Marele Gatsby

Da, sa-mi fie rusine ca nu am citit romanul asta pana acum. Asa mi-a zis mama. Insa nu mi-e rusine pentru ca pana acum am citit alte romane celebre, si timpul lui Gatsby a venit abia acum.
Am ramas surprins ca descopar ca Marele Gatsby e un roman atat de micut. Ma asteptam sa fie mai lung si mai stufos, insa intr-o dupamasa cand am luat o pauza de la curatenie si m-am afundat in lectura, am citit jumatate din roman. Iar apoi, in tren, in drumul de la noua locuita la cea veche (40 de minute) am citit a doua jumatate.
Insa apoi m-am gandit bine de ce acest roman a fost ecranizat de atatea ori si de ce a lasat asa o amprenta asupra lumii. E bine scris, e scris ca un film, e ca un scenariu bun ce cere o ecranizare. In timp ce citesti, in minte ti se cladesc imagini ce devin din ce in ce mai complexe si parca totul devine atat de clar incat poti priecta filmul in minte la nesfarsit. Uneori nu e nevoie de pagini intregi de descrieri, de capitole lungi in care sa creezi situatii si dialoguri ce ajuta la cladirea unui personaj sau a unei lumi. Uneori cateva cuvinte sunt destul pentru a face o radigrafie a societatii. In cazul de fata F. Scott Fizgerald a realizat o frumoasa imagine a americii interbelice, a luptei pentru bani, faima, a vietii stralucitoare pe care altii o au si la care viseaza multi.
Recomand romanul tuturor pentru ca e un clasic ce nu trebuie ratat. Acum pot si eu sa vad filmele in pace.
Pe curand...