vineri, 20 mai 2011

Democrație de câti ani?

Nu are rost să mă mai justific pentru pauza de pe blog, dar am o lehamete de tot și de toți însă azi am citit două aberații în presă și nu mă pot abține.

La teatrul Odiseu, în București piesa de teatru "Blonda, Chiorul și Piticul" a fost interzisă. Directoarea sălii Dalles a amenințat regizorul că dacă nu schimbă numele piesei, piesa nu va mai fi jucată.
Câti ani au trecut de la revoluție? România este o țară democrată?
Mi-e silă....

Și ca să fac legătura cu a doua știre, aș ruga tinerii din toată țara să se uite la Dallas.
Actorul Larry Hagman, cel ce l-a interpretat pe J.R. în celebra saga Dallas a declarat că românii l-au omorât pe Ceaușescu pentru că au descoperit democrația și libertatea odata cu serialul american.
Serialul, a devenit celebru la începutul anilor 70 și difuzat ăn România înainte de revoluție, cenzurat, pentru a arăta cât de coruptă este o lume capitalistă, însă el a reulit să capteze atenția românilor care l-au îndragit foarte mult.
Eu țin minte melodia de la genericul serialului și ori de câte ori o aud îmi aduc aminte de copilărie.


Poate odata cu remake-ul serialului, propus de postul tv TNT, o să revedem libertatea americană și scăpăm de blondă, chior și pitic, dar nu cei din piesă ci cei de sus.

Pe curând...

miercuri, 11 mai 2011

Odiseea cantinei din Tudor

Pe vremea când eram eu eram în anul întâi se auzea o bârfă cum că s-ar deschide cantina...
Pe cand eram în anul doi, s-a reabilitat o cladire unde trebuia să functioneze cantina. Însă fluxul tehnologic a fost greșit, licitația la mobilier contestată și așa au trecut anii de abia acum două zile a fost inaugurată.
Luni nici nu m-am gandit să mă duc, cu progeamul ei scurt și cu tpate oficialitățile. Am încercat marți când programul a intrat în normal (12.00-17.00). Am ajuns pe la 12 jumătate și era o coadă de nedescris. Am stat un sfert de oră, am observat că nu înnaintez prea mult și am renunțat.
Astăzi la 12 fără 5 eram acolo. O coadă cam trei sferturi de cât era cu o zi înainte. Am stat 25 de minute și numai 5 oameni au fost seviți. M-am enervat și am plecat.
Am revenit la ora 4, când încă era coadă, dar mult mai mică. Și în 20 de minute am înteles de ce se mișcă atât de greu. Doamnele de acolo parcă lucrează la o fabrică de maioneză și sunt atente și încete ca să nu se taie. Însă în tot timpul acesta, când mâncarea se înpuțina iar tăntica mai servea un student, mai vorbea la telefon, am putut observa multe. De exempul când urcasem (sala de mese e la etaj), am observat la parter grupurile sanitare și o ușa pe care scria accesul interzis. In timpul cozii am văzut pe unde vine mâncarea și am realizat că bucătaria e la parter. Mâncarea e gătită și trimisă în vase, la etaj, cu liftul. Într-un lift intră vasele cu mâncare aburindă, cu alt lift coboară vasele spălate. Le etaj doar se servește și se spală.
Din tot meniul, destul de slăbuț, ce era într-o zi, astăzi am mai prins musacaua și saltata de roșii (mai erau niște macaroane cu brânză ce) arătau mai mult a budincă, un orez fiert sec și la un moment dat au adus supă cu găluște. În meniu mai existase două tipuri de ciorbă, friptură de porc la tavă, ciuperci și încă ceva ce nu mai tin minte.
Deci eu am mâncat musacaua ce era 3,65 lei, salata de varză 1,01 lei și o sticlă de fanta la jumătate 2,60 lei. Sumând, am mâncat de 7, 26 de lei. Pot să spun că mâncarea a fost foarte bună. Musacaua avea puțin prea multă ceapă, dar nu deranjant de mult în schimb salata de varză era condimentată pe gusutl meu: ulei, sare si prea puțin oțet, doar să știi ca e acolo (eu am o amintire neplăcută cu oțetulm am dat o dușcă pe gât, crezând ca e apă, când eram mic și de atunci nu îl mai suport).
Sper ca pe viitor tăntițele alea de acolo să se miște mai cu talent și să se păstreze curățenia și mobilierul intact. Cu toate că după doar două zile deja s-au ănfundat țevile la spălătorie

Pe curând...

duminică, 8 mai 2011

Insidious


Îmi era dor de un film de groază bun și uite că am dat de Insidious. Inițial mi-a spus Roxana de el, apoi Ilinca văzuse pe facebook că îl recomandase cineva. Și a meritat.
Ar fi fost mult mai calumea dacă îl vedeam tot noaptea. Efectul ar fi fost și mai oau!. Având în vedere că e scris de cei ce au scris Saw I si II și de producatorul Paranormal Activity, filmul are material genetic bun. Pare inițial un film despre o casă bântuită dar este mai mult decât atât.
Cel mai mult mi-a placut că m-a surprins atunci când am lasat garda jos.
Cu siguranță o să-l revăd in calitate blue-ray așa cum merită, noaptea, singur în cameră.


Pe curând...

Mai

Luna mai e in teore luna mea preferata pentru ca totul miroase atat de frumos si afara nu e nici cald dar nici rece.
Insa de pe 2 mai totul s-a stricat si afara parca e toamna. In camin e atat de frig incat aseara aveam mainile invietite.
In loc sa ies si sa ma plimb pe strazi, mirosind orasul aflat sub stapanirea copacilor infloriti, stau sub pilota cu frica de raceala....
Pe curand...

luni, 2 mai 2011

Jurnalistul

Am luat vacanta si la facultate si pe blog si cand a inceput scoala am inceput si eu sa scriu. Nu cred ca aveam planificat vreun articol pe azi, daca nu primeam un mesaj la unul din articolele mele.
Si acum vine intrebarea:
Ce te faci cand esti jurnalist si lucrezi pe rand la toate zialele din oras, dupa ce ai fost concediat de la anteriorul... Ca ziarul x tine cu un partid iar y cy altul si sa nu mai spunem ca z tine cu puterea. Trei partide mari, trei ziare importante. Dar pe langa astea mai sunt vreo 3 ce se autointituleaza independente. Pai daca in Bacau exista 5 posturi tv locale, de ce nu ar exista n-shpe mii de ziare.
Revenim... Ce faci daca ai fost concediat de la toate cele n ziare. Iti faci zialul tau? E prea scump... Iti faci un blog si te intitulezi singurul jurnalist incoruptibil din oras. Scrii la descriere ca ai lucrat pentru toti hotii ce detin ziare si intr-o noapte ai realizat ca te plafonezi asa ca ti-ai cumparat domeniu si ai ziarul tau online, un fel de blog mai smecher. Si acolo iti versi toate frustarile. Si ca sa cauti subiecte in exclusivitate te iei de cei mai mici.
Eu unul nu am declarat niciodata ca vreo unul din blogurile mele ar avea vreo treaba cu orasul meu natal si nici nu imi doresc sa fie citit de toti oamenii. E un blog pentru mine si pentru prietenii mei sau cei apropiati ce vor sa citeasca ceea ce simt.

Domnul jurnalist, ce are propiul lui ziar s-a hotarat sa imi trimita un mesaj in care sa ma anunte ca se astepta mai mult de la mine. Ca ceea ce am eu, nu e un blog si ca avand in vedere ca familia mea e cunoscuta in oras, eu ii fac de ras.
Domnule junralist, scrisul pe blog nu e meseria mea. Am terminat un liceu cu profil real si o facultate tehnica. Ce-i drept, am scris o carte (multumesc ca ati fost la lansare acum 6-7 ani) si ati scris un articol despre mine pentru ziarul pentru care lucrati atunci. Multumesc ca v-ati gantit la mine si ati incercat sa vedeti ce mai fac. Dar daca tot vreti sa aveti un subiect de discutie despre mine, blogul nu este realizare mea, ci ati putea scrie despre faptul ca am primit o bursa si ca plec la un master in Japonia. Dar asta era un lucru bun si nu se potrivea cu '"ziarul" dumneavoastra ce denigreza pe toti. Asa ca nu am nevoie de nici un portret in blogul/ziar si ati putea sa va gasiti alt subiect de abordat.
Ceea ce apreciez este ca mi-ati cerut acordul sa faceti un portet despre mine si de aceea sunt convins ca dupa refuzul meu nu va exista nici un articol.

NOTA: Sunt prea nervos sa mai scriu si cu diacritice...

Pe curand...

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)