11-11 Stop a mea!

Am copilarit intr-un cartier ca o cetare, ale carei ziduri erau formate din locuri de 4 etaje ce ne fereau de zgomotul si de traficul strazilor principale din oras, si in interiorul careia printre blocuri, erau parcuri si verdeata. Strazile din interiorul cetatii erau inguste, ca strazile japoneze, si rar trecea cate o masina. Asa ca acolo jucam Ratele si vanatorii sau Tara Tara vrem ostasi, ori Incetul cu incetul se fabrica otetul.

Dar uneori ne saturam de oaza de verdeata ce ne inconjura si treceam printre doua blocuri, si eseam la strada. Ne asezam pe banca de pe trotuar si observam traficul de pe E85 ce se numeste 9Mai in interiorul orasului.

Acolo jucam un joc. Cand vedeam o masina ce avea numarul de genul DDD, sau inainte sa se introduca numerele de inmatriculare cu litere, aveau aceasi cifra de 3 sau 4 ori, strigam: numarul sau litera ce se repeta si "Stop a mea!" Daca mai era si o masina de lux era bucuria si mai mare. Si asa, ore bune, de pe banca, faceam concurs cine a adunat mai multe masini in palmares. 

Mi-am adus aminte de jocul asta miercuri, cand am iesit din statia de tren si am vazut o masina ce avea numarul 11-11. Ce frumoasa era copilaria, cand orice lucru micut ne bucura si cand nu stiam ce sunt problemele.

Pe curand...