Povesti de "hair salon" sau cum ramai marcat pe viata de gara din Bacau

Ziua de bursa e cea mai fericita zi din luna. E ziua in care spargi banii fara sa te gandesti daca la sfarsatiul lunii o sa faci foamea din nou. Asa s-a intampla si joi, cand a intrat bursa pe august. Am trimis un pachet acasa, am platit o ultima facura in camin, am mancat sushi la pranz si m-am tuns. Am fost din nou la salonul la care m-am tuns ultima data. Am fost intampinat de o domnisoara frumoasa, blonda cu un zambet mare ce m-a intrebat daca vorbesc japoneza. Zambind si eu, i-am zis ca nu, insa ultima data cand am fost acolo ne-am descurcat asa. I-am aratat cardul de membru si si-a adus aminte, ca data trecuta a sunat-o sefa sa o cheme la serviciu pentru mine. Chipurile ea e singra ce vorbeste engleza, dar nu prea. Se alinta, engleza ei era buna.
Dupa ce am fost servit cu o cafea si mi s-a pus un brat de reviste cu frizuri in brate, am ajuns la trei pe care le vroiam combinate. Imi place fata de la una, spatele de la alta si lateralele de la alta. O bagasem in ceata dar am impacat-o usor cu o poza de pe facebook.

Din discutie, in discutie, gen: de cat timp sunt aici, ce studiez, ce imi place sa manac, am ajuns la intrebarea: De unde esti?
Romania.
Aaaa. asta e in Europa, nu?
Da.
Pai am fost acolo, in trecere.
Pai cum?
Pai stai sa vezi. Acum cinci ani am fost in excursie cu trenul in Europa. Am vizitat Franta, Germania si apoi am luat trenul pana in Italia.
Pai nu ai treaba. Cum sa treci prin Romania cand pleci din Germania, in Italia.
Pai am vrut sa vad mai multe si m-am dus in Ungaria, de acolo in Bulgaria, prin Romania, si apoi Italia.
Si ai vizitat ceva in Romania?
Nu, doar in trecere. Dar am avut o experienta ce m-a speriat tare si nu stiu daca o sa mai merg odata.
Cred, si eu. Cu trenul in Romania nu e foarte placut. In schimb avem o tara frumoasa, ai ce sa vizitezi. Dar zi-mi ce-ai patit.

Pai am luat un tren ce m-a dus pana intr-un oras mic, numit Bacau. O sa tin minte numele ala toata viata. Gara de acolo era in renovare, si nu era niciun magazin deschis. Sau un loc unde sa stai. Pe peron, in praf, cu boschetari care se uitau urat la mine si strigau "China!". A trebuit sa stau doua ore pana sa vina urmatorul tren.
Atunci am inceput sa rad isteric.
Nu, rade. Serios ca mi-a fost frica!
Stii din ce oras sunt eu?
Nu, ti-am zis ca nu am vizitat Romania decat din tren. Alt nume inafara de Bacau nu stiu.
Atunci imi scot buletinul din portofel si ii arat. Incepe sa rada si ma plesneste usor cu prosopul pe spate.
Voi, si orasul vostru horror!
Cat de mica e lumea asta? Pe zi ce trece aflu ca e tot mai mica. O verisoara de-a mamei, a fost diriga lui Alex, o japoneza pe care tocmai am cunoscut-o a locuit mult timp in Iasi si stie bine Bacaul, iar acum tipa de la tuns a fost marcata pe viata de frumoasa noastra gara.
Pe curand...