Paișpe, după treișpe

Ma gândeam în urmmă cu puțin timp că lucrurile au început săse așeze pentru mine. Anul 2013 a fost un an de tranziție, un an în care am terminat masterul din Japonia, în care m-am întors acasă unde termin masterul dpe care îl începusem înainte să plec, echivalez studiile de peste mări și țări și îmi pun în ordine drumul pentru ceea ce v-a sa vie. Asta mi-am și dorit anul trecut, ca în 2014 să îmi gasesc calea.
Pentru 2014 îmi doresc recunoștere. O sa fie din nou un an cu începuturi și sfârșituri, un an provocator, un an ce îmi cere putere de muncă și voință. Imi doresc ca anul ce vine să fiu sănatos, că m-am tot sautrat să bolesc într-una... Și cel mai mult îmi doresc să fiu din nou, cu toți pe care îi mai am, acasă.
Astazi am facut un pic de săpături pe facebook și am vazut că intelectualimea cool, adică coolții, au petrecut revelionul acasă în familie, clasic, tradițional. Nu cred ca e hipstărimea ce a fugit de mainstreamul restaurantelor, barurilor, viluțelor închiriate, ci criza ce nu mai trece și nevoia de familiar. Așa am sarbatorit și eu, cu mancare gatită în casă, cu programe tv de revelion, superstiții (chiloți roșii, bani în buzunar și pește pe masă) și poze de familie.

La mulți ani tuturor!
Pe curând...

Comentarii

Postări populare