Labirintul destinului

Labirintul destinului (jap: Manji, eng: Quickstand) este un roman scris de Tanizaki Junichiro intre 1928 si 1930 si publicat in episoade in revista Kaizo. La noi romanul a fost publicat de Editura Trei, intr-o traducere de Roman Pasca.

Manji (卍) este denumirea japoneza pentru svastica. Posibil ca multi dintre voi nu stiu dar svastica, este in primul rand un simbol budist ce a fost apoi preluat de nazisti. In majoritatea templelor pe care le-am vazut svastica budista este orientat invers decat cea nazista, aceasta fiind numita Sausvastica. Simbolistica numelui acestui roman este dat de cele patru brate ale simbolului, ce vrobeste despre relatia bisexuala in 4 ce este tema principala a romanului.

Cartea mi-a dat din nou ierarhiile litereare peste cap, ajungand undeva in topul celor mai bune romane japoneze citite da si in topul tuturor cartilor citite.

Romanul e scris atat de cursiv (aici e si meritul lui Roman ca l-a tradus atat de bine) si actiunea se construieste usor si treptat incat ti-e greu sa il lasi din mana. Pe intreaga lectura am avut impresia ca sunt la Kabuki (teatru traditional japonez) si asta din cauza subiectului usor imoral dar si al perioadei in care se desfasoara actiunea.

Despre actiune nu va spun prea mult, pentru ca va las sa descoperiti voi romanul. Povestea o are ca naratoare pe Sonoko o tanara din Osaka ce isi povesteste viata din momentul in care a cunoscut-o pe Mitsuko o frumoasa tanara ce urmeaza sa-i schimbe viata.

Eu am avut nevoie de o pauza de cateva zile ca sa diger si sa filtrez romanul. E una din acele carti care te marcheaza si iti ajunge la suflet.

Pe curand...