Zenseda
Da, vineri Waseda mi-a f**ut zenul rau de tot... Aplicasem acum vreo doua luni la un job de supreaveghetor la examene, in sesiune. Pentru asta am fost de oua ori la Serviciul de Emigrari. Odata sa imi depun actele si odata sa primesc viza de lucru. Eram foarte mandru de mine. Cu toate ca primisem un mail in care mi se recomanda sa stiu japoneza, nu imi faceam griji: m-or pune aia sa supraveghez examenele pentru programul interantional. Din banii castigati, calatoream: acum strang bani pentru excurisia din primavara de la Osaka-Kyoto-Nara-Kobe, insa la vara vreau sa ajung pana la Hiroshima.
Joi am fost la emigrari, unde mi-am pierdut 5 ore din viata (cu drum, cu statul la coada etc). Aici am avut din nou, o intreaga aventura. As fi putut face o rubrica intitulata Aventuri la Emigrari, daca as fi anticipat ca de fiecare data va fi asa. Intrati pe usa, am fost intampinati de un domn ce ne-a intrebat pentru ce problema suntem acolo. Hakan i-a aratat cartea postala pe care o primise iar nenea ne-a trimis la ghiseul C4. Eu nu i-am aratat nimic, eram maandoi studenti, si amandoi venisem pentru acelasi lucru, era logic ca fim la acelasi ghiseu. Ajunsi acolo, dupa ce am luat biletul de ordine (erau 27 de oameni inaintea mea), am mai intrebat odata daca sigur stam la coada buna, pe unul din domnii de la ghiseu. Zambind, au zis ca da. 40 de minute mai tarziu, cand m-a ajuns randul la ghiseu, dupa ce s-au uitat unul la altul si au vorbit intre ei, m-au trimis la A1. Hakan inca era acolo, oare de ce ma trimisesera doar pe mine la A? Deasupra scria "Problems with Visa Status" iar personalul de acolo era la unifroma ce semana cu o unifroma de politie. Incepusem sa devin paranoic, iar cand am ajuns la ghiseu si dupa ce am vazut ca ofiterul de acolo se uita la mine, apoi la pasaprot, ca l-a scanat iar apoi s-a dus spre un dulap de unde a scos un dosar cu numele meu, m-am panicat de tot. Ce mi-a trebuit mie viza de munca? Daca e vreo problema cu viza mea si ma trimit astai acasa? Daca ma acuza ca e vina mea ca viza de rezident nu era ok? M-am calmat putin cand m-a intrebat de bursa. "Daca aveti bursa MEXT, de ce aveti nevoie de permis de munca, nu va ajung banii?". Asta era, eu am bursa de la japonezi, de aia m-au trimis aici iar Hakan a ramas la C ca el are bursa de la turci. "Dar nu am voie sa lucrez daca am bursa asta?" intreb eu inocent. Pana mea, parca nu avea treaba una cu alta, de anul asta, anul trecut avea, acum nu. "A, nu, doar intrebam asa". Ii spun ca vreau sa vizitez si alte regiuni din Japonia, ca cine stie cand mai ajung pe aici si imi zambeste. Imi da un bilet de ordine si ma inviata sa iau un loc. O sa fiu chemat la A4. Erau 74 de oameni inaintea mea, insa stigrau cate 12, si coada mergea repede. La scurt timp a aparut si Hakan. El era cel cu problema. Era la C, ca nu ii gresisera dosarul. Nu il trecuserea ca e student, si la verificarea dosarului au descoeprti ca are viza de student. Trebuiau sa ii clarifice situatia.
Timpul s-a scurs, am luat viza, am plecat acasa. A doua zi aveam orientarea cu cei de la secretariat, pentru job-ul cu pricina.
Vineri, ora 12:20. O sala de anfiteatru in forma de trapez, mare si plina ochi. Suntem invitati sa ne cautam dosarul in niste teancuri. Hakan il gaseste cu greu, eu nu il gasesc deloc. Mi se spune ca voi fi sunat mai tarziu, pentru ca ori e ratacit la o alta litera, pus din greseala, ori e ratacit la ei in birou. Pana la 4 trebuie sa vin la ei, sa imi dea dosarul ca la 4:30 inchid programul. Dar pana la 4 primesc mail.
La 4:10 ma duc la birou. Nu primisem niciun mail. Doamna de acolo incepe sa im turuie in japoneza, ii explic ca nu inteleg, se scuza ca nu vorbeste engleza (de ce ar vorbii secretara de la departamentul de profesori, intr-o universitate cu program international, engleza, nu? -pana mea. Te ocupi si de profesorii straini ce predau aici, in engleza, in programul international, dar nu vorbesti engleza). Ma intorc in laborator, rog pe docrorand sa vina cu mine la secretariat si incepe showul.
Ma simteam ca in Lost in Translation. Aia turuia fraze intregi, colegul imi traducea intrebari de genul: Ai depus formularul online? sau Ai depus celalalt formular, aici la birou? Isi cere scuze dar nu te gaseste. Ai primit confirmare? Ai mai primit mailuri de la ei? Da, da, ha?, nu, da. Nu gaseau nicio informatie legata de mine. Dupa ce le-am explicat de n ori, ca am venit odata cu cu coleg, numele lui e asa, si am depus impreuna formularul, dupa ce l-am trimis si pe ala online. Ca daca nu trimiti ala online, nu ti se deschide pagina de unde descarci formularul pe care il completezi la mana! Ca asta e regula, nu? Ii zic cine era in birou, cui i-am lasat formularul, tot. Aia tot zicea ca nu e adevarat. Ca e mai bine sa nu mint, ca o incurc pe ea. Faaaa! Esti tampita? Cum pana mea sa mint? Crezi ca sunt nebun si vin aici si inventez povesti despre cum mi-am depus formularele la voi, imi perid timpul la orientari si apoi aici, ca sa ce? Imi gasesc intr-un final formularul scris de mana. Vezi vaca dracului? aaaa, dar vezi, aici scrie, pe aceasta hartiuta, ca nu ai formular online si ca trebuie sa il trimiti. L-am trimis. Poate a fost o eroare si mai trebuia sa il timiti odata. Si eu de unde trebuia sa stiu? Pai aici pe biletel scrie ca ti se trimite mail in care ti se spune sa mai trimiti odata ala online. Nu l-ai primit? Nu! Nu se poate... Minti, poate nu l-ai vazut. Nu am nici un mai. Inseamna ca nu primesti mailuri de la voi. Primesc. Nu se poate. Na! Scot telefonul si ii arat mailul in care zice ca e recomandat sa vorbesc engleza. Aaaa. Nu stim ce s-a intamplat. Probabil o eraore de calculator. Ne cerem scuze, poate la anu'.
Mortii ma-tii! Pai ma ti juma de ora si ma faci mincinos, si pe rand iti demonstrez ca am facut tot ce trebuia facut si la final, in loc sa recunosti ca ai uitat sa trimit mailul, ca de aia aveai biletelul lipit pe formularul meu, ca daca trimiteai e-mailul, scoteai biletelul, tu dai vina pe calculator!
Asta m-a enervat. Daca imi zicea ca isi cere scuze ca a gresit, o intelegeam. E uman sa gresesti. Dar nu incerca sa dai vina pe mine, si cand vezi ca nu iti merge, dai vina pe calculator, ca e masina si nu se poate apara. Iar la final, cu un zambet fals si o inchinaciune iti ceri scuze pentru probelme si spui ca iti pare rau pentru ce am patit, dar din politete, ca chipurile nu esti vinovata. Japonezii sunt parsivi. Iti zambesc in fata dar te spurca pe la spate...
Pe curand...
Joi am fost la emigrari, unde mi-am pierdut 5 ore din viata (cu drum, cu statul la coada etc). Aici am avut din nou, o intreaga aventura. As fi putut face o rubrica intitulata Aventuri la Emigrari, daca as fi anticipat ca de fiecare data va fi asa. Intrati pe usa, am fost intampinati de un domn ce ne-a intrebat pentru ce problema suntem acolo. Hakan i-a aratat cartea postala pe care o primise iar nenea ne-a trimis la ghiseul C4. Eu nu i-am aratat nimic, eram maandoi studenti, si amandoi venisem pentru acelasi lucru, era logic ca fim la acelasi ghiseu. Ajunsi acolo, dupa ce am luat biletul de ordine (erau 27 de oameni inaintea mea), am mai intrebat odata daca sigur stam la coada buna, pe unul din domnii de la ghiseu. Zambind, au zis ca da. 40 de minute mai tarziu, cand m-a ajuns randul la ghiseu, dupa ce s-au uitat unul la altul si au vorbit intre ei, m-au trimis la A1. Hakan inca era acolo, oare de ce ma trimisesera doar pe mine la A? Deasupra scria "Problems with Visa Status" iar personalul de acolo era la unifroma ce semana cu o unifroma de politie. Incepusem sa devin paranoic, iar cand am ajuns la ghiseu si dupa ce am vazut ca ofiterul de acolo se uita la mine, apoi la pasaprot, ca l-a scanat iar apoi s-a dus spre un dulap de unde a scos un dosar cu numele meu, m-am panicat de tot. Ce mi-a trebuit mie viza de munca? Daca e vreo problema cu viza mea si ma trimit astai acasa? Daca ma acuza ca e vina mea ca viza de rezident nu era ok? M-am calmat putin cand m-a intrebat de bursa. "Daca aveti bursa MEXT, de ce aveti nevoie de permis de munca, nu va ajung banii?". Asta era, eu am bursa de la japonezi, de aia m-au trimis aici iar Hakan a ramas la C ca el are bursa de la turci. "Dar nu am voie sa lucrez daca am bursa asta?" intreb eu inocent. Pana mea, parca nu avea treaba una cu alta, de anul asta, anul trecut avea, acum nu. "A, nu, doar intrebam asa". Ii spun ca vreau sa vizitez si alte regiuni din Japonia, ca cine stie cand mai ajung pe aici si imi zambeste. Imi da un bilet de ordine si ma inviata sa iau un loc. O sa fiu chemat la A4. Erau 74 de oameni inaintea mea, insa stigrau cate 12, si coada mergea repede. La scurt timp a aparut si Hakan. El era cel cu problema. Era la C, ca nu ii gresisera dosarul. Nu il trecuserea ca e student, si la verificarea dosarului au descoeprti ca are viza de student. Trebuiau sa ii clarifice situatia.
Timpul s-a scurs, am luat viza, am plecat acasa. A doua zi aveam orientarea cu cei de la secretariat, pentru job-ul cu pricina.
La 4:10 ma duc la birou. Nu primisem niciun mail. Doamna de acolo incepe sa im turuie in japoneza, ii explic ca nu inteleg, se scuza ca nu vorbeste engleza (de ce ar vorbii secretara de la departamentul de profesori, intr-o universitate cu program international, engleza, nu? -pana mea. Te ocupi si de profesorii straini ce predau aici, in engleza, in programul international, dar nu vorbesti engleza). Ma intorc in laborator, rog pe docrorand sa vina cu mine la secretariat si incepe showul.
Ma simteam ca in Lost in Translation. Aia turuia fraze intregi, colegul imi traducea intrebari de genul: Ai depus formularul online? sau Ai depus celalalt formular, aici la birou? Isi cere scuze dar nu te gaseste. Ai primit confirmare? Ai mai primit mailuri de la ei? Da, da, ha?, nu, da. Nu gaseau nicio informatie legata de mine. Dupa ce le-am explicat de n ori, ca am venit odata cu cu coleg, numele lui e asa, si am depus impreuna formularul, dupa ce l-am trimis si pe ala online. Ca daca nu trimiti ala online, nu ti se deschide pagina de unde descarci formularul pe care il completezi la mana! Ca asta e regula, nu? Ii zic cine era in birou, cui i-am lasat formularul, tot. Aia tot zicea ca nu e adevarat. Ca e mai bine sa nu mint, ca o incurc pe ea. Faaaa! Esti tampita? Cum pana mea sa mint? Crezi ca sunt nebun si vin aici si inventez povesti despre cum mi-am depus formularele la voi, imi perid timpul la orientari si apoi aici, ca sa ce? Imi gasesc intr-un final formularul scris de mana. Vezi vaca dracului? aaaa, dar vezi, aici scrie, pe aceasta hartiuta, ca nu ai formular online si ca trebuie sa il trimiti. L-am trimis. Poate a fost o eroare si mai trebuia sa il timiti odata. Si eu de unde trebuia sa stiu? Pai aici pe biletel scrie ca ti se trimite mail in care ti se spune sa mai trimiti odata ala online. Nu l-ai primit? Nu! Nu se poate... Minti, poate nu l-ai vazut. Nu am nici un mai. Inseamna ca nu primesti mailuri de la voi. Primesc. Nu se poate. Na! Scot telefonul si ii arat mailul in care zice ca e recomandat sa vorbesc engleza. Aaaa. Nu stim ce s-a intamplat. Probabil o eraore de calculator. Ne cerem scuze, poate la anu'.
Mortii ma-tii! Pai ma ti juma de ora si ma faci mincinos, si pe rand iti demonstrez ca am facut tot ce trebuia facut si la final, in loc sa recunosti ca ai uitat sa trimit mailul, ca de aia aveai biletelul lipit pe formularul meu, ca daca trimiteai e-mailul, scoteai biletelul, tu dai vina pe calculator!
Asta m-a enervat. Daca imi zicea ca isi cere scuze ca a gresit, o intelegeam. E uman sa gresesti. Dar nu incerca sa dai vina pe mine, si cand vezi ca nu iti merge, dai vina pe calculator, ca e masina si nu se poate apara. Iar la final, cu un zambet fals si o inchinaciune iti ceri scuze pentru probelme si spui ca iti pare rau pentru ce am patit, dar din politete, ca chipurile nu esti vinovata. Japonezii sunt parsivi. Iti zambesc in fata dar te spurca pe la spate...
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu