eu prin recenziile de pe net, e un mincinos ce incearca sa-si uite sau falsifice anii alolescentei, ani in care cu totii ne-am razvratit, ani in care cu totii ne-am simtit vinovati ca ne masturbam, ani in care am crezut ca noi vom schimba lumea. Eu inca mai cred asta...

Pe curand...