Am scapat!

Joi am avut al doilea, si ultimul examen din sesiune. Examenul a constat intr-o prezentare power-point a unui proiect pe care trebuie sa il predam, pana pe 25. Fiecare trebuia sa isi aleaga un plan general al unui oras si sa-l prezinte. Frumos ar fi fost sa alegem un plan din tara noastra, avand in vedere ca la curs eram studenti din Turcia, Cambogia, Vietnam, Coreea, China, Japonia si eu din Romania. Numai ca eu nu am gasit niciun proiect satisfacator pentru Romania. Da, exista PUZ-uri, insa la noi aceste proiecte nu se discuta in comunitate. Nu vine cei de la Consiliu Local sa ne prezinte proiectul si sa ne ceara parerea. Poate marile companii, sunt consultate, dar oamenii de rand nu, de aceea nu puteam folosii date din Romania. Eu trebuia sa scriu despre un proiect in care participarea publica a avut un mare efect. Asa ca dupa saptamani de cautare, am gasit un proiect din Cleveland. Si pe asta l-am gasit prin ajutorul unui post de pe facebook. Urmaresc un serial a carui actiune e in Cleveland, si pe pagina lor de facebook anuntau ca au loc intalniri pentru discutarea unei noi etape din plan, si eram intrebati, daca ar fi interesant sa includa astfel de intalniri si in serial.

Asa am dat de "Connecting Cleveland 2020", proiectul ce m-a scos din incurcatura. Noroc ca am fost racit in vacanta, ca am avut timp sa scriu raportul si sa fac prezentarea. Joi a fost bine la prezentare. Profa mi-a zis ca ar fi bine sa mai adaug cateva informatii despre costul proiectului, si pot sa trimit apoi raportul. Am facut asta imediat dupa examen, si la ora 4 pusesem raportul in cutia destinata.
Nu insist asupra examenului pentru ca a fost usor: o prezentare de 8 minute, urmata de intrebari din partea a doi colegi numiti de profesor. Ficare din noi comentam la doi dintre colegi, asta ca sa ne faca atenti macar la 2 din cele 5 prezentari.
Nu mai insist nici la capitolul ritual de examen: chilotii rosii, ceva nou (o maleta), si calcat toate pragurile cu piciorul drept. Drumul s-a curatat si sunt multe fisuri in asfalt, asa ca saream ca pe un cal imaginar, cei 2 km pe care ii merg pe jos in drumul spre scoala. Bine ca s-a terminat, si sunt liber. Ei, mai avem sa cercetam, dar de saptamana viitoare.
Pe curand...