Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...
Ieri eram atat de obosit... Toata povestea asta imi mancase toata energia. Nu m-am dus la anivesarea tipului pe care il cunoscusem saptamana trecuta la narghilea, am refuzat si narghileaua... vroiam doar sa stau in pat...
Am adormit la 10 si ceva... La un moment dat am auzit telefonul vibrand pe masa, il uitasem pe silent. Insa m-am intors pe partea cealalta si mi-am contiunat de somn...
Am avut un vis ciudat. Oriunde eram, vedeam cerbi si caprioare. Pima data se facea ca eram acasa, la Luncani, si am vazut pe geamul de la bucatarie un cerb. O chemasem pe mama sa ii arat si ne uitam minunati la el. Apoi brust decorul se schimba, si eram la Facultate, in 1.4 R, aveam un curs si proful nu mai venea. Multi plecasera, insa ramasesm cativa in sala. Ma uitam pe geam sa vad daca proful are de gand sa vina, cand am vazut in spatiile verzi mai multe caprioare. Erau asa frumoase... I-am chemat pe toti sa vina sa le vada, insa disparusera.
Apoi eram in camin, aici in Japonia cand am vazut mai multe caprioare si un cerb pe geam. M-am imbracat si am iesit afara sa le vad mai bine. Au inceput sa se deplaseze si m-am dus dupa ele. Am mers pana am ajuns intrpo poiana, unde erau multe caprioare si cerbi. Le-am mangaiat, erau atat de blande, insa deodata, eram iarasi in spatele unui geam si le priveam de undeva de sus. Dupa asta nu imi mai aduc aminte nimic...
Cautand apoi in dictionare de vise cerbul si caprioara inseaman de obicei succes, dragoste, insa inseamna si manturirel niniste. Cred ca l-am visat pe el, in sfarsit liber...
M-am trezit odihnit, cu ceva intainte sa sune ceasul. Ceva era diferit, era liniste. De obicei e liniste, insa nu stiu de ce ma asteptam sa nu fie liniste. Am vazut apelurile de la Puskar si mesajele: "Call him" si "Now!!!!". In rest nimic. Am intrat pe facebook, nimic, era prea liniste. Am intrat pe pagina lui si avea acest mesaj:
M-am panicat. Nu mai era nimic postat. Tot ce scrisese zilele trecute era sters. Apoi am vazut ca cineva scrisese pe facebook ca azinoapte la 11, in Tanashi s-a sinucis cineva pe care prieteni de-ai ei il stiau.
Am ramas blocat. Inafara de asta nu era nimic... I-am scris lui Puskar, insa nici un raspuns. Nici un "RIP" pe facebook, nimic, nimic... Prea multa liniste...
La masa m-am intalnit cu Ali, nici el nu stia nimic. Apoi l-am vazut pe administrator, parea obosit, insa nu ne-a spus nimic.
La o ora dupa ce m-am trezit, am primit mesaj de la Puskar care imi spunea sa vin la el in camera ca are sa imi spuna ceva. Arata ca naiba, nedormit, cu ochii in fundul capului. Primul lucru pe care l-am intrebat a fost ce se intapla cu Sobolanul. Mi-a raspuns: Azinoapte la 11, s-a aruncat in fata trenului in Tanashi.
Mi se inmuiasera picioarele, nu stiam ce sa mai azi. M-am asejat pe jos si l-am rugat sa imi spuna exact ce s-a intamplat.
Aseara, pe la 8 tatal lui il sunase pe adminstrator sa ii spuna ca a aflat de la mama lui ca fiul lui are niste probleme si ca are ganduri sinucigase si cere sa vorbeasca cu el. Nu raspundea pe mobil si nici pe fix. Adminsitratorul s-a uitat in calculator si aprea ca a iesit de dimineata si nu s-a mai intors. L-a chemat pe Puskar, pentru ca stia ca sunt prieteni si l-a intrebat ce se intampla. Puskar a spus tot. Apoi ne-a sunat pe toti (de asta ma sunase, insa nu am raspuns, si asta ma face sa ma simt ultimul om...) si au inceput sa il caute. Prin cimitirul unde mergea, la templu unde se tot ducea in ultimult timp. apoi in fiecare statie de pe linia noastra de tren, insa nu il vazusera... S-au dus la politie si au spus tot ce stiau insa politia nu a avut ce face. Au incercat sa il sune, isi deschisese telefonul insa respingea apelurile. Atunci ma rugase Puskar sa il sun (de deata asta nu auzisem, daca auzeam si mesajele ma trezeam si faceam ceva, oboseala isi spusese cuvantul). La 11 si ceva a sunat-o pe Vaduva. A vorbit cu ea, i-a spus ca ii pare rau, ca o iubeste mult si ca asta e modul lui de asi arata dragostea. Apoi i-a spus adio. Un sunet ca o lovitura s-a auzi, lume urland si apelul s-a intrerupt...
La scurt timp, Puskar a fost sunat de la politie si i s-a confirmat povestea.
Administratorul a hoatarat ca totul sa fie tinut secret, pana cand ancheta de la politie se termina, si pana cand vin parintii sa ii ia lucrurile.
De asta nimeni nu postase nimic, de asta era atat de liniste...
Dumnezeu sa-l ierte...
Pe curand...
Am adormit la 10 si ceva... La un moment dat am auzit telefonul vibrand pe masa, il uitasem pe silent. Insa m-am intors pe partea cealalta si mi-am contiunat de somn...
Am avut un vis ciudat. Oriunde eram, vedeam cerbi si caprioare. Pima data se facea ca eram acasa, la Luncani, si am vazut pe geamul de la bucatarie un cerb. O chemasem pe mama sa ii arat si ne uitam minunati la el. Apoi brust decorul se schimba, si eram la Facultate, in 1.4 R, aveam un curs si proful nu mai venea. Multi plecasera, insa ramasesm cativa in sala. Ma uitam pe geam sa vad daca proful are de gand sa vina, cand am vazut in spatiile verzi mai multe caprioare. Erau asa frumoase... I-am chemat pe toti sa vina sa le vada, insa disparusera.
Apoi eram in camin, aici in Japonia cand am vazut mai multe caprioare si un cerb pe geam. M-am imbracat si am iesit afara sa le vad mai bine. Au inceput sa se deplaseze si m-am dus dupa ele. Am mers pana am ajuns intrpo poiana, unde erau multe caprioare si cerbi. Le-am mangaiat, erau atat de blande, insa deodata, eram iarasi in spatele unui geam si le priveam de undeva de sus. Dupa asta nu imi mai aduc aminte nimic...
Cautand apoi in dictionare de vise cerbul si caprioara inseaman de obicei succes, dragoste, insa inseamna si manturirel niniste. Cred ca l-am visat pe el, in sfarsit liber...
M-am trezit odihnit, cu ceva intainte sa sune ceasul. Ceva era diferit, era liniste. De obicei e liniste, insa nu stiu de ce ma asteptam sa nu fie liniste. Am vazut apelurile de la Puskar si mesajele: "Call him" si "Now!!!!". In rest nimic. Am intrat pe facebook, nimic, era prea liniste. Am intrat pe pagina lui si avea acest mesaj:
Am ramas blocat. Inafara de asta nu era nimic... I-am scris lui Puskar, insa nici un raspuns. Nici un "RIP" pe facebook, nimic, nimic... Prea multa liniste...
La masa m-am intalnit cu Ali, nici el nu stia nimic. Apoi l-am vazut pe administrator, parea obosit, insa nu ne-a spus nimic.
La o ora dupa ce m-am trezit, am primit mesaj de la Puskar care imi spunea sa vin la el in camera ca are sa imi spuna ceva. Arata ca naiba, nedormit, cu ochii in fundul capului. Primul lucru pe care l-am intrebat a fost ce se intapla cu Sobolanul. Mi-a raspuns: Azinoapte la 11, s-a aruncat in fata trenului in Tanashi.
Mi se inmuiasera picioarele, nu stiam ce sa mai azi. M-am asejat pe jos si l-am rugat sa imi spuna exact ce s-a intamplat.
Aseara, pe la 8 tatal lui il sunase pe adminstrator sa ii spuna ca a aflat de la mama lui ca fiul lui are niste probleme si ca are ganduri sinucigase si cere sa vorbeasca cu el. Nu raspundea pe mobil si nici pe fix. Adminsitratorul s-a uitat in calculator si aprea ca a iesit de dimineata si nu s-a mai intors. L-a chemat pe Puskar, pentru ca stia ca sunt prieteni si l-a intrebat ce se intampla. Puskar a spus tot. Apoi ne-a sunat pe toti (de asta ma sunase, insa nu am raspuns, si asta ma face sa ma simt ultimul om...) si au inceput sa il caute. Prin cimitirul unde mergea, la templu unde se tot ducea in ultimult timp. apoi in fiecare statie de pe linia noastra de tren, insa nu il vazusera... S-au dus la politie si au spus tot ce stiau insa politia nu a avut ce face. Au incercat sa il sune, isi deschisese telefonul insa respingea apelurile. Atunci ma rugase Puskar sa il sun (de deata asta nu auzisem, daca auzeam si mesajele ma trezeam si faceam ceva, oboseala isi spusese cuvantul). La 11 si ceva a sunat-o pe Vaduva. A vorbit cu ea, i-a spus ca ii pare rau, ca o iubeste mult si ca asta e modul lui de asi arata dragostea. Apoi i-a spus adio. Un sunet ca o lovitura s-a auzi, lume urland si apelul s-a intrerupt...
La scurt timp, Puskar a fost sunat de la politie si i s-a confirmat povestea.
Administratorul a hoatarat ca totul sa fie tinut secret, pana cand ancheta de la politie se termina, si pana cand vin parintii sa ii ia lucrurile.
De asta nimeni nu postase nimic, de asta era atat de liniste...
Dumnezeu sa-l ierte...
Pe curand...
Îmi pare foarte rău Horea, condoleanţe. E păcat, fiindcă era tânăr dar voi nu aveţi nicio vină.
RăspundețiȘtergereȘtiu ca nu avem nicio vina. Insa ne tot gândim dacă nu puteam face mai mult. Faza morbida e ca îți răspund la acest mesaj din stația unde s-a omorât aseară. A trebuit sa schimb trenul si sunt aici acum.
RăspundețiȘtergereÎntre timp am aflat mai multe despre ce si cum s-a întâmplat aseară si cand mă întorc de la petrecerea la care sunt nevoit sa merg o sa fac un update la articol. Sau poate in timpul petrecerii, ca tot nu am chef de ea...