Manifest. Sau de ce sunt postmodern.

In zilele noastre modelul geniului este dat de posodernism. Adică nu mai exista un singur modele care toți visam sa ajungem ci o mulțime de astfel de modele. Astăzi ca sa cunosti adevarul suprem nu trebuie sa stai in Turnul tau de fildes si sa privește mediocritatea din jurul tau, ci sa te sclavi in morirla ca sa o înțelegi. Ideea e sa știi sa te ridici de acolo si sa nu îți uiti telul, fascinat de viața celor simplii. Dacă zbori pe o pălărie si te uiti la toți de sus, risti sa uiti cine ești de fapt si sa crezi cat mai mult in imaginea falsa pe care ți-ai creat-o despre tine.
Cu toții avem defecte pe care încercăm sa le minimalizam insa trebuie sa recunoastem ca sunt acolo si sa nu aruncat cu mizerii in cei ce ne amintesc de existența lor. Așa ceva niște cade unui "geniu" singuratic , nepatat de mediocritate.
Eu zilele astea îmi doresc scandal, telenovela ieftină. Recunosc asta si de aceea fac demersuri in acest sens. Poate o fac pentru ca sunt rău si frustrat sau pentru ca vreau sa trezesc ratiunea adormita in spatele machiajului ce a creat noua masca. Niciodată nu veți știi, pentru ca noi eu nu știu. Asta e denumirea postmodernismului. Nu exista numai alb si negru. Exista gri, si exista multe alte culori spre care tindem...
Pe curând...