Vidra

Ieri am fost la Vidra, la bunicii de pe tata si m-am revazut cu nebuna de varamea pe care nu o mai vazusem de 3 ani. Asa se inampla de fiecare data, e facut sa ne vedem asa de rar. Ea departe, noi cu ale noaste, la Vidra ne mai vedeam dar se intampla sa nu vna ea, ca acum doi ani sau sa nu ajungem noi, ca anul trecut.
E la fel de zapacita si plina de viata. Cred ca de aia tin atat de muilt la ea. As putea sa fiu suparat ca nu da semne de viata, dar u pot, mi-e prea draga.
M-a impresionat matusamea. Ea e genul de persoana neinteleasa, o victima a societatii dar acum mi s-a parut mult mai deschisa si mai de treaba decat de obicei. Poate ca ii fusese dor de noi sau poate ca timpul le schimba pe toate, chiar si pe ea. Cand o privesc gandesc cum ar fi aratat tata daca ar fi trait. Seamana atat de bine...

Sper sa nu treaca inca trei ani sa ne vedem ca o sa apuc nunta ei atunci :)). O sa ne auzim la telegon, pe mess, sper...
Pe curand...