O seara oau la BolBol

Dupa aproape un an, am ajuns din nou la BolBol. Se pare ca merita sa astepti 11 luni ca sa te simtit bine intr-un loc minunat.
Vineri a fost ziua lui Hakan, zi ce mi-a dat dureri de cap. Toata saptamana trecuta m-am luaptat sa nu racesc si pe langa asta am fost extrem de somnoros. Si pentru ca era ziua lui, trebuia sa ma gandesc la un cadou si sa ies in oras. Nu prea eram in dispozitie pentru asa ceva pentru ca aveam planuri mari pentru sambata. Sambata urma sa merg (si am mers si o sa va povestesc in curand) pe Muntele Takao, dupa care urma sa ies la baut in GoldenGai. Sa nu mai zic ca Hakan era ca o fata mare si de la o zi la alta tot schimba planurile de ziua lui. Initial trebuia sa ne adunam la el acasa, sa facem o cina internationala. Eu gateam ciorba de cartofi (pentru prima data), el facea nu stiu ce turcesc, mai venea Namyi ce gatea corean, Ikki aducea un desert japonez si Saima ceva pakistanez. Insa nici Saima si nici Namyi nu putau venii. Asa ca pana la urma s-a hotarat: narghilea la BolBol.
Dupa cum va spuneam, nu prea eram in dispozitie pentru petrecere si asta pentru ca a doua zi trebuia sa ma trezesc devreme. Asteptam nargileaua si dansul din buric, ca sa plec. Dar a iesit una din cele mai tari petreceri ever.
Dupa un platou cu frigarui de berbectut, pui si un fel de mici orientali, pe un pat de orez cu sofran, rosii copate si castraveti in otet si o supa crema de ciuperci cu scortisoara si lamaie (da, avea acelasi gust ciudat pe care vi-l imaginati si voi), am fost rugati sa schimbam masa pentru ca un grup mai mare venise si nu aveau loc. Daca intial acest incedent putea sa para ceva ce nu era la locul lui, s-a dovedit a fi declansatorul petrecerii. Pentru ca ne-am muata am primit din partea casei un fel de curry iranian, destul de gustos.
Intre timp venise si narghielaua, cand spectacolul a inceput. Imi era dor de dansatoarea lor de buric, insa m-am asezat strategic ca sa nu ma mai ia de mana si sa ma puna sa dansez cu ea, ca data trecuta. Apropo, am uitat sa spun ca incercam sa ne facem destul de putin vazuti pentru ca la masa cu cei din orient era si Ali, plicitisitorul fost coleg de camin.

Momentul final al dansului, adica cel in care dansatoarea ia barbati din restaurant la dans, a fost foarte interesant de privit din exterior. Pe de oparte japonezii care se rusinau ca fetele mari si nu atingeau dansatoarea, pe care o considerau o Geisha orientala, pe de alta parte musulmanii ce puneau mana pe ea si isi scurgeau balele in decolteul fetei. O fluierau, i-au furat esarfa si o fraiereau ca i-o dau. Ei se credeau la ei in tara, unde femeile sunt instrumente de placere, insa dansatoarea, fiind asiatica, era usor crispata si speriata ca situatia ii sarise de sub control.
Dupa dans, s-a stins lumina si a inceput sa cante "La multi ani"! Hakan era convins ca se canta pentru cei de la masa de middle east. Doar ca amica lui May ii facuse o surpriza. Ii facuse un tort pe care lpa primit de la dansatoarea din buric.
Si de aici a inceput petrecerea.Tuciurii au inceput show-ul cu dans si voie buna. Au inceput cei de la masa alaturata sa ridice in picioare pe toti din restaurant si nu stiu cum m-am trezit dansand pe melodii arabesti printre ei. A fost oau! Nu imi mai pasa ca a doua zi plec de dimineata, nu imi mai pasa ca trebuie sa ajung la ultimul tren.. Noroc ca erau altii mai responsabili si cand eram cat pe ce sa incep sa dansez pe masa, muzica s-a oprit si a treuit sa plecam.
Abia am prins unltimul tren, ce era full. Sardinele in conserva stau lejer fata de ce era acolo.
Pe curand...