Si cand ma loveste lenea...

S-au amestecat multe: dezamagire, lene, oboseala, si nu am mai scris...

Am vreo cateva idei despre ce si cum sa scriu, insa imi era sila sa intru pe blog si sa scriu...

Oricum nu citeste mai nimeni ce scriu, am vazut rapoartele pe ultimile zile, e vacanta, nimeni nu sta calare pe calculator sa citeasca blogul unuia care se plange ca e singur de Craciun...

Dar am uitat sa va spun ca, din nou, mi s-a schimbat tema de dizertatie. Acum voi studia despre tunele. Proful a primit de la minister datele inegistrate de aparatele puse intr-un tunel ce aproape e gata, si se pare ca in timpul cutremurului din martie, pamantul s-a lichefiat, undeva, si le e frica de efectele ce pot aparea asupra tunelului. Eu nu stiu nimic despre acest subiect. Nu am invatat nimic despre tuneluri, lucru pe care i l-am explicat profului. Asa ca mi-a dat un articol antic, niste modele de calcul si dupa vacanta imi va explica mai multe.

Toate astea se intamplau in periada post Mario, cand tot ce vroiam era sa fiu lasat in pace. Insa se aflase si la socala, si mai aveau un pic si imi recomandau si un pshiholog. Secretariatul ma intreba daca sunt OK, apoi proful m-a intrebat, si a pus-o pe Namyi, sa vorbeasca cu mine, sa vada daca intr-adevar sunt bine. Discutia aia m-a enervat la maxim, nimeni nu intelegea ca vreau sa fiu lasat in pace, ca sa pot trece peste eveniment.

Apoi a venit experimentul, experiment ce trebuia sa ma ajute la lucrarea de dizertatie, insa cum tema s-a schimbat, am fost doar sa asist. Partea buna e ca nu m-am mai dus de la 7 dimineata sa pregatesc experimentul, ci de la 12, cand am stat 2 ore intr-o camera, sa astept sa fie gata, dupa care m-am uitat la experiment. Experimenul era despre solutii pentru minimalizarea efectelor lichefierii la casele unifamiliare. Solutia propusa de echipa s-a dovedit ca nu e buna, asa ca experimentul va trebuii reinceput, cu o alta solutie. Aici e partea in care ma bucur ca nu mai fac parte din acest experiment. 

Institutul de cercetare, unde s-a tinut experimentul, era o cladire moderna. Am vazut si eu amortizare seismica pe stalpi, pentru prima data. Tot pentru prima data am vazut o centrifuga mare, ce a invartit modelul nostru experimental pana la 120 de rotatii pe minut.

Singurul inconvenient a fost ca nu am putut face poze. Regulile erau stricte: doar cei ce fac experimentul fotograifaza, vizitatorii, nu.

Apoi a venit vacanta, si inafara de vizita in Odaiba, nu am facut nimic. As fi vrut sa merg ieri sau azi in Akibahara sa vizitez niste lucruri interesante acolo, insa nu am avut cu cine... Nimeni nu e disponibil, tot isi fac teme si studiaza. Poate dupa anul nou...

Si eu am teme, am de citit, insa nu am chef. Pierd zilele pe net, sau dormind. E vacanta si nu am chef sa fac nimic legat de scoala. Am doua teme pe vineri, cand incepe scoala. Dar atunci e ziua mea si nu am nici un chef sa merg la scoala.

Voi vedea cu ce va mai incant pe blog... cand scap de lene...

Pe curand...