Povesti de la Cantina

Am invatat un lucru in Japonia, sa mamanc la cantina. Nu stiu de ce, dar inainte nu prea eram fan cantine. Oricum in Tudor nu a existat cantina mult timp. Se aducea mancare de la aia din Copou, si se servea undeva, in sala de lectura de la T5-T6. Era rece si scumpa. In Copou era bogatie, dar cine mergea pana acolo pentru o masa. Au deschis cantina cu putin timp inainte sa plec in Japonia si era o coada imensa si program scurt. Acum e deschisa de la 12 la 8 si lumea nu prea merge. Mai multi familisti, cativa studenti de anul 1 si Erasmuisti.
De fiecare data cand intru pe usa cantinei o salut pe doamna Coca, portarita. O stiu de cand era portarita in 11 si mergeam pe acolo sa imi vizitez prietenii. Ea nu ma mai tine minte, se uita suspect la mine si incerarca sa-si aduca aminte cine sunt: oi fi un fost student - dar cum de nu m-a mai vazut o lunga perioada de timp? Poate ca sunt docotrand sau poate asistent la Universitate. Nici eu nu o intreb daca stie cine sunt, sau daca ma mai tine minte, nici ea nu ma intreaba. La cantina lucreaza, o zi da, una ba, fosta magazionera din camin de la mine. Parca nu mai e atat de ciufuta cum era pana acum. Eu ma bucur ca nu mai am treaba cu ea si ca nu trebuie sa o mai aud cum urla.

Foto, site-ul cantinei.
Vineri am realizat ca muzica de la cantina e aceasi placa non-stop. Am ajuns mai devreme decat de obicei si erau alte cantece, nu mai stiam ordinea lor. Asa am realizat ca de fiecare data vin la aceasi ora: undeva pe la 3:10-3:20.
E amuzant sa prinzi studenti straini ce se chinuie sa spuna gratar de pui sau ciorba si e si mai amuzant sa le vezi pe tanticile de acolo, incecand sa inteleaga ce vor.
Vineri, la masa de langa mine erau doi moldoveni (n.r. moldoveni inseamna cei din Republica Moldova) ce m-au amuzat copios.
-Băi Vlaopoli, zi-mi șî mii, da nu mă pâcâlii, știi englezî?
-Acum, sî o zic pi șea adivăratî, nu prea. Adicî acum știu mai mult, cî las tilivizorul pi filmi să lucrezi șî aud acolo cum sî vorbești. Sî mi-am închipuit cî știu mai mulî acum. Da tu Vadimi, știi?
- Vezi, asta-i grsît la noi acolo, învățăm rusă. Aiși i bini sî știi cî nu prea știie lumiea, da la noi nu-i bini. Mai ales așa ca mini care vreau sî mî plec acasî. Șî nu m-am pregîtit sî-nvăt diloc cît am avut locații aici.

In camin sta un tip din vietnam si l-am vazut odata intrand. Stateam de vorba cu o colega si cu portarul si l-am intrebat pe portar daca e vietnamez. Portarul s-a mirat si m-a intrebat de unde stiu, ca pentru el sunt toti la fel. "E ca accentul moldovenesc" - i-am spus eu. "Noi astia din Moldova recunoastem accentele. Ca de de la moldovenii de peste prut, ca e de Botosani sau de Vaslui sau ca e de Suceava, de Iasi sau de Bacau. Pentru un bucurestean e acelasi lucru, e accent moldovenesc".

Pe curand...

Comentarii

Postări populare