Casa de piatra, SuperKos!

Experienta asta japoneza nu a insemnat numai lapte si miere si ca in cazul fiecarui lucru frumos, exista si un revers al medaliei. In cazul de fata a fost distanta. Din cauza distantei am ratat evenimente importante din viata celor din jurul meu, am pierdut membrii ai familiei si nu i-am putut conduce pe ultimul drum si nu am fost alaturi de familie si prieteni in clipele cele mai importante din viata lor, sau a familiei lor: nunti, botezuri, zile de nastere...
Ieri draga mea Cosmina a devenit Frumoasa doamna si si-a sarbatorit evenimentul alaturi de oamenii dragi. Imi pare atat de rau ca nu am fost alaturi de ea in aceste momente...
Pe Cosmina o stiu de ani buni, de prin clasa a 7-a sau a 6-a cand a intrat cu mama ei si cu directoarea scolii la noi in clasa, in timpul orei de mate. Atunci, ca in filmele americane, ne-a fost prezentata ca noua noastra colega si rugata sa se aseze undeva intr-o banca. avea o fusta in carouri plisata si o camasa alba cu jabou. Nu mi-a fost draga de loc, ci din contra antipatica si asta pentru ca atunci cand profa de mate a intreabat-o daca vrea un exercitiu greu sau usor a zis ca greu. Insa ne-am imprietenit usor si am descoperit ca oarecum eram si vecini. In liceu am continuat sa fim in aceasi clasa si atunci cand s-a inchis poarta din fata liceului si trebuia sa intram doar prin spate, ma intalneam cu ea pe drum si mergeam impreuna la scola. Are un zambet mare, de om bun si vorbeste mai mult ca mine si nu se poate sa nu o iubesti. Cand o vezi asa debordand de energie si buna-dispozitie.
In liceu facusem un pact cum ca daca pana la 35 eram singuri, ne casatoream unul cu altul. Noroc ca am trisat si am mai facut pactul cu cineva. Ca ramaneam fara pland de rezerva...
Am ales sa scriu articoulul azi si nu ieri pentru ca am vrut sa pun poza de pe skype. Am complotat cu gasca vesela si ne-am vazut pe skype pentru cateva minute, sa-i urez Casa de Piatra live. Sper ca i-a placut surpriza mea si ca a inteles cat de importanta e pentru mine si ca daca nu am putut fi acolo toata noaptea, macar tehnologia ne-a adus alaturi pentru putin timp.
Casa de piatra, Luna de miere reusita si ne vedem cu drag in toamna!

P.S.: Multumesc complicilor: Roxana, Vanesa si Ioana. Fara voi nu reuseam.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare