Si cand imi spuneam ca s-a terminat...
Am zis ca le las pe toate ce s-au intamplat saptamana trecuta, ca arhivez totul si incerc sa uit....
Dimineata am decis sa nu ma duc la birou astazi. Azinoapte nu prea am dormit bine si de fiecare data cand inchid ochii fie ca il vad in sicriu, fie ca vad oasele alea pe masa aceea.
La 1 m-a hotarat sa ma duc sa imi cumpar cate ceva (detergent, ca l-am terminat dupa 3 luni, caciula, iti inghiata mailinile la 8 grade, nu mai zic ce cap... si un sprey de camera. Insa mi-am cumparat si o solutie pentru pete, pentru ca masinile de spalat aici, spala cu apa rece si niste pete de cafea de pe o camsa nu s-au dus) si sa iau pranzul (legume la gratar cu carnita si gyoza).
Cand am ajuns la parter l-am vazut pe administrator impreuna cu un tip pe care il stiu de la facultate (e cel ce se ocupa de studentii internationali) impreuna cu tatal lui Mario. Mi s-au inmuiat picioarele si nu stiam ce sa fac. Administratorul m-am vazut si le-a atras atentia ca apar. Tipul de la scoala mi-a multumit pentru tot ce am facut si mi-a spus ca isi aduce aminte de mine de la orientari ca stateam langa Mario si ca ma vede mereu pe la secretariat. Apoi tatal lui m-a strans mainile, a inceput sa planga si sa imi spuna din nou ca imi multumeste pentru tot si ca si-ar fi dorit sa ma cunoasca in alte circumstante. Nici nu stiam ce sa mai zic...
De obicei skype-ul meu sta pe profile, si nu pe home. Adinioarea, m-am gandit sa trec pe home, sa vad ce statusuri mai sunt. Si l-am vazut pe el.
Iarasi m-a intors... Iarasi ma gandesc daca as fi putut face mai mult...
Pe curand...
Dimineata am decis sa nu ma duc la birou astazi. Azinoapte nu prea am dormit bine si de fiecare data cand inchid ochii fie ca il vad in sicriu, fie ca vad oasele alea pe masa aceea.
La 1 m-a hotarat sa ma duc sa imi cumpar cate ceva (detergent, ca l-am terminat dupa 3 luni, caciula, iti inghiata mailinile la 8 grade, nu mai zic ce cap... si un sprey de camera. Insa mi-am cumparat si o solutie pentru pete, pentru ca masinile de spalat aici, spala cu apa rece si niste pete de cafea de pe o camsa nu s-au dus) si sa iau pranzul (legume la gratar cu carnita si gyoza).
Cand am ajuns la parter l-am vazut pe administrator impreuna cu un tip pe care il stiu de la facultate (e cel ce se ocupa de studentii internationali) impreuna cu tatal lui Mario. Mi s-au inmuiat picioarele si nu stiam ce sa fac. Administratorul m-am vazut si le-a atras atentia ca apar. Tipul de la scoala mi-a multumit pentru tot ce am facut si mi-a spus ca isi aduce aminte de mine de la orientari ca stateam langa Mario si ca ma vede mereu pe la secretariat. Apoi tatal lui m-a strans mainile, a inceput sa planga si sa imi spuna din nou ca imi multumeste pentru tot si ca si-ar fi dorit sa ma cunoasca in alte circumstante. Nici nu stiam ce sa mai zic...
De obicei skype-ul meu sta pe profile, si nu pe home. Adinioarea, m-am gandit sa trec pe home, sa vad ce statusuri mai sunt. Si l-am vazut pe el.
Iarasi m-a intors... Iarasi ma gandesc daca as fi putut face mai mult...
Pe curand...
RIP Mario Okuoka.
RăspundețiȘtergereNu aveai ce sa faci mai mult! Daca el isi dorea cu adevarat sa faca asta(cum s-a si dovedidt), mai devreme sau mai tarziu ar fi facut-o, indiferent de faptele tale. Nu-ti reprosa tie nimic. Nu ai de ce! Iar daca te consideri vinovat in vre-un fel, trebuie sa incetezi sa te mai acuzi si sa incerci sa te ierti! Crede-ma ca lui ii este mult mai bine unde este acum! Si crede-ma ca si imaginile alea din capul tau, or sa dispara curand...trebuie doar sa accepti ce s-a intamplat si sa-ti indrepti gandurile in alte directii! iti spun asta din propria experienta. :) Stefana.
RăspundețiȘtergerenu exista sa poti fce mai mult... nu te mai gandi la asta...sunt momente in care nu se poate mai mult pt ca nu suntem lasati sa facem mai mult... crezi ca puteai face vreo diferenta??
RăspundețiȘtergerePS foarte frumos gestul tatalui..
Mi-e mila de taca-su, sincer... Tot ce si-a dorit e sa aiba o conexiune cu el, insa el mereu l-a resins.
RăspundețiȘtergereIar de acum in inderept gandurile spre alte lucruri: teme, scoala si asteptarea vacantei