Jurnal de calatorie - ziua 6
Azi am vizitat doua orase mari.
Dimineata l-am sunta pe Q sa ii spun la multi ani. Dar maine e ziua lui. Tare aiurit mai sunt.
Prima oprire a fost in Satu Mare. Am facut o tura de oras si am intrebat de muzeul de arta. Ajunsi acolo am vazt ca era cel de istorie si etnografie. Tin sa va spun ca nu imi plac deloc aceste muzee, mi se par plicitsitore. Multi bolovaani, cateva cioburi si fiare ruginite. Insa acesta a fost altfel. In fiecare incapere, in functie de specific se auzea muzica. Era foarte antrenant si ii facea deosebit. Muzeografii au folosit si multe manechine pentru a le imbraca cu diferite haine, se gaseau case dacice, morminte germanice, gtoate facand muzeul unic. partea de etnografie era si ea deosebita pentru ca prezenta prin manechine si evenimentele importante din viata taranului, ca botezul, nunta si inmormantarea. Nu imi pare rau deloc ca l-am vazut, chiar imi pare rau ca nu am platit taxa foto, necrezand ca va fii ceva spectaculos.
Ne-am indrepotat apoi spre Oradea. marcel ne-a ghidat pana in fata pensiunii. Mama a racit si a hotarat sa ramana in camera asa ca noi am plecat fara ea sa vizitam orasul. Oradea, cel putin partea vexhe este minunata. Cred ca as putea locuii aici. Lumea parea foarte deschisa si lipsita de inhibitii. Am vazut pe pietonalul din centru tot felul de omeni, cu tatuaje, cu diferite cuafuri, imbracati in tot felul de chestii si nimeni nu parea dranjat. Am vazut o pustoaica ce mergea pe strada cu o nevastuica vie in mana. Nu stiu de unde o avea dar era animalul ei de companie. Pentru prima data am vazut un om cu handicap locomotor ce mergea singur, increzator, pe strada. Cum te indepartezi de centu, cladirile vechi devin tot mai cenusii iar apoi tot mai mici, pana ajung cladiri cu un singur nivel, ici colo, la cate o intersectie mai apare cate o casa cu nivel. Apoi brusc intrii in orasul nou, ce nu este atat de frumos.
Si cum am ajuns destul de devreme si am Wi-Fi am inceput sa postez tot ce aveam restant. Imi ia fparte mult sa postez pe photoblog, caci apoi repede pun pe blog si fac trimiterile la poze. Spre sa termin cat mai repede caci mai pica netul si imi da eroare la incarcare pagina. Am pus si poze pe hi5, daca tot am net si cine stie cand mai apuc ;)).
Pe curand...
P.S. Au astia din Oradea niste tramvaie de iti pica plombele. Sa vada si Nichita si poate ia si el la Iasi. si inca ceva: in Satu Mare apa care curgea din fantana arteziana era albastra. Oare pusesera solutie de colorat apa daca cineva isi face nevoile si tot si-a facut sau pur si simplu asa au vrut ?
Dimineata l-am sunta pe Q sa ii spun la multi ani. Dar maine e ziua lui. Tare aiurit mai sunt.
Prima oprire a fost in Satu Mare. Am facut o tura de oras si am intrebat de muzeul de arta. Ajunsi acolo am vazt ca era cel de istorie si etnografie. Tin sa va spun ca nu imi plac deloc aceste muzee, mi se par plicitsitore. Multi bolovaani, cateva cioburi si fiare ruginite. Insa acesta a fost altfel. In fiecare incapere, in functie de specific se auzea muzica. Era foarte antrenant si ii facea deosebit. Muzeografii au folosit si multe manechine pentru a le imbraca cu diferite haine, se gaseau case dacice, morminte germanice, gtoate facand muzeul unic. partea de etnografie era si ea deosebita pentru ca prezenta prin manechine si evenimentele importante din viata taranului, ca botezul, nunta si inmormantarea. Nu imi pare rau deloc ca l-am vazut, chiar imi pare rau ca nu am platit taxa foto, necrezand ca va fii ceva spectaculos.
Ne-am indrepotat apoi spre Oradea. marcel ne-a ghidat pana in fata pensiunii. Mama a racit si a hotarat sa ramana in camera asa ca noi am plecat fara ea sa vizitam orasul. Oradea, cel putin partea vexhe este minunata. Cred ca as putea locuii aici. Lumea parea foarte deschisa si lipsita de inhibitii. Am vazut pe pietonalul din centru tot felul de omeni, cu tatuaje, cu diferite cuafuri, imbracati in tot felul de chestii si nimeni nu parea dranjat. Am vazut o pustoaica ce mergea pe strada cu o nevastuica vie in mana. Nu stiu de unde o avea dar era animalul ei de companie. Pentru prima data am vazut un om cu handicap locomotor ce mergea singur, increzator, pe strada. Cum te indepartezi de centu, cladirile vechi devin tot mai cenusii iar apoi tot mai mici, pana ajung cladiri cu un singur nivel, ici colo, la cate o intersectie mai apare cate o casa cu nivel. Apoi brusc intrii in orasul nou, ce nu este atat de frumos.
Si cum am ajuns destul de devreme si am Wi-Fi am inceput sa postez tot ce aveam restant. Imi ia fparte mult sa postez pe photoblog, caci apoi repede pun pe blog si fac trimiterile la poze. Spre sa termin cat mai repede caci mai pica netul si imi da eroare la incarcare pagina. Am pus si poze pe hi5, daca tot am net si cine stie cand mai apuc ;)).
Pe curand...
P.S. Au astia din Oradea niste tramvaie de iti pica plombele. Sa vada si Nichita si poate ia si el la Iasi. si inca ceva: in Satu Mare apa care curgea din fantana arteziana era albastra. Oare pusesera solutie de colorat apa daca cineva isi face nevoile si tot si-a facut sau pur si simplu asa au vrut ?
Comentarii
Trimiteți un comentariu