Si am mai incheiat un capitol...
Vineri m-am mutat din camin. Contractul imi expirase de miercuri, insa am reusit sa mai stau cateva zile, pana la bursa, sa reusesc sa platesc o ultima factura si sa imi car toate lucrurile. Am inceput sa mut de joi, cand am crezut ca trimit ultimul pachet acasa. Spun ca ma crezut pentru ca am realizat ca jumatate din lucrurile pe care vroiam sa le trimit nu au incaput. Apoi cu ajutor de la R, am carat trei valize, geanta de laptop, un ghiozdan si o geanta plina de lucruri. Am revenit vineri sa ma decazez si sa mai car o valiza.
Momentul despartirii a fost destul de emotionant pentru ca mama de camin a inceput sa planga, spunandu-mi ca o sa-i lipsesc. Mi-a promis ca peste trei ani o sa viziteze Romania, asa ca am facut schimb de informatii. Sa fiu sincer, o sa-mi lipseasca si mie. Mi-au intrat la suflet, sunt oameni buni si inimosi ce s-au purtat frumos cu mine. Nu o sa uit cum m-au indopat cu ciocolata, biscuiti si fructe ori de cate ori aveau ceva in casa sau excursia pe care au organizat-o in cinstea mea.
O sa-mi fie dor si de camin si cred ca o sa-l pomenesc ori de cate ori o sa am ocazia, si mai ales cand o sa ma intorc la Iasi, in T7. A fost liniste cat se poate cere intr-un camin, curat si cu mancare buna. Au avut si minusurile lor: marea bariera de comunicare. Nu poti sa te numesti camin international si abia sa legi doua vorbe in engleza si mai ales nu e normal sa nu pui anunturile din camin in bilingv.
Acum mi-a ramas o luna in Saitama. Nu mai stau deloc in Tokyo. Daca pana acum stateam cam la Targu Frumos si scoala era la Iasi, acum stau cam la Roman si merg la scoala la Iasi. Dar de fapt ce scoala, ca s-a terminat si aia. Plimbari si odihna. Si din nou bagaje peste o luna.
Pe curand...
Momentul despartirii a fost destul de emotionant pentru ca mama de camin a inceput sa planga, spunandu-mi ca o sa-i lipsesc. Mi-a promis ca peste trei ani o sa viziteze Romania, asa ca am facut schimb de informatii. Sa fiu sincer, o sa-mi lipseasca si mie. Mi-au intrat la suflet, sunt oameni buni si inimosi ce s-au purtat frumos cu mine. Nu o sa uit cum m-au indopat cu ciocolata, biscuiti si fructe ori de cate ori aveau ceva in casa sau excursia pe care au organizat-o in cinstea mea.
O sa-mi fie dor si de camin si cred ca o sa-l pomenesc ori de cate ori o sa am ocazia, si mai ales cand o sa ma intorc la Iasi, in T7. A fost liniste cat se poate cere intr-un camin, curat si cu mancare buna. Au avut si minusurile lor: marea bariera de comunicare. Nu poti sa te numesti camin international si abia sa legi doua vorbe in engleza si mai ales nu e normal sa nu pui anunturile din camin in bilingv.
Acum mi-a ramas o luna in Saitama. Nu mai stau deloc in Tokyo. Daca pana acum stateam cam la Targu Frumos si scoala era la Iasi, acum stau cam la Roman si merg la scoala la Iasi. Dar de fapt ce scoala, ca s-a terminat si aia. Plimbari si odihna. Si din nou bagaje peste o luna.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu