Arhitecti vs Ingineri constructori

Iti poti da seama cu usurinta de nivelul de dezvoltare economica dar si de nivelul de cultura al unei tari, din arhitectura oraselor. In orasele mari ale lumii vezi la fiecare colt cate o cladire interesanta si te intrebi de ce ei pot si noi nu?

La noi exista o lupta tamplita de orgolii intre arhitecti si ingineri constuctori. Arhitectii viseaza la cai veri pe pereti (conform inginerilor) iar inginerii sunt prea lenesi ca sa iasa din zona de confort (asa spun arhitectii). Eu am o mana de prieteni arhitecti pe care ii respect mult si cred ca lupta asta e tampita. Adevarul e undeva la mijloc, insa se poate lucra la munca in echipa.

Am avut odata un curs la care a venit un asistent pentru ca proful era pleca din tara. Domnul asistent s-a gandit ca in doua ore  sa se laude cu ce a proiectat el in viata lui de proiectant. Pe langa o ferma, o fabrica de bere, un bloc si o cladire de birouri, nenea ne-a aratat o casa. Mandru nevoie mare ne-a spus ca acea casa futurista (un cub) trebuia sa fie initial o sfera. Insa el l-a convins pe propietar sa schime proiectul si sa-l faca cub, ca e mai usor de realizat si mai ieftin. WTF????? De ce? Cuburi avem mostenire de la Ceausescu. Vrem si noi sfere ca la altii!

Cica nu se poate, dom'le ca noi avem cutremure. Arhitectii de la noi se viseaza Santiago Calatrava, insa ala proiecteza numai acolo unde nu sunt cutremure.  Repet, adevarul e undeva la mijloc. Ok, dragi profesori de la arhitectura, aratati la studenti mai multe realizari ale arhitectilor japonezi, si mai putini spanioli si francezi. Dragi ingineri, veniti un pic in Japonia sa vedeti ca aici se poate. Si asta au cutremure adevarate, nu besini exagerate bombastic de presa romaneasca si mai au si teren prost de fundare - moale si lichefiabil, teren de care noi suntem scutiti ca traim pe batrana Europa cu teren bun si stabil.

Hai sa nu mai visam deschideri mari si stalpi subtiri ci sa invatam sa ascundem structurile de rezistenta in opere de arta si hai sa iesim un pic din sintagma: Nu se poate. Ca se poate.

In urma cu cateva zile, dupa ce m-am plimbat sa vad cele mai reprezentative cladiri ale Metabolismului, am vrut sa vad Biserica protestanta Harajuku. Biserica asta am vazut-o prin reviste, pe site-uri si pe prezentari, odata pentru arhitectura jucausa dar si pentru acustica buna. Eu acustica vroiam s-o incerc. Dupa ce am mers drum lung pe stradute intortochiate, am ajuns in fata bisericii ca sa descoperim ca e inchisa (se pare ca nu numai Hurjui tine biserica sub lacat). Si pentru ca straduta era micuta nici nu aveai de unde sa faci poze de asamblu. Ne-am invartit in jur, am dat de niste muncitori ce plantau ceva in gradina si am aflat ca pastorul nu e in oras, deci oricat am vrea, si oricat de buni crestini am fi, nu se poate. Pe dinafara biserica arata ca o simpla cladire de beton, cu o forma cuminte, insa cu niste decupaje frumoase la intrare. Insa in interior se pot vedea 6 arce ce simolizeaza cele 6 zile lucratoare, ce curg unul din altul, spre turnul cu clopot ce simbolizeaza ziua a 7-a, Duminica.

Doar ca nu am putut vedea nimic prin geamurile mici si securizate. Raman doar cu fotografiile de pe internet, unde se poate vedea cat de frumoasa e biserica in interior.

Puteti vedea fotografii aici si aici.

Dar din Yoyogi pana la biserica, in plimbarea de 40 de minute, am dat de cateva cladiri interesante.

Omote Sando Hills este un mall construit in 2005 de catre arhitectul Tadao Ando. Harajuku este cunoscut pentru faptul ca este in panta. Panta cartierului este una destul de micuta, de aceea arhitectul a decis ca cladirea proiectata de el sa se incadreze in specifiul zone si a creat acest mall in panta. Deci cladirea nu este perpediculara cu panta, deci e inclinata. Pentru ca magazinele sunt mici, panta nu se simte si nu deranjeza in magazin, insa cand strabati holurile mall-ului mergi in panta tot timpul.

Pare un lucru stupid, insa mie mi se pare ca e un joc arhitectural interesant, si acest lucuru a facut ca o simpla cladire sa aiba ceva special.

La cateva minute de mers pe jos, am descoperit magazinul PRADA, proiectat in 2003 de celebrul birou de arhitectura Herzog & de Meuron.

Combinatia de sticla simpla si cea curbata, de sticla mata si tansparenta fac ca magazinul de 6 etaje sa arata ca un cristal neprelucrat, proaspat descopeit in mina.

Spatiul in care e amplasat magazinul e destul de mic si pe colt, si o astfel de cladire l-a avantajat mult. Cladirea se vede din departare si faptul ca e total transparenta iti ofera sezantia ce e mai mare decat pare. Abia cand intri inauntru iti dai seama cat de mic este fiecare etaj si cat de mult  "te pacaleste" arhitectura.

Si astea sunt doar trei exeple de cladiri celebre pe care le-am vazut cand am travestat din Hrajuku in Omotesando. Din cauza aglomeratiei de pe strazi am ratat sa fotografiez alte doua cladiri importante.
As vrea sa apuc ziua cand  osa vad asa ceva si la noi, ziua cand lupta dintre arhitecti si ingineri va fi pe creare de idei si nu pe distrugerea lor.
Pe curand...