Unu + unu + (unu...) niste comedii

In articolul de astazi nu o sa va vorbesc despre cum am avut onoarea si placerea sa beau o cafea cu Teodorovici, sau de ce il consider una din cele mai importante voci din literatura contemporana.

In articolul de astazi nu o sa va spun ca ultimul volum de teatru l-am citit prin clasa a XI-a si cred ca era Istoria comnusmului explicata pentru intarziatii mintal de Matei Visniec.

In articolul de astazi nu o sa va povestesc despre cum am ajuns sa citesc cartea asta, pentru ca ma plictisea papuc Pamuk, cu toate ca e cea mai recenta carte cumparata si eu functionez dupa niste reguli OCD-iste pe care incep sa le incalc din ce in ce mai des.

In articolul de astazi o sa va povestesc despre cum imi imaginez eu ca sunt la teatru si vad pe rand cele trei piese de teatrul din volumul "Unu + unu + (unu...) niste comedii".

Unu + unu + (unu...)

Mi-am imaginat piesa asta jucata la TNI, in sala Teatrul la cub. Mi-am imaginat sala asta a teatrului din Iasi pentru ca acolo am vazut o sumedenie de piese bune iar piesa asta e preferata mea din cele trei din volum. Tema sinuciderii nu e noua la LDT, aparand si in Circul nostru va prezinta.

Lift in miscare

Nu stiu de ce, dar stand in fotoliul visiniu din living, m-am vazut in sala de la Odeon, urmarind aceasta piesa. Din cele trei din volum, asta e piesa ce m-a bagat cel mai mult in ceata si pentru ca ma vedeam spectator, nestiind daca sa aplaude sau nu, daca sa plece sau sa stea, daca s-a terminat sau nu, Lift in miscare mi-a placut cel mai putin. Nu e vorba ca nu mi-a placut, pentru ca m-a atras ideea, insa ca spectator m-am enervat.

Elefanti roz si Elefanti galbeni

Piesa asta am vazut-o jucata pe scena teatrului de la Bacau. Nu stiu de ce, poate peronajele, poate decorul, dar de cum am inceput sa o citesc m-am vazut in sala Teatrului Municipal Bacovia, cuprins de teama miscuricilor, ca nu cumva sa imi scartie scaunul si sa deranjez actorii de pe scena. Elefanti roz si Elefanti galbeni e o piesa ce te pune pe ganduri, o piesa ce pare la prima vedere usurica, insa apoi iti ramane in minte si te tot gandesti la ea. Poate de asta o vad pusa in scena la Bacau, ca aici se pun piese din astea...

Exista un eveniment pe facebook lansat de un blog de carte. Cei de acolo te provoaca sa uiti o carte undeva, pe o banca in parc, pe scaun in autobuz, oriunde intr-un spatiu public. Trebuie sa scrii pe carte despre eveniment si sa il inviti pe cl ce a luat-o, sa faca la fel cu o alta carte. Eu as face asa cu volumul asta. L-as uita pe un scaun in teatru si as invita pe cel ce o gaseste sa mearga cu el in culise si sa-l dea unui regizor. Hai sa jucam pise contemporane mai mult...

Pe curand...