6 filme pe care le recomand

Noroc cu pauza asta de seriale ca am apucat si eu sa mai vad cateva filme. La inceput am pasit stangaci si am facut caveva alegeri proaste, apoi am mers pe comedii cu buget mare, ce stiu ca mereu nu dau gres, ca apoi sa descopar filmele despre care vreau sa vorbesc acum. Pentru ca uitatul la filme e ca si mersul pe bicicleta, nu se uita niciodata, insa la inceput esti mai stangaci.

Primul film despre care vreu sa vorbesc este Trespass. Cu toate ca IMDb ii ofera o nota mica mie mi-a placut sa o revad pe Nicole Kidman si sa il vad pe Nicolas Cage intr-un rol de om normal, fara sa fie vrajitor sau sa aiba super puteri, dupa cum ne-a obijnuit in ultima perioada.
Este un thriler despre un cuplu atacat de hoti, un film care te tine in suspans, pentru ca mereu apare o noua piesa ce da puzzle-ul intrigii peste cap.


The Debt este un remake al filmului israelian cu acelasi nume, ce prezinta povestea a trei agenti secreti evrei ce se afla intr-o misiune de prindere a unui criminal de razboi, in Germania de Est, in 1966. Insa povestea incepe in 1997,cand fiica a doi dintre cei trei agenti lanseaza o carte despre povestea lor. Povestea este de fapt claditia in spatele unei minciuni ce le macina viata. Cei trei agenti erau foarte tineri atunci cand au avut aceasta misiune iar dupa terminarea ei au devenit eroi. Cele trei pesonaje principale sunt interpretate de cate doi actori pentru ca actiunea are loc la 30 de ani diferenta: Rachel (Helen Mirren si Jessica Chastrain), David (Sam Worthington si Ciarán Hinds ), Stefan (Marton Csokas si Tom Wilkinson ).


Flypaper este un film bun cu si despre hoti de banci. Daca va plac filmele de genul asta, nu trebuie sa il ratati. Eu sunt un fan al lor si mi-a placut foarte mult seria Ocean's, si Italian Job. De data aceasta nu hotii sunt pe planul principal ci unul din clienti, Tripp, interpretat de Patrick Dempsey. Pentru ca, la fel ca in fiecare film de gen, nimic nu pare a fi ce pare, Tripp, ce sufera de o boala mintala, ce il face sa nu uite nimic din ce vede, incearca sa afle misterul spargerii bancii de doua grupari de hoti in acelasi timp, fix in momentul in care sistemul de securitate intra in mentenanta.
Pana in ultima clipa nu se stie exact cine a dat spargerea si care a fost motivul pentru ca pe parcurs apare noi si noi teroreme ce se destrama la fel de usor cum au aparut.


Am fost mereu impresionat de povestile negrilor in America. Din cauza asta am o ura pentru americani, care atunci cand nu le convine ceva, pornesc un razboi si cei care au avut u nrazboi civil pentru ca nu au vrut sa renunte la sclavie si cei care dupa 100 de ani inca se considerau superiori rasei negre.

Dupa cum am mai scris aici si aici. unul din filmele mele preferate este Culoarea Purpurie, insa ieri am descoperit un film la fel de bun.

Ilinca imi spusese de el de ceva vreme insa aseara mi-am faut timp pentru el. The Help, are la baza primul roman ce povesteste despre sadevarata viata a menajerelor de culoare. In anii '60, la 100 de ani de la castigarea drepturilor negrii erau buni numai pentru treburi casnice. Rasismul avea valente maxime, existand spitale speciale pentru negri iar familiile ce aveau menajere de culoare, construiau wc-ri in afara casei pentru ele, pentru a nu-i inbolnavii. Aceste femei erau bune sa le gateasca si sa le creaca copii insa erau dispretuite pentru ca erau de alta rasa.
Filmul prezinta drama acesto femei, ce cresteau copiii altora, copii pe care ii iubeau insa cand cresteau se purtau exact la fel ca parintii lor, rece., un film despre curajul celor care sunt prieteni cu menajerele lor, insa sunt judecati ce majoritatea rasista.
Recomand filmul asta tuturor pentru ca prezinta o poveste adevarata, dramatica, insa presarata cu momente amuzante.

The Skin I Live In (La piel que habito) este un thriler spaniol ce ii are ca prodagonisti pe Antonio Bamderas si Elena Anaya (care este atat de frumoasa).  Filmul are la baza un roman frantuzesc, scris de Thierry Jonquet si numit Mygale. Regizorul filmului,Pedro Almodóvar il descrie ca o poveste de groza fara tipete si spaima. Este ceea ce numesc eu horror. Ceva ce te ingrozeste din idee, fara a fi nevoie de sange sau monstrii care sa te faca sa te sperii.
Poveste prezinta viata unui renumit si talentat chirurg plastician, macinat de drama pierderii sotiei si a fiici sale, innecandu-si amarul in realizarea de piele artificiala ce este mult mai rezistenta, nu se distruge atat de usor la foc si nu este intepata de tantari, ceea ce ar putea duce la rezolvarea problemei malariei. Insa experimentele nu sunt facute pe porci de guineea asa cum zice iar la el in casa este tinuta captiva o femeie misterioasa.


Limitless, cel din urma film despre care o sa vorbesc. Este o actiune SF, ce spune povestea unui scriitor ratat, interpretat de Bradley Cooper, ce descopera um medicament ilegal, ce il asuta sa foloseasca mai mult decat 3% din creier. Filmul are la baza romanul The Dark Fields scris de scriitorul irlandez Alan Glynn, in 2001. Ideea filmului este foarte buna, de fapt ideea carti iar lucrurile se complica din ce in ce mai tare. Eu am fost bucuros sa il vad pe Robert de Niro in filmul asta.

Pe curand...