Tanacu

Inainte de sarbatori am inceput sa citesc Spovedanie la Tanacu. Cartea a fost reeditata la Polirom si scoasa si in format electronic, dupa aparitia filmului lui Mungiu, Dupa Dealuri, film inspirat din cartile lui Tatiana Niculescu Bran.
Cred ca a fost momentul oportun sa citesc cartea asta. In viata mea se intampla multe schimbari si s-a potrivit acum sa o citesc. Cu ani in urma, atunci cand a fost scandalul de la Tanacu, as fi zis ca presa nu avea ce sa isi caute coada acolo, ca nu trebuia scrisa o carte jurnalistica despre asa ceva si ca oricum e vina popii, ca ei strica tot in religie si credinta.
Parera proasta despre preoti inca o am. Si asta pentru ca vin dintr-o familie in care strabunicul meu a facut puscarie pe timpul comunistilor pentru ca nu a renuntat la credinta. A ajuns preot sarac si a mutit tot sarac, lucrand in slujba lui Dumnezeu, fara sa faca o afacere din preotie, asa cum fac preotii de azi. La sate preotii isi deschid magazine unde vand prosoapele primite la pomeniri, pun tarife pe usa bisericii si isi construiesc case. Nu o sa uit niciodata cum am fost dat afara din biserica de parintele Hurjui. Eram in clasa a 12, invatam pentru Bac si m-am gandit sa ies afara sa iau o gura de aer. Pentru ca era foarte cald afara, m-am oprit un pic in biserica. Dupa cateva minute popa a venit sa ma dea afara, ca el vrea sa inchida biserica. Mai mult, dupa ce m-a intrebat cum ma cheama si unde stau, a mai si comentat ca nu ii deschide nimeni usa cand vine de Boboteaza. Pai cine sa-i deschida lui usa cand noi nu suntem in oras de sarbatori? Si o tot dadea cu biserica lui. Tin minte cand eram mic ca venise un verisor de-al bunicii, ce e preot undeva prin Bacau si le-a spus de Catedrala. De atunci, in fiecare an donau bani pentru biserica, sa se construiasca odata. Deci nu e biserica lui, ca nu cred ca a dat el vreun ban... Povestile cu preoti afacerisiti pot continua, insa nu asta e scopul articolului, doar va spuneam asa, ca sa stiti de ce imi port credinta in suflet si nu ma duc pe la biserici.
Ei, anul asta am fost la biserica mai mult ca niciodata, si am inceput sa vad niste lucruri altfel si sa ineleg mai multe puncte de vedere. Asa ca o carte care se dorea sa fie o revolvare a misterului de la Tanacu era binevenita.

Scriitoarea primului roman non-fictiune din Romania, spunea intr-un interviu, ca a scris acest roman pentru ca presa la ora aceea, vorbea despre o poveste aproape perecta. "Adica se stabilea deja cine era bun, cine era rau, cine era vinovat, cine era nevinovat, ce era alb si ce era negru in povestea de la Tanacu. Or, asta m-a pus pe ganduri, fiindca in viata adevarata lucrurile nu sunt asa de simple.
Si cand am constatat ca maicuta despre care se vorbea in presa de fapt nu fusese maicuta, ca rastignirea ei pe cruce de fapt nu fusese nici rastignire, nici pe cruce, asa cum ni l-am inchipui pe Hristos, atunci am inteles ca, inainte de a scrie sau gandi ceva despre caz, trebuia sa verific fiecare informatie din cat mai multe surse."
Romanul e foarte bine scris, si nu judeca. E foarte echilibrat, fara sa aleaga parti sau tabere. O felicit pentru reusita. Si din acest motiv as vrea sa citesc si partea a doua a romanului, Cartea Judecatorilor, roman ce urmareste procesul preotului si a celor patru maicute. Dar si de aceea as vrea sa ii citesc romanele de fictiune pe care le-a scris apoi.
Intre timp ma vazut si filmul lui Mungiu, film despre care o sa scriu in zilele urmatoare. Cazul Tanacu e un caz important in istoria BOR contemporane si nu trebuie uitat. Eu recomand cartea pentru ca e un demers jurnalistic corect, fara tabere, fara idei preconcepute. Si cred ca i-a fost foarte greu sa scrie asta.
Apropo, daca stie cineva unde pot sa gasesc documentarul facu de dumneai, Cazul Tanacu, sa ma anunte, ca vreau sa il vad.
Pe curand....