Okonomiyaki (お好み焼き)
Dumica seara am fost la un restaurant unde se serveste Okonomiyaki. Ceilalti mai incercasera acest fel de mancare, pentru mine a fost prima data, si fiind atat de incantat de idee, de la inceput mi-am zis ca o sa fac poze la fiecare etapa si o sa scriu un articol despre asta.
So, Tamami, Mart, Morgan and Satoshi, this article is about Okonomiaky. What is that, and my first experience with it. But all the article will be in Romanian, like usual. Only this paragraph is special for you.
Okonomiyaki este un cuvant compus: okonomi- ce insemna ceea ce vrei, sau ceea ce iti place si yaki ce inseamna gătit sau la gratar. Si este de fapt un fel de clatita (gen cele americane) cu ce vrei tu.
Ingredientele de baza sunt faina si ou, iar celalte ingrediente le alegi tu. Acest tip de mancare este popular in Kensai si Hiroshima, fiind una din mancarurile de baza acolo, iar in Tokyo e o mancare care se serveste cand ai chef de distractie. De ce spun asta? Pentru ca restaurantele de okonomiayi din Tokyo te lasa pe tine sa iti prepari mancarea. In meniu ai diferite sortimente, de la cele cu legume, la cele cu carne sau peste.
Restaurantul la care am fost noi era unul din acele restaurante, unde te descalti la usa, si stai pe perna, in genunghi sau in pozitie turceasca. Masa e joasa, iar pe mijloc e plita incinsa. Insa mai multe detalii despre gasiti pe wiki.
Eu am ales sortimentul cu trei feluri de carne, varza, ceapa verde si ghimbir (care apropos, nu il mai suport; acasa imi placea, sau pentru ca era praf, insa aici, cel proaspat e prea aromat si nu imi place).
Dupa ce mi s-a adus bolul cu ingredientele, le-am amestecat pe toate, facand un del de pasta, relativ uniforma.
Am pus amestecul pe plita incinsa si i-am dat o forma de turta/ clatita/omleta.
Dupa cateva minute, cu doua palete, si cu galerie din partea celor ce erau la masa, am ridicat-o si am intors-o. Sunt mandru de reusita, pentru ca niciunul din cei cu care eram, nu reusesera sa o intoarca din prima, fara sa o scapre sau sa o rupa.
Dupa ce s-a copt si pe partea celalta, am ridicat-o cu paletele, din nou, si am asejat-o pe farfurie.
Incepe etapa asezonarii. Pentru inceput se pune un sos gros de soia si scoici, din cate am inteles. Sosul se unge pe intreaga suprafata cu o pensula.
Peste acest sos se pune maioneza
Apoi se pune Aonori (un soi de alga, uscata, bogata in calciu, magneziu si alte minerale si vitamine) si Katsuobushi (ton afumat si uscat, taiat fasii subtiri, ca niste fulgi)
Acum e gata sa fie mancata. Nu stiu cum vi se pare din imagini insa e foarte delicioasa. Pentru ca una din persoanele de la masa comandase una cu legume, primise rasaduri de ridiche sa puna peste okonomiyaki, si cum pentru el era prea mult, ne-a dat si noua din verzitura lui.
Pe curand...
So, Tamami, Mart, Morgan and Satoshi, this article is about Okonomiaky. What is that, and my first experience with it. But all the article will be in Romanian, like usual. Only this paragraph is special for you.
Okonomiyaki este un cuvant compus: okonomi- ce insemna ceea ce vrei, sau ceea ce iti place si yaki ce inseamna gătit sau la gratar. Si este de fapt un fel de clatita (gen cele americane) cu ce vrei tu.
Ingredientele de baza sunt faina si ou, iar celalte ingrediente le alegi tu. Acest tip de mancare este popular in Kensai si Hiroshima, fiind una din mancarurile de baza acolo, iar in Tokyo e o mancare care se serveste cand ai chef de distractie. De ce spun asta? Pentru ca restaurantele de okonomiayi din Tokyo te lasa pe tine sa iti prepari mancarea. In meniu ai diferite sortimente, de la cele cu legume, la cele cu carne sau peste.
Restaurantul la care am fost noi era unul din acele restaurante, unde te descalti la usa, si stai pe perna, in genunghi sau in pozitie turceasca. Masa e joasa, iar pe mijloc e plita incinsa. Insa mai multe detalii despre gasiti pe wiki.
Eu am ales sortimentul cu trei feluri de carne, varza, ceapa verde si ghimbir (care apropos, nu il mai suport; acasa imi placea, sau pentru ca era praf, insa aici, cel proaspat e prea aromat si nu imi place).
Dupa ce mi s-a adus bolul cu ingredientele, le-am amestecat pe toate, facand un del de pasta, relativ uniforma.
Am pus amestecul pe plita incinsa si i-am dat o forma de turta/ clatita/omleta.
Dupa cateva minute, cu doua palete, si cu galerie din partea celor ce erau la masa, am ridicat-o si am intors-o. Sunt mandru de reusita, pentru ca niciunul din cei cu care eram, nu reusesera sa o intoarca din prima, fara sa o scapre sau sa o rupa.
Dupa ce s-a copt si pe partea celalta, am ridicat-o cu paletele, din nou, si am asejat-o pe farfurie.
Incepe etapa asezonarii. Pentru inceput se pune un sos gros de soia si scoici, din cate am inteles. Sosul se unge pe intreaga suprafata cu o pensula.
Peste acest sos se pune maioneza
Apoi se pune Aonori (un soi de alga, uscata, bogata in calciu, magneziu si alte minerale si vitamine) si Katsuobushi (ton afumat si uscat, taiat fasii subtiri, ca niste fulgi)
Acum e gata sa fie mancata. Nu stiu cum vi se pare din imagini insa e foarte delicioasa. Pentru ca una din persoanele de la masa comandase una cu legume, primise rasaduri de ridiche sa puna peste okonomiyaki, si cum pentru el era prea mult, ne-a dat si noua din verzitura lui.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu