Olteanca si moldoveanul

Mi-a fost dor sa scriu pe blog...am cam trisat si am avut articole programate in ultimile zile. Mă simt mai bine. Ficatul mă mai deranjează ușor, din cand in cand. Parca si problemele cu insomnia se rezolva încet, încet.
Ieri a fost sarbatoare așa ca a fost liber. A fost Coming of Age Day, o sarbatoare in care toți ce au devenit majori in ultimul an (20 de ani e vârsta majoratului) sărbătoresc, îmbrăcati in haine tradiționale si organizeaza petreceri.
Nici astăzi nu se fac ore la Waseda, insa nu știu de ce. Doar ca astăzi, am fost in vizita de studiu, pentru proiectul de dizertatie, lucru despre care o sa scriu mâine. Si cum a fost sarbatoare si am mai avut inca o zi de vacanta, m-am întâlnit, in sfârșit, cu Andreea.
Cine e Andreea? Va spuneam mai demult ca am aflat de existența a doi romani la Waseda: Catalin si Andreea. Cu Andreea am reușit sa mă vad.
După ce paranoia mea caracteristica si-a spus cuvântul: i-am spus ca nu vrea sa se vadă cu mine pentru ca-s moldovean si ea e olteanca  si dupa ce ne-am tachinat cu subiectul asta, am reusit si ne-am intalnit.
. Totul a pornit de la o purikura pe care ea o postase. Purikura sunt niște poze tradiționale japoneze, pe care le fac de obicei prietenii între ei dar cel mai des fetele si cuplurile. Sunt pline de briz-brizuri si au in oarecare Photoshop incorporat. Eu am fost fascinat de ele si mereu am vrut una. Si uite ca Andreea mi-a îndeplinit dorința.
După ce am făcut poza, am luat pranzul. Am mâncat pentru prima data abura soba, un fel de paste , găsite cu ulei, legume si carnita. Asta e un lucru ciudat in Japonia pentru ca de obicei pastele lor fie sunt in supa, fie doar fierte.
In timpul mesei dar si apoi, in timp ce ne-am plimbat, am vorbit in româna!!! Da, e un lucru normal pentru doi romani, insa eu eram foarte încântat. La inceput am fost timid in folosirea limbii native, insa la un moment dat Andreea mi-a atras atenția ca vorbesc prea tare.
Îmi era dor de româna, vorbita in alta parte decât la telefon sau skype. Si îmi era dor de o persoana ce vorbește mai mult decât mine.
Pentru ea, Japonia e visul cel mare. A studiat japoneza la Universitatea București si asta e apogeul ei educational. Eu in câteva ore am învățat destul de multe lucruri despre Japonia si despre japonezi de la ea. Pentru ca le are!
Mi-a placut ca a observat ca japonezele poarta pantalni scurti si iarna. Si a avut o replica tipic romaneaca: n-o sa poata sa faca copii niciodata.
Mi-ar face plăcere sa mă revad cu ea, dar cred ca asta ca fi după sesiune, când mai mult ca sigur vom merge intr-un club împreuna.
Pe curând...

Comentarii

Postări populare