Sange si caligrafie
Am apasat pe clanta usii tremurand tot. De cum am inceput sa urc scarile pana la cabinetul medical din Takadanobaba, stomacul imi juca feste. De cand m-am trezit eram asa. De obicei cand mi se ia sange lesin, si nu as vrea sa ma fac de ras acolo. Amanasem momentul aceata destul de mult, doctorul ma trimisese aici acum doua saptamani jumatate si cu toate ca m-am trezit la 7:30, am ajuns aici abia trei ore mai tarziu.
Intru si dau de un hol lung cam de 5 metri. De-o parte a holului e o bancheta lunga, pe partea cealalta e usa de la cabinet, un geam unde sa vorbesti cu asistenta si in fund e baia. La intrare e un loc unde sa iti lasi pantofii si sa iei papuci de casa, fix langa televizor. Imi ia ceva timp sa ma descalt pentru ca sunt in pantofi si pentru ca de emotii si frica imi tremura mainile. Toti cei ce asteapta acolo ma privesc. Oare pentru ca sunt stain sau pentru ca blochez televizorul. Dau din cap politicos si ma inderept spre fereastra aceea de la ghiseu. Intind scrisoarea pe care o am de la doctor si cardul de asigurare medicala. Sigur nu mai au nevoie de altceva, deci o sa ne descurcam usor. Insa asistenta ma intreaba ceva. Ma uit pierdut la ea si ma mai intreaba odata. Ii spun ca nu vorbesc japoneza (asta scria si pe plic: Nu vorbeste japonezea, trimitere de la doctorul X de la Clinica din Waseda) si se pierde. Incepe sa caute ceva prin sertare, striga dupa o colega, vin doua, incep sa rada, se fastacest si pana la urma imi indtind o brosura pe care era ingalbenit cu un marcar o fraza: Aveti asigurare? Da. Si v-am dat si cardul. Nu ma intelege, se fastaceste si rade cu colegele. Una din ele, cu tupeu zice sa-i arat. Ce sa-ti arat cucoana? Ca ai cardul in fata ochilor. Incep sa curga apele de pe mine si nu stiu ce sa mai fac. Ma enervez, bag mana prin fereastra si ii artat cardul. Femeia se panicheza si imi zice ca ala nu e al meu. Sa mori tu? Scot cardul de rezident si ii arat ca e acelasi nume. Se uita la el si incepe sa rada. Proasta mai esti...
Poftit sa astept pe bancheta, incep sa imi sterg burbunele de traspiratie cu un servetel. Numai batrani in clinica aceea. Insa ma uit mai bine si vad o tipa blonda ce doarme cu capul rezemat de perete. Are o fusta de voal, scurta in fata si lunga in spate, neagra cu capuri de mort. Un tricou cu o cruce mare argintie si cercei cu Steaua lui David. Fata asta nu are nicio idee despre religie si si-a pus si ea acolo pe ea toate simbolurile ce i se par ei exotice. Arata bine la corp si are parul frumos. Dar se trezeste brusc, ca si cum ar fi simtit ca o analizez si se uita spre mine bosumflata. Da, a stricat orice fantezie. Cand i-am vazut fata mi-a trecut. E machiata ca un claun, ca toate fetele japoneze. Isi fac niste pometi rosii in obraji, gene false, lugni si stufoase si in rest alba ca varul. Daca ai avea o fobie de clauni, sigur ai avea o criza.
Langa mine se aseaza un batran chelios ce cara dupa el un dosar cu acte. Se uita la televizor atent si rade la dialogruile de acolo. Trag si eu o privire sa vad ce e atat de amuzant si vad ca e o telenovela de epoca.Apoi imi intorc privirea in cartea pe care o citeam. Dar sunt intrerupt repede de un ghiont. Ma uit la batran sa vad ce vrea si imi arata sa ma uit la televizor si rade. Imi intorc privirea in carte dar din nou ma ghionteste. De data asta ma uit urat la el, poate asa intelege ca nu ma intereseaza ce e la televizor. Mosul, cand vede ca nu are cu cine face discutii, o trezeste pe fata de langa el si o ia pe aia la intrebari, insa nici aia nu il baga in seama. Urmatorul pacinet e chemat inauntru. E un tip inalt, la vreo 60 de ani, imbracat bine si vopsit brunet in cap. Nu vrea sa se vada ca imbatraneste. Si pentru ca s-a eliberat un loc mai aproape de televizor, si mosul meu pleaca acolo. La scurt timp se aseaza o babuta se ma priveste plina de dispret.
Timpul trece destul de greu si mai e o persoana pana la mine. Telenovela s-a terminat si la televizor e teleshopping. Mosulica se minuneaza la fiecare produs; fie ca sunt peruci, fie ca e catering sau bombonele de trandafiri pentru respiratie buna. Reclama aia e ciudata rau de tot: 4 femei se miroase in gura una pe alta si se stramba de la mirosul pe care il simt. Apoi iau cate o bombonica din aia de trandafir si dupa cateva minute se miroase din nou. Se pare ca si-a facut efectul pentru ca sunt incantate si se minuneaza. Usa cabinetului se deschide si asistenta striga: Șibișiteanu. Ok, mi-a venit randul.
Doctorul ma pune la cunostinta cu faptul ca celalt doctor i-a scris in scrisoare despre ce este vorba. Cum deschide gura simt un miros neplacut. Sigur i-ar fi trebuit si lui niste mentosane din alea de la teleshopping. O punga acum e cu 30% mai ieftinta.
Ma intreaba cu cat mi s-a modificat greutatea si in cat timp. Apoi ma intreaba daca am parul gras sau uscat, daca transpir mult sau nu transpir deloc, si tot felul de intrebari, ale caror raspunsuri il minunau mereu. Vrea sa imi ia tensiunea si in timpul acela imi spune ca el crede ca e ceva mai grav. "Dar vai, ai si pulsul mare de tot." Pai cum sa nu-l am daca imi spui ca e ceva mai grav? "Ceva nu se leaga. Ai simtomele unei hipotiroide, insa ai spus ca ai slabit mult in timp scurt". Nene, nu am slabit, m-am ingrasat. Daca slabeam 13-15 kg in trei luni, crezi ca veneam la tine sa ma plang? Imi faceam o cruce mare si ziceam multumesc. "Aaaaa, acum inteleg".
Imi spune ca o sa-mi ia sange si o sa-mi faca niste teste sa vada ce si cum. Sangele mi-l ia acum, daca e ok. Pai de aia am si venit, nu? Initial credeam ca acolo e un laborator de teste medicale, insa el e un doctor generalist. In Japonia, ei iau sangele si fac analizele, cum in Japonia dentistul e si tehnician dentar.
Imi intinde mana pe un burete si incepe sa imi caute vena. A, da. Am uitat sa-i spun ca sunt greu de gasit. Pana la urma o gaseste, insa undeva mai jos de incheietura, si ii zice asistentei ca o sa ia de acolo. Dupa ce baga acul, incep sa ma uit oe birou, oriunde altundeva, decat la sange. Cand ma intreaba daca sunt ok si ii zic ca nu ma pot uita la sange, se ofera sa ma tina de vorba. "Ai vreo curiozitate sau vreo intrebare". Da, chiar am, de ce aveti atatea pensule pe masa. Va place caligrafia. Fata i se lumineaza deodata si cu un zambet larg ma intreaba cum de le-am observat. Sunt multe si ocupa jumatate de masa, daaah.
Da, ii place mult caligrafia si face asta in timpul liber. Inainte, scria el anunturile de pe pereti, acum nu se mai poarta si se scriu la calculator. Dar seara, dupa ce i se termina programul, ramane in cabinet sa caligrafieze. Ii pare rau, dar nu are niciun desen in cabinet acum, ca mi-ar fi aratat.
3 borcane de cate 90ml de sange au fost puse intr0un recipient. Gata, ma asteapta ori pe 2, ori pe 7 sa vin sa iar rezultatele. Sa ma duc afara si sa platesc. Imi doreste un Golden Week placut, ii multumesc si ii doresc acelasi lucru. Mai mult ca sigur o sa ajung pe 7, pe doi sunt plecat.
Ies din cabinet, platesc la ghiseu si ma indrept spre iesire. Am inceput ziua cu dreptul, n-am lesinat. Se pare ca o sa am o zi buna pana la urma. Si nici una din temerile mele din acea zi nu s-au adeverit. A fost intradevar o zi memorabila.
Pe cutand...
Intru si dau de un hol lung cam de 5 metri. De-o parte a holului e o bancheta lunga, pe partea cealalta e usa de la cabinet, un geam unde sa vorbesti cu asistenta si in fund e baia. La intrare e un loc unde sa iti lasi pantofii si sa iei papuci de casa, fix langa televizor. Imi ia ceva timp sa ma descalt pentru ca sunt in pantofi si pentru ca de emotii si frica imi tremura mainile. Toti cei ce asteapta acolo ma privesc. Oare pentru ca sunt stain sau pentru ca blochez televizorul. Dau din cap politicos si ma inderept spre fereastra aceea de la ghiseu. Intind scrisoarea pe care o am de la doctor si cardul de asigurare medicala. Sigur nu mai au nevoie de altceva, deci o sa ne descurcam usor. Insa asistenta ma intreaba ceva. Ma uit pierdut la ea si ma mai intreaba odata. Ii spun ca nu vorbesc japoneza (asta scria si pe plic: Nu vorbeste japonezea, trimitere de la doctorul X de la Clinica din Waseda) si se pierde. Incepe sa caute ceva prin sertare, striga dupa o colega, vin doua, incep sa rada, se fastacest si pana la urma imi indtind o brosura pe care era ingalbenit cu un marcar o fraza: Aveti asigurare? Da. Si v-am dat si cardul. Nu ma intelege, se fastaceste si rade cu colegele. Una din ele, cu tupeu zice sa-i arat. Ce sa-ti arat cucoana? Ca ai cardul in fata ochilor. Incep sa curga apele de pe mine si nu stiu ce sa mai fac. Ma enervez, bag mana prin fereastra si ii artat cardul. Femeia se panicheza si imi zice ca ala nu e al meu. Sa mori tu? Scot cardul de rezident si ii arat ca e acelasi nume. Se uita la el si incepe sa rada. Proasta mai esti...
Poftit sa astept pe bancheta, incep sa imi sterg burbunele de traspiratie cu un servetel. Numai batrani in clinica aceea. Insa ma uit mai bine si vad o tipa blonda ce doarme cu capul rezemat de perete. Are o fusta de voal, scurta in fata si lunga in spate, neagra cu capuri de mort. Un tricou cu o cruce mare argintie si cercei cu Steaua lui David. Fata asta nu are nicio idee despre religie si si-a pus si ea acolo pe ea toate simbolurile ce i se par ei exotice. Arata bine la corp si are parul frumos. Dar se trezeste brusc, ca si cum ar fi simtit ca o analizez si se uita spre mine bosumflata. Da, a stricat orice fantezie. Cand i-am vazut fata mi-a trecut. E machiata ca un claun, ca toate fetele japoneze. Isi fac niste pometi rosii in obraji, gene false, lugni si stufoase si in rest alba ca varul. Daca ai avea o fobie de clauni, sigur ai avea o criza.
Langa mine se aseaza un batran chelios ce cara dupa el un dosar cu acte. Se uita la televizor atent si rade la dialogruile de acolo. Trag si eu o privire sa vad ce e atat de amuzant si vad ca e o telenovela de epoca.Apoi imi intorc privirea in cartea pe care o citeam. Dar sunt intrerupt repede de un ghiont. Ma uit la batran sa vad ce vrea si imi arata sa ma uit la televizor si rade. Imi intorc privirea in carte dar din nou ma ghionteste. De data asta ma uit urat la el, poate asa intelege ca nu ma intereseaza ce e la televizor. Mosul, cand vede ca nu are cu cine face discutii, o trezeste pe fata de langa el si o ia pe aia la intrebari, insa nici aia nu il baga in seama. Urmatorul pacinet e chemat inauntru. E un tip inalt, la vreo 60 de ani, imbracat bine si vopsit brunet in cap. Nu vrea sa se vada ca imbatraneste. Si pentru ca s-a eliberat un loc mai aproape de televizor, si mosul meu pleaca acolo. La scurt timp se aseaza o babuta se ma priveste plina de dispret.
Timpul trece destul de greu si mai e o persoana pana la mine. Telenovela s-a terminat si la televizor e teleshopping. Mosulica se minuneaza la fiecare produs; fie ca sunt peruci, fie ca e catering sau bombonele de trandafiri pentru respiratie buna. Reclama aia e ciudata rau de tot: 4 femei se miroase in gura una pe alta si se stramba de la mirosul pe care il simt. Apoi iau cate o bombonica din aia de trandafir si dupa cateva minute se miroase din nou. Se pare ca si-a facut efectul pentru ca sunt incantate si se minuneaza. Usa cabinetului se deschide si asistenta striga: Șibișiteanu. Ok, mi-a venit randul.
Doctorul ma pune la cunostinta cu faptul ca celalt doctor i-a scris in scrisoare despre ce este vorba. Cum deschide gura simt un miros neplacut. Sigur i-ar fi trebuit si lui niste mentosane din alea de la teleshopping. O punga acum e cu 30% mai ieftinta.
Ma intreaba cu cat mi s-a modificat greutatea si in cat timp. Apoi ma intreaba daca am parul gras sau uscat, daca transpir mult sau nu transpir deloc, si tot felul de intrebari, ale caror raspunsuri il minunau mereu. Vrea sa imi ia tensiunea si in timpul acela imi spune ca el crede ca e ceva mai grav. "Dar vai, ai si pulsul mare de tot." Pai cum sa nu-l am daca imi spui ca e ceva mai grav? "Ceva nu se leaga. Ai simtomele unei hipotiroide, insa ai spus ca ai slabit mult in timp scurt". Nene, nu am slabit, m-am ingrasat. Daca slabeam 13-15 kg in trei luni, crezi ca veneam la tine sa ma plang? Imi faceam o cruce mare si ziceam multumesc. "Aaaaa, acum inteleg".
Imi spune ca o sa-mi ia sange si o sa-mi faca niste teste sa vada ce si cum. Sangele mi-l ia acum, daca e ok. Pai de aia am si venit, nu? Initial credeam ca acolo e un laborator de teste medicale, insa el e un doctor generalist. In Japonia, ei iau sangele si fac analizele, cum in Japonia dentistul e si tehnician dentar.
Imi intinde mana pe un burete si incepe sa imi caute vena. A, da. Am uitat sa-i spun ca sunt greu de gasit. Pana la urma o gaseste, insa undeva mai jos de incheietura, si ii zice asistentei ca o sa ia de acolo. Dupa ce baga acul, incep sa ma uit oe birou, oriunde altundeva, decat la sange. Cand ma intreaba daca sunt ok si ii zic ca nu ma pot uita la sange, se ofera sa ma tina de vorba. "Ai vreo curiozitate sau vreo intrebare". Da, chiar am, de ce aveti atatea pensule pe masa. Va place caligrafia. Fata i se lumineaza deodata si cu un zambet larg ma intreaba cum de le-am observat. Sunt multe si ocupa jumatate de masa, daaah.
Da, ii place mult caligrafia si face asta in timpul liber. Inainte, scria el anunturile de pe pereti, acum nu se mai poarta si se scriu la calculator. Dar seara, dupa ce i se termina programul, ramane in cabinet sa caligrafieze. Ii pare rau, dar nu are niciun desen in cabinet acum, ca mi-ar fi aratat.
3 borcane de cate 90ml de sange au fost puse intr0un recipient. Gata, ma asteapta ori pe 2, ori pe 7 sa vin sa iar rezultatele. Sa ma duc afara si sa platesc. Imi doreste un Golden Week placut, ii multumesc si ii doresc acelasi lucru. Mai mult ca sigur o sa ajung pe 7, pe doi sunt plecat.
Ies din cabinet, platesc la ghiseu si ma indrept spre iesire. Am inceput ziua cu dreptul, n-am lesinat. Se pare ca o sa am o zi buna pana la urma. Si nici una din temerile mele din acea zi nu s-au adeverit. A fost intradevar o zi memorabila.
Pe cutand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu