Sumo
Joi am bifat un alt lucru pe care trebuia sa il fac cat timp sunt in Japonia. Am fost la sumo. Nu am crezut ca o sa-mi placa atat de mult. Cand eram mic, imi aduc aminte ca bunicu' se uita la eurosport la sumo si nu intelegeam nimic din acel joc ciudat. Acum, pentru ca a fost o iesire organizata, am experimatat sumo, dupa ce am avut parte de o lectie, in care ni s-a explicat ce si cum.
Considerat sport national, Sumo, are origini in religia shinto, vechi de 2000 de ani. Jocul a fost oficializat si transofmat in competitie profesionala, abia in perioada Edo.
Activitatea la care am participat a constat intr-un pranz traditional pentru luptatorii de sumo, o pimbare de-a lungul raului Sumida (de la hostelul unde am servit pranzul, pana la stadionul de sumo) si competitia de sumo.
Pranzul a constat in supa traditionala mancata de luptatorii de sumo,chankonabe, supă cu tot felul de zarzavaturi și carne sau taitei. Cea pe care am servit-o noi avea ciuperci, varza, ridichi, tofu, perisoare si taitei.
In timp ce am servit pranzul, organizatorii ne-au explicat cam tot ce trebuie sa stim despre Sumo, de la faptul ca sunt 4 campionate pe an (2 la Tokyo, unul la Osaka si unul la Saporo), pana la istoria joculului si reguli. Pe parcursul articolului o sa incerc sa explic si eu ceea ce am invatat. La ora 2 jumatate am pornit spre stadion, la pas, pe marginea raului Sumida. Vremea era atat de placuta, cele 12 grade ne faceau sa uitam ca suntem inca in ianuarie si sa visam la primavara.
Primul sentiment pe care l-am avut cand am intrat in stadion a fost de harmalaie. Lumea se plimba nestingherita, care iesea, care intra, mancau si beau alcool. Obisnuit cu regulile stricte japoneze, ma gandeam ca toata lumea o sa stea intepenita in scaun, timp de doua ore si jumatate, insa nu era asa. Stadionul era un furnicar, dar cu toate ca lumea se plimba de colo pana colo, nu era haos. Liniste, pace si respect fata de cei ce privesc.
Luptatorii de sumo, rikishi, incep antranamentul de la 15 ani. Mananca de doua ori pe zi, in cantitati industriale, supa pe care o servisem si noi, iar dupa masa de pranz somnul e obligatoriu. Pentru a devenii luptator de sumo trebuie sa ai cel putin 1.73m si 75 de kg. Totusi, sunt acceptati s luptatori de peste 1.67 si 63 de kg, daca trec un test fizic. Rikishi nu au voie sa se tunda si sa conduca o masina (dupa un accident din 1985 cauzat de unul din luptatori). Exista niste reguli stricte de antrenament si comprtantent pe care luptatorii trebuie sa le urmeze, ei fiind un model pentru societate.
Avand legaturi stranse cu religia, se considere ca luptatorii ii reprezinta pe zei ce se lupta pentru suprematia unui templu (ca si in legendele Olimpului), de aceea ringul de lupta are acoperis de templu, iar stalpii sunt simbolizati de 4 canafe, una rosie, una alba, una verde si una neagra, ce reprezinta fortele primordiale: apa, pamant, vant si foc. Arena e facuta din lut intarita, marcata cu un cerc realizat din sfoara de orez si este considerata sacra. Femeile, ce sunt considerate impure, nu au voie sa se urce pe ring.
Costumul consta intr-o esarfa de matase, infasurata in jurul taliei si intre picioare, legata cu nod la spate. Nu exista o regula despre modul in care iti infasori esarfa pe tine, cat de stramt sau de lejer vrei sa o porti, insa daca ti se desface si ramai gol pe parcursul luptei, esti descalificat direct. Regulile jocului sunt simple: trebuie sa iti prinzi oponentul de centura si sa te feresti sa fi prins. Castiga cel ce reuseste sa il faca pe oponent sa iasa din cerc sau sa atinga podeaua cu altceva decat picioarel (inclusiv o suvita de par). Asociatia de sumo are peste 70 de tehnici omologate. Exista o singura runda, iar lupta propriu zisa dureaza doar pana la un minut. Pregatirea de lupta este adevaratul spectacol. Arbitrul (ce este imbracat intr-un costum traditional de nobil din sec 14) hotarasete cand incepe lupta. In momentul in care acesta pune evantaiul in fata lupta incepe, daca lasa evanaiul in stanga sau in drepata, lupta nu incepe, iar concurentii se retrag pentru a bea apa, sau pentru a lua sare cu care arunca pe ring, pentru purificare. In functie de importanta concurentilor, asteptarea e mai mare.
Nu exista categroii de varsta sau greutate iar jocul e de tip campionat.
Inceperea jocului este marcata prin prezentarea jucatorilor, ce se prezinta unul cate unul pe scena, iar cand se aduna toti, formeaza un cerc si se inchina.
Jucatorii importanti mai fac si o dovada de mobilitate:
Dupa ce au fost prezentati toti concurentii ce urmeaza sa lupte, incepe campionatul, cu cei mai slabi sau incepatori, termand cu cei celebrii. In filumetul de jos puteti vedea pe cei mai asteptati luptatori ai zilei:
Spumoase mi s-au parut si momentele de "publicitate", atunci cand cativa baieti veneau cu benere cu sponsori.
Castigatorul campionatului primeste 10 milionane de yeni (100 de yeni ~= 1 euro). Salariul lunar al unui jucator porneste de la 350 de euro, pentru incepatori, pana la aproape 30 000 de euro - salariu ce il are cel mai bun jucator de sumo. Femeile sunt innebunite dupa ei si sunt respectati in societate. Of, de ce nu m-am facut si eu luptator de sumo...
Pe curand...
Considerat sport national, Sumo, are origini in religia shinto, vechi de 2000 de ani. Jocul a fost oficializat si transofmat in competitie profesionala, abia in perioada Edo.
Activitatea la care am participat a constat intr-un pranz traditional pentru luptatorii de sumo, o pimbare de-a lungul raului Sumida (de la hostelul unde am servit pranzul, pana la stadionul de sumo) si competitia de sumo.
In timp ce am servit pranzul, organizatorii ne-au explicat cam tot ce trebuie sa stim despre Sumo, de la faptul ca sunt 4 campionate pe an (2 la Tokyo, unul la Osaka si unul la Saporo), pana la istoria joculului si reguli. Pe parcursul articolului o sa incerc sa explic si eu ceea ce am invatat. La ora 2 jumatate am pornit spre stadion, la pas, pe marginea raului Sumida. Vremea era atat de placuta, cele 12 grade ne faceau sa uitam ca suntem inca in ianuarie si sa visam la primavara.
Primul sentiment pe care l-am avut cand am intrat in stadion a fost de harmalaie. Lumea se plimba nestingherita, care iesea, care intra, mancau si beau alcool. Obisnuit cu regulile stricte japoneze, ma gandeam ca toata lumea o sa stea intepenita in scaun, timp de doua ore si jumatate, insa nu era asa. Stadionul era un furnicar, dar cu toate ca lumea se plimba de colo pana colo, nu era haos. Liniste, pace si respect fata de cei ce privesc.
Luptatorii de sumo, rikishi, incep antranamentul de la 15 ani. Mananca de doua ori pe zi, in cantitati industriale, supa pe care o servisem si noi, iar dupa masa de pranz somnul e obligatoriu. Pentru a devenii luptator de sumo trebuie sa ai cel putin 1.73m si 75 de kg. Totusi, sunt acceptati s luptatori de peste 1.67 si 63 de kg, daca trec un test fizic. Rikishi nu au voie sa se tunda si sa conduca o masina (dupa un accident din 1985 cauzat de unul din luptatori). Exista niste reguli stricte de antrenament si comprtantent pe care luptatorii trebuie sa le urmeze, ei fiind un model pentru societate.
Costumul consta intr-o esarfa de matase, infasurata in jurul taliei si intre picioare, legata cu nod la spate. Nu exista o regula despre modul in care iti infasori esarfa pe tine, cat de stramt sau de lejer vrei sa o porti, insa daca ti se desface si ramai gol pe parcursul luptei, esti descalificat direct. Regulile jocului sunt simple: trebuie sa iti prinzi oponentul de centura si sa te feresti sa fi prins. Castiga cel ce reuseste sa il faca pe oponent sa iasa din cerc sau sa atinga podeaua cu altceva decat picioarel (inclusiv o suvita de par). Asociatia de sumo are peste 70 de tehnici omologate. Exista o singura runda, iar lupta propriu zisa dureaza doar pana la un minut. Pregatirea de lupta este adevaratul spectacol. Arbitrul (ce este imbracat intr-un costum traditional de nobil din sec 14) hotarasete cand incepe lupta. In momentul in care acesta pune evantaiul in fata lupta incepe, daca lasa evanaiul in stanga sau in drepata, lupta nu incepe, iar concurentii se retrag pentru a bea apa, sau pentru a lua sare cu care arunca pe ring, pentru purificare. In functie de importanta concurentilor, asteptarea e mai mare.
Nu exista categroii de varsta sau greutate iar jocul e de tip campionat.
Inceperea jocului este marcata prin prezentarea jucatorilor, ce se prezinta unul cate unul pe scena, iar cand se aduna toti, formeaza un cerc si se inchina.
Jucatorii importanti mai fac si o dovada de mobilitate:
Dupa ce au fost prezentati toti concurentii ce urmeaza sa lupte, incepe campionatul, cu cei mai slabi sau incepatori, termand cu cei celebrii. In filumetul de jos puteti vedea pe cei mai asteptati luptatori ai zilei:
Spumoase mi s-au parut si momentele de "publicitate", atunci cand cativa baieti veneau cu benere cu sponsori.
Castigatorul campionatului primeste 10 milionane de yeni (100 de yeni ~= 1 euro). Salariul lunar al unui jucator porneste de la 350 de euro, pentru incepatori, pana la aproape 30 000 de euro - salariu ce il are cel mai bun jucator de sumo. Femeile sunt innebunite dupa ei si sunt respectati in societate. Of, de ce nu m-am facut si eu luptator de sumo...
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu