Un fel de Microrevelion
Cam toate companiile in perioada asta au microrevelioane cu angajatii lor. O astfel de pertrecere am avut si noi sambatata, insa in stilul petrecerilor japoneze.
Prins in toata nebunia de saptamana trecuta, fix sambata, era aceasta petrecere de sfarsit de an. Nu aveam dispozitia sa merg, insa trebuia. Am zis ca o sa plec mai repede, spunandu-le ca cineva din camin a murit sau ca e ziua bunicii mele. Ambandoua erau adevarate.
Dar despre ce e vorba in aceasta petrecere: profesorul nostru, invita toti colaboratorii din anul respectiv (reprezentanti ai companiilor de constructii, ai institutelor de cercetare, oameni de afaceri, profesori si fosti studenti), colaboratori ce au ajutat la activitatile practice ale laboratorului. Intr-un fel, cei de anul 4, de fapt cei in an terminal, fie ca e master, doctorat sau facultate, le multumesc colaboratorilor ca i-au ajutat sa isi realizeze teza.
Trebuia sa fim la 3 jumatate in laborator, la 4 si 20 a inceput conferinta. Ca de obicei, nu stiam despre ce e vorba, pentru ca mailul cu lamuriri despre petrecere era in japoneza iar cel in engleza spunea doar locul si ora.
Daca as fi stiut ca totul incepe cu o conferinta de doua ore in japoneza nu veneam. O sala plina de oameni si doua prezentari: una de la un institut de cercetare si unul de la Ministerul Constructiilor.
In stea doua ore am incercat sa gasesc noi metode sa inving plictiseala, si telefonul m-a scos din incurcatura ca de obicei. Nu stiu despre ce s-a discutat, stiu doar ca au avut poze misto in prezentari. Singurul lucru pe care l-am auzit de cateva ori, si de fiecare data ma infunda rasul era "futai". Futai in sus, futai in jos. Si eu radeam pe sub mustati.
Dupa conferinta a avut loc o masa, gen bufet suedez, cu tot felul de bunatati. S-a mancat si s-au tinut discursuri. Eu si Hakan a trebuit sa ne prezentam la microfon. Mi-a fost atat de rusine... Si mi-am auzit vocea si rusian-english-ul meu.
Toata nebunia asta s-a terminat la 8 jumatate. Deja eram ametit (am baut un fel de bautura alcoolica cu gust de migdale) si ghiftuit cu sushi. La 9 eram la restaurant, unde pentru 2 ore trebuia sa petrecem, din nou cu mancare si bautura. Am gustat niste scoici si din nou, sushi, insa am baut bere pana cand simteam ca ametesc cand misc capul. La 10 jumatate am plecat, spunand la toti ca trebuie sa vorbesc cu bunica mea pe skype sa ii spun la multi ani.
Pe curand...
Prins in toata nebunia de saptamana trecuta, fix sambata, era aceasta petrecere de sfarsit de an. Nu aveam dispozitia sa merg, insa trebuia. Am zis ca o sa plec mai repede, spunandu-le ca cineva din camin a murit sau ca e ziua bunicii mele. Ambandoua erau adevarate.
Dar despre ce e vorba in aceasta petrecere: profesorul nostru, invita toti colaboratorii din anul respectiv (reprezentanti ai companiilor de constructii, ai institutelor de cercetare, oameni de afaceri, profesori si fosti studenti), colaboratori ce au ajutat la activitatile practice ale laboratorului. Intr-un fel, cei de anul 4, de fapt cei in an terminal, fie ca e master, doctorat sau facultate, le multumesc colaboratorilor ca i-au ajutat sa isi realizeze teza.
Trebuia sa fim la 3 jumatate in laborator, la 4 si 20 a inceput conferinta. Ca de obicei, nu stiam despre ce e vorba, pentru ca mailul cu lamuriri despre petrecere era in japoneza iar cel in engleza spunea doar locul si ora.
Daca as fi stiut ca totul incepe cu o conferinta de doua ore in japoneza nu veneam. O sala plina de oameni si doua prezentari: una de la un institut de cercetare si unul de la Ministerul Constructiilor.
In stea doua ore am incercat sa gasesc noi metode sa inving plictiseala, si telefonul m-a scos din incurcatura ca de obicei. Nu stiu despre ce s-a discutat, stiu doar ca au avut poze misto in prezentari. Singurul lucru pe care l-am auzit de cateva ori, si de fiecare data ma infunda rasul era "futai". Futai in sus, futai in jos. Si eu radeam pe sub mustati.
Dupa conferinta a avut loc o masa, gen bufet suedez, cu tot felul de bunatati. S-a mancat si s-au tinut discursuri. Eu si Hakan a trebuit sa ne prezentam la microfon. Mi-a fost atat de rusine... Si mi-am auzit vocea si rusian-english-ul meu.
Toata nebunia asta s-a terminat la 8 jumatate. Deja eram ametit (am baut un fel de bautura alcoolica cu gust de migdale) si ghiftuit cu sushi. La 9 eram la restaurant, unde pentru 2 ore trebuia sa petrecem, din nou cu mancare si bautura. Am gustat niste scoici si din nou, sushi, insa am baut bere pana cand simteam ca ametesc cand misc capul. La 10 jumatate am plecat, spunand la toti ca trebuie sa vorbesc cu bunica mea pe skype sa ii spun la multi ani.Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu