Treceți la conținutul principal

Filme de suflet

După o pauză de câteva zile de vizitat blogosfera, ieri am descoperit o leapșă de la Ancuța de care mi-am adus azi aminte, în timpul unui curs plictisitor. Leapșa trebuie să fie despre 5 filme de suflet.
Insă eu azi aveam impresia că sunt 6. Si nu intelegeam de ce sunt trecute replici din film (Ancuța a uitat să precizeze că trebuiesc replicile celebre ale filmului, asta am descoperit la persona ce i-a dat ei leapșa).
Dacă stiam că e cu replici nu spuneam că o fac. Dar o să o fac în stilul meu. Mie nu imi plac replicile din filme și nu pot spune că ma impresionează. Chestia cu replicile mi s-a pare o chestie pe care fetele o fac. Oricum oameni mai experimentați decât noi au facut deja un top cu top 10 replici pe care le găsiti aici.
Eu o să vorbesc despre scene memorabile din aceste filme.
Primul film despre care o să vorbesc este The Color Purple, iar imaginea despre care voi vorbii nu se referă la scena în care cele două surori se întâlnesc după jumătate de viață (scena cea mai enotionantă) ci despre scena în care Celie primește casă părintescă după moartea tatălui său: după o viață în care a fost bătută și maltratată pentru că era urâtă protagonista fuge să-și trăiască viața, însă se întoarce la înmormântarea tatălui ei. După înmormântare află de la avocat că nu era tatăl ei de fapt și ca a primit moștenire casa. Înbătrânită, dar mai doamnă ca niciodată, așteaptă să plece avpcatul, își pune ochelarii pe nas să vadă casa mai bine, și incepe să danseze de bucurie. Imi place scena asta pentru că e primul moment în care o vedem pe Celie că primește ceva.

Sunt un adept al filmelor Horror, al romanelor de groază (Stephen King și John Saul sunt preferații mei) așa că un astfel de film trebuia să fie. Orphan este unul dintre filmele mele preferate.
Scena preferată din film este scena luptei dintr mamă și orfană pe lac. După ce orfană își ompară tatăl adoptiv, o fugărește pe mamă, o prinde pe un lac ânghețat unde vrea să o înjunghie. Ghiața se sparge, cele două cad în apa rece une se luptă, mama reuște să iasă, lovită și însângerată când in spatele ei iese șo orfana. Având cuțitul la spate îî săune mamei să nu o părăsească și aceasta cu ultimile puteri îî trage un picior în gât de il rupe și moare în apa înghețată.

Closer este unul dintre filmele mele de suflet. Scena de la începutul filmului este scena favorită și cred că mai bine vă uitați la filmulețul de mai jos decât să o explic eu. Spun doar că îmi semănă cu o scenă din Matrix, când Neo află cum este realizată o matrice și îi apare pe Wall Street o tipă îmbrăcată în roșu printre toți tipii în paltoane negre.


Ultimile două filme le-am ales pentru idee. Nu pot povestii o scenă sau să spun o replică pentru că ideea filmului este împortantă. Cele două filme sunt Stranger Than Fiction și Inception.

În cazul în care nu le știați, puteți vedea mai jos trailerele.


Pe curând...

Comentarii

  1. "Orphan" mi s-a parut foarte spooky. Pe mine m-a impresionat cand s-a scos "costumul" si dintii falsi, am ramas ca lipitoarea in spirt. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. asa se intampla cand citesti pe diagonala.
    oricum mi se pare ca a iesit un articol dragut

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...