Iarna

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

 Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii.
Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând. [...]
Iarna pe ulita de George Cosbuc

Cam asa vedeam iarna cand eram copii, ca un motiv de bucurie. Imi aduc aminte de iernile din copilarie, de bulgareli, mozoale, oameni de zapada si sanius. Copilaria e perioada in care nu ai griji. Nu iti pasa ca te murdaresti pe haine daca sari intr-o blata cu apa, nu iti pasa daca iti intra noroi sub unghii cand sapi o groapa pentru a face o capcana, cand nu te gandesti oare ce o sa mananci in ziua aceea sau cu ce o sa te imbraci daca nu ti-ai spalat inca hainele.

Ninge de o saptamana aproape si eu nu am reusit sa ies la o bulgareala sau la sanius. In jurul meu am auzit numa povesti cu masini rasturnate, masini ce s-au invartit cand au derapat, cazaturi pe ghiata sau plansete de frig. Nimeni nu se mai bucura de iarna iar eu nu am cu cine sa ma bucur.
Acum, la maturitate, cand iti pasa de pantalonii stropiti de soferul ce a trecut prin viteza pe langa o balta, de ghetele pe care au aparut pete de sare de la apa, de faptul ca nu a intrat inca bursa sau salariul sau cand ti-e teama ca o sa ramana magazinele fara marfa din cauza viscolului, incepem sa nu mai vedem iarna lui Cosbuc, ci pe cea a lui Alecsandri.

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada 
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada 
fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi 
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi. 

 Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara! 
Ca o zale argintie se imbraca mandra tara. 
Soarele rotund si palid se prevede printre nori 
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori. [...]
Iarna de Vasile Alecsandri

Cand s-a produs trecerea aceea de la iarna copilariei la iarna ursuza si infricosatoare a batranetii? Oare cand toti prietenii mei au inceput sa se planga de ger, de durei de oase si de vantul puternic? Oare, cand au incetat sa se imbrace necorespunzator? Sau cand
au fost coplesiti de problemele cotidine?
Pe curand...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare