Vulturi... de casa

In urma cu aproape doua saptamani, pe cand ma duceam in excursia pregatita de cei din camin, cadou de ramas bun, am trecut pe langa curtea unei case cand am ramas blocat. In interior, pe un parapet erau doi vulturi ce au inceput sa isi intinda aripile si sa se agite cand ne-au vazut. Dupa ce mi-am revenit un pic din soc si am realizat ce vad, am vrut sa le fac o poza insa seful de camin nu m-a lasat, spunand ca nu e ok sa fotografiezi in curtea omului. Ok, dar fotografiam din strada (domeniu public) si el era cel ce nu avea gard pe o distanta de un metru, fix cat sa fotografiezi vulturii aia perfect. Dar daca nu m-a lasat, am lasat-o si eu balta.
Am uitat complet de povestea asta cu vulturii, pana cand, cateva zile mai tarziu i-am vazut zburand in cercuri deasupra caminului. M-am intrebat daca sunt liberi sau daca le dau drumul din cand in cand si m-am hotarat ca a doua zi sa caut straduta unde i-am vazut si sa ii fotografiez.
Zis si facut, insa cand am ajuns acolo, era cineva in curte ce mi-a zis sa nu fac poza. Am revenit apoi dupa doua zile si vulturii nu mai erau. M-am intrebat apoi daca nu cumva am visat sau daca nu m-au inselat privirea si acei doi vulturi erau cumva vreo doua ciori din alea mari.
Insa zilele trecute m-am dus din nou acolo si i-am vazut. Pentru ca au inceput sa se agite si sa dea din aripi si pentru ca nu stiam exact daca sunt legati sau nu si daca cumva o sa ma zobare si o sa ma ciuguleasca in cap.

Eu stau si ma intreb de ce ai avea ca animal de companie doi vulturi si de ce?
Pe curand...