Cand timpul ramane in loc

Imediat dupa revolutie in centrul Bacaului, in locul magazinului de jucarii Punguta cu doi bani (magazin pe care eu nu mi-l amintesc) s-a deschis un magazin de electrocasnice. De acolo ne-am cumparat noi televizor japonez Funai (ei, ca asta a fost semn ca peste ani si ani o sa ajung acolo), televizor pe care l-am tot avut vreo 15 ani si care mi se parea mai smecher decat televizorul nasilor mei, un Goldstar corean (azi LG). Magazinul ala a disparut si el si in locul lui a aparut Intermeridian, alimentara minune a unui turc ce vindea vise. Intermeridian era wow: avea geamuri mari si usi de sticla, vitrine luminate si o varietate de produse, toate la preturi bune. Era mereu coada pana afara la turc iar pe langa asta, sus, la etaj, se serveau prajituri si pizza. A fost prima pizza pe care am mancat-o eu vreodata. La parter, pe dreapta, exista o casa unde se astepta la o coada mare. Acolo comandai pizza ce se  prepara in niste cuptoare electrice, mari cu 6 usi, in niste tavi de fonta negre. Cu bonul fie asteptai pizza invelita in hartie alba fie urcai la masa si cineva venea sa te serveasca. Langa casa erau scarile pe care urcai si intre scari si casa o jardiniera cu pietre albe pe care le mai gaseai din cand in cand si in pizza aceea cu salam si parizer. Sus era luxul de pe lume, peretetii erau acoperiti cu oglinzi, pe jos mozic si mesele si scaunele erau din plastic. Nu mai vazuse romanul niciodata asa ceva. Daca eram cuminiti, bunica imi dadea bani sambata sa ma duc sa-mi iau o pizza si eram bucuros vreo trei zile ca am mancat la intermeridian.

Apoi nu stiu ce s-a intamplat. Parca a fost un scandal cu niste carne expirata dar nu imi amintesc bine pentru ca ne-am si mutat din partea aceea de centru si Intermeridianul nu a mai fost un loc pentru cumparaturi pentru noi. Am tot trecut prin fata lui, am observat ca vitrinile de sticla au fost inlocuite cu termopane cu tamplarie bleo, ca si-a schimbat numele (pe aceasi firma cu reclama la Coca Cola) imsa ami de-a randul nu am mai intrat acolo. Poate, din cand in cand, ramaneam surprins ca inca e acolo si ca nu s-a deschis in loc o banca sau un magazin de telefoane. E la km 0 al orasului, vis a vis de fosta biblioteca, langa Prefectura... Nu sunt locuri de parcare insa e locatia perfecta pentru o chirie babana. 

Am mai intrat odata, in urma cu vreo 5 ani sa cumpar o apa. Am obsrrvat ca ramasese neschimbat. 6 case, de la fiecare casa cumperi cate ceva, nu poti ca cumperi carne de la raionul/casa de prajituri sau apa de la aia de branza si oua. Insa nu m-am gandit mult la asta.

Ieri am fost la o pizza acolo. A fost o provocare pentru o prietena fitoasa greu de impresionat. Am ajutat-o cu ceva si a spus ca imi da o inghetata insa dupa ce mi-a povestit ca a fost la Intermeridian si ca ii era frica sa nu o vada cineva, am zis ca asta facem. In loc sa-mi dea o inchetata la 5 lei mai  bine da o pizza la 4,5.

Acum a fost randul meu sa raman surprins. Locul ala e neatins de timp. Bun, nu mai sunt pietrele alea albe (posibil ca le-au folosit pe toate in pizza in 20 de ani) si mesele si scaunele au fost schimbate. In rest e totul la fel. Acelasi sistem de vindere, niste chelnetite sictirite, fara uniforma, grase si slioase si un public tinta ramas neschimbat: pensionarii de pe centru - cei ce si acum 20 de ani erau clienti si taranii ce vin in vizita in oras, ce stiu ei o pizza buna in centru.

Dar mi-a placut pizza. Cu toate ca la inceput am zis ca nu mai e la fel, pentru ca eu mi-o aminteam cu mai mult salam si mai putin sos de rosii si motarela, cand am gustat-o mi-am dat seama ca e neschimbata. Acelsi blat de paine turceasca (celebrele Cuptoare de Aur cu patroni turici ce vindeau o paine gumata ce era buna doar cand era calda) gumoasa, acelasi bulion indoit cu apa, acelasi salam. E gustul copilariei mele... Mi-a adus aminte de recompensa bunicilor, de filmele vazute la Cinema Central (trebuie sa mai merg odata acolo), de vecinii de la bloc ce nu mai sunt acolo (Dana, Raluca, Georgiana) si m-a lovit in moalele capului de toata seara am fost melancolic. Cum se poate ca locul ala sa nu se fi schimbat aproape de loc in toti atati ani? Bun, totul e ieftin acolo, dar la banii care i-a facut turcul la inceput, acum putea sa fie luxul de pe lume acolo...

Pe curand...

P.S.: Zambetul ala era destul de fals. Sa fiu sincer mi-a cam fost frica la inceput sa mananc acolo, cu toate ca persoana cu care fusesem mai mancase de acolo de cateva ori si spunea ca n-a patit nimic. Insa de ceva vreme sunt cu ficatul in piuneze si imi era teama... Plus ca e ingrozitor de cald. Toata caldura de la cuptoarelele alea se duce sus iar ventilati aia cred ca e colmatata de guguloaie de praf cu grasime ca nu mai face fata de loc...