23 de luni
Experienta mea japoneza poate fi numita ca programul ala pentru studenti: Work and Travel. 23 de luni am muncit si acum la final am timp pentru mine.
Da, am terminat, am sustinut teza, mi-am scris partea si acum astept sa termine si colegul meu partea lui, sa o printam, sa o legam si sa o predau.
De luni nu mai merg la scoala pentru ca nu mai am de ce si de sambata tot dorm si ma odihnesc. Mult a fost, putin mai este. Iar ultima luna a fost atat de stesanta si plina de nopti nedormite, de atacuri de panica, incat acum ma refac. Saptamana asta stau si ma odihnesc iar apoi o sa incep sa mai vizitez cate ceva. As iesi de acum la plimbare insa de sambata am niste rani la picioare ce ma tin in camin. Mi-e dor de casa si de prieteni (ce par sa ma fi uitat) insa in acelasi timp nu vreau sa plec de aici, de la noii prieteni pe care mi-am facut.
In putin timp trebuie sa ma mut, mai am de trimis un bagaj (primul trimis a ajuns acasa cu bine) si sa imi fac planuri pentru tot timpul asta liber.
Ma simt ciudat, ma trezesc dimineata cu panica ca trebuie sa ma duc la scola si sa lucrez, insa apoi realizez ca nu am am nimic de facut. Poate doar sa imi eliberez biroul, sa fac curatenie in calucatorul de la scoala, insa nu acum, am timp pentru asta in septembrie. Momentan ma bucur de libertate...
Pe curand...
Da, am terminat, am sustinut teza, mi-am scris partea si acum astept sa termine si colegul meu partea lui, sa o printam, sa o legam si sa o predau.
De luni nu mai merg la scoala pentru ca nu mai am de ce si de sambata tot dorm si ma odihnesc. Mult a fost, putin mai este. Iar ultima luna a fost atat de stesanta si plina de nopti nedormite, de atacuri de panica, incat acum ma refac. Saptamana asta stau si ma odihnesc iar apoi o sa incep sa mai vizitez cate ceva. As iesi de acum la plimbare insa de sambata am niste rani la picioare ce ma tin in camin. Mi-e dor de casa si de prieteni (ce par sa ma fi uitat) insa in acelasi timp nu vreau sa plec de aici, de la noii prieteni pe care mi-am facut.
In putin timp trebuie sa ma mut, mai am de trimis un bagaj (primul trimis a ajuns acasa cu bine) si sa imi fac planuri pentru tot timpul asta liber.
Ma simt ciudat, ma trezesc dimineata cu panica ca trebuie sa ma duc la scola si sa lucrez, insa apoi realizez ca nu am am nimic de facut. Poate doar sa imi eliberez biroul, sa fac curatenie in calucatorul de la scoala, insa nu acum, am timp pentru asta in septembrie. Momentan ma bucur de libertate...
Pe curand...
Eu nu cred că te-au uitat, unii sunt mai ocupați, alții au probleme, etc.
RăspundețiȘtergereÎți înțeleg angoasa plecării, am experimentat-o de două ori și a fost tare greu. Dar o să vii, o să fie frustrant o perioadă după care o să te readaptezi (într-un fel sau altul, căci oricum nu vei mai fi același).
Îmbrățișări!