13, 2013
Ca traditie pe blog, in prima zi din an imi spun dorintele pe noul an. Nu s-a adeverit nimic din aceea ce mi-am dorit anul trecut, pentru ca 2012 a fost cel mai ingrozitor an din viata mea. A inceput prost, cu o vizita la spital de ziua mea, iar pe parcursul anului am tot cazut si m-am ridicat ca guvernele din Romania. Cu sanatatea nu am stat deloc bine: ficat obosit. Ori de cate ori fac abuz de alcool sau ceva mai greu de digerat, am crize de ficat. M-am ingrasat 12 kg, avand in vedere ca merg cel putin 4 km pe jos in fiecare zi si ca mananc mult mai sanatos decat mancam acasa. Dramele s-au tinut in lant in familie, incepand din vara si terminandus-e acum, cand am pierdut una din persoanele pe care le-am iubit cel mai mult. Dorul de casa si neputinta de a fi acasa in momente cheie mi-au dat stari depresive.
Insa au existat si momente minunate. Anul acesta am cunoscut niste oameni minunati, niste oameni cu care imi petrec timpul si pe care ii respect mult. Am vizitat si am invatat multe lucruri.
Treaba cu teza de dizertatie nu e prea pe roze. Suntem blocati in cercetare si poate o sa mearga mai bine treaba dupa noul an. Sper...
2012 a fost un an apocaliptic. Mayasii nu au gresit cand au spus ca o sa vina apocalipsa, insa i-au gresit proportiile. Cam toti oamenii pe care ii stiu au petrecut o mica drama la sfarsit de an, si intr-un fel o lume de-a lor s-a sfarsit.
De aceea imi doresc pentru 2013, ce o sa fie pentru mine un an al sfarsitului si inceputului, sa imi casesc calea. Dupa 2012 sunt mult mai dezorientat si nu mai stiu ce vreau, pe ce drum sa o iau. Asa ca asta imi doresc, iluminare in planuri. Sa gasesc compromisul perfect intre cariera pe care o construiesc si familia ce imi lipseste. O sa fie greu....
In final o sa va povestesc despre o traditie japoneza. Daidai, este un soi de portocala amara japoneza. Frctul sta in copac, daca nu este cules, mai multi ani. Toamna se ingalbeneste, iar daca nu este cules, perimvara se face verde din nou. Daidai inseamna peste generatii, si pentru ca fructul rezista de la an la an, traditia japoneza spune ca e bine sa ai un astfel de fruct pe masa, de ornament, pentru a avea intelepciunea de peste an.
Va doresc un 2013 cat mai bun.
Pe curand...
Insa au existat si momente minunate. Anul acesta am cunoscut niste oameni minunati, niste oameni cu care imi petrec timpul si pe care ii respect mult. Am vizitat si am invatat multe lucruri.
Treaba cu teza de dizertatie nu e prea pe roze. Suntem blocati in cercetare si poate o sa mearga mai bine treaba dupa noul an. Sper...
2012 a fost un an apocaliptic. Mayasii nu au gresit cand au spus ca o sa vina apocalipsa, insa i-au gresit proportiile. Cam toti oamenii pe care ii stiu au petrecut o mica drama la sfarsit de an, si intr-un fel o lume de-a lor s-a sfarsit.
De aceea imi doresc pentru 2013, ce o sa fie pentru mine un an al sfarsitului si inceputului, sa imi casesc calea. Dupa 2012 sunt mult mai dezorientat si nu mai stiu ce vreau, pe ce drum sa o iau. Asa ca asta imi doresc, iluminare in planuri. Sa gasesc compromisul perfect intre cariera pe care o construiesc si familia ce imi lipseste. O sa fie greu....
In final o sa va povestesc despre o traditie japoneza. Daidai, este un soi de portocala amara japoneza. Frctul sta in copac, daca nu este cules, mai multi ani. Toamna se ingalbeneste, iar daca nu este cules, perimvara se face verde din nou. Daidai inseamna peste generatii, si pentru ca fructul rezista de la an la an, traditia japoneza spune ca e bine sa ai un astfel de fruct pe masa, de ornament, pentru a avea intelepciunea de peste an.
Va doresc un 2013 cat mai bun.
Pe curand...
toate sperantele pentru 2013 :)
RăspundețiȘtergeresa fie, cu toate ca biletul pe care l-am tras la templu, ce iti zice cum iti e anul, nu era atat de bun... pe jumatate noros: nicio lupta nu se castiga usor. Asta ii era tema
Ștergere